Președintele Klaus Iohannis a primit-o, luni, la Cotroceni pe omoloaga sa croată, aflată în vizită de stat. Croația susține activarea regimului Schengen și eliminarea Mecanismului de Cooperare și Verificare pentru România și Bulgaria, a declarat, luni, Kolinda Grabar-Kitarovic. „Croația susține în mod ferm activarea regimului Schengen pentru România și Bulgaria. (…) Croația este și pentru eliminarea MCV pentru România și Bulgaria. (…) România a atins nivelul reformelor”, a spus președintele Croației, în declarația comună cu omologul român, Klaus Iohannis.
Acuzații de crime de război, corupție, nepotism, probleme legate de granițele cu Slovenia şi Bosnia și Herțegovina, capitalism de cumetrie, toate au marcat ”parcursul european” al Croației. Și România a avut pete negre. Însă luni, la Cotroceni, președinta Croației intrate cu șase ani mai târziu în UE a vorbit României de pe o poziție net superioară, grație Monicăi Macovei.
Monica Macovei a încercat să impună, din Parlamentul European, un mecanism de cooperare şi verificare Croaţiei la intrarea în UE, în 2013, anul aderării la UE. Dacă măsurile dure la adresa Bucureștiului sau Sofiei nu cereau decât un mic semnal pentru a fi adoptate, cu Zagrebul lucrurile au stat altfel. Propunerile lui Macovei au fost îmbrăţişate doar de unele ONG-uri de la Zagreb, însă cu condiţia că monitorizarea să aibă loc pe plan intern, de către societatea civilă. Croația a intrat atunci, ca şi toate statele UE, sub monitorizarea unui nou mecanism de monitorizare anticipat de Jose Manuel Barroso, dar neconcretizat până acum.
Croația președintei Kolinda Grabar-Kitarovic și a premierului tehnocrat Andrej Plenković, anterior un diplomat necunoscut ales în Parlamentul European, a avut însă și un lobby discret şi extrem de puternic, poate mai puternic decât lobby-ul anticorupție. Ambasadorul rus la Bucureşti avea, în 1992, următoarea remarcă vis-a-vis de independenţa obţinută de Croaţia și Slovenia: “Există şi factorul Vatican care împreună cu Germania au influenţat evenimentele”. (Adrian Năstase, “România după Malta. 875 de zile la Externe”, vol. 8, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2011). „Hans van den Broek (pe atunci ministru de Externe al Olandei) a spus că niciodată nu a primit atâtea scrisori de la Vatican ca în timpul crizei iugoslave”. (Ibid.)
Și Croația a avut o ”notă de plată” pentru aderarea la UE. Și Croația avut un premier arestat pentru fapte de corupție – Ivo Sanader, condamnat în 2012 la 10 ani de închisoare. Apoi a urmat condamnarea generalului Ante Gotovina pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, iar în banca acuzaților ar fi trebuit să se afle și defunctul preşedinte Franjo Tudjman. Se întâmpla în plin proces de aderare, în 2011. Între timp intervine condamnarea premierului Sanader, iar Gotovina, ”erou naţional”, fost marinar înrolat în Legiunea Străină și devenit peste noapte lider al armatei croate în războiul iugoslav, este eliberat, în 2012. O decizie luată la pachet cu achitarea liderului UCK din Kosovo, Ramush Haradinaj, care acum a ajuns nici mai mult, nici mai puțin decât premier la Pristina.
Dar cea mai importantă a fost privatizarea economiei croate. Fostul vicepremier Damir Polancec a fost acuzat că a încercat să cumpere ilegal 75% din acțiunile Podravka, grupul care produce Vegeta. Pentru CE era limpede că Podravka, care dorea să-și extindă activitățile în Rusia și Turcia și avea şi o fabrică în Polonia, trebuia privatizată. Polancec era foarte familiarizat cu Podravka, unde a lucrat începând din 1992 şi a fost implicat în proiectele de extindere a pieţei de desfacere. În 2005, Polancec devine vicepremier. Scandalul Vegeta a dus, în 2009, la demisia guvernului condus de Jadranka Kosor, executiv format după demisia surprinzătoare a lui Sanader.
Însă marile companii croate de stat, precum și cele deținute de oameni de afaceri autohtoni au fost susținute de stat. A fost elaborată o lista a ”companiilor strategice”, în cazul cărora privatizarea era interzisă. E drept, Zagrebul a eliminat recent de pe această listă perlele Podravka sau Croatia Airlines. Cât privește companiile private, cazul Agrokor este extrem de relevant – un exemplu al ”capitalismului de cumetrie”, cunoscut și în România, un gigant de 7 miliarde de dolari care a făcut și desfăcut guverne, cu o influență uriașă pe piața produselor alimentare din Balcani şi Ungaria. Compania, aflată în pragul falimentului, a ajuns să facă obiectul unui proiect de lege special, care presupunea și ajutor de stat, interzis în UE, pentru salvarea de faliment. Guvernul a numit un administrator special pentru această companie privată în această primăvară. În România, șefii companiilor private care scoteau cu curaj capul în Europa au ajuns nu să fie ajutați, ci închiși, grație, printre alții, și Monicăi Macovei (spre exemplu, GFR, negocia preluarea companiei feroviare de marfă din Croația la vremea scandalului CFR Marfă şi luase faţa companiilor poloneze în transportul feroviar pe culoarul ”Noului Drum al Mătăsii”). Totul în beneficiul statului de drept, anticorupției și concurenței din vestul, dar și din estul european.
pai sa vorbim si de maniere nu numai da eficensia; johanos are un ranjet de galigan needucat..spore deosebire de hahaitu mefistofelic basist..cred ca i defineste pe ambii amandoi..felul cum se hlizesc.