S-a făcut lumină-n sat şi dreptate în justiţie. După lupte seculare cu perversa corupţie, regimul Băsescu a obţinut primele rezultate notabile. Spre exemplu, în timp ce fostul premier Adrian Năstase este achitat pe bandă rulantă în mai toate dosarele de şpagă şi corupţie, inclusiv în cel referitor la containerele cu termopane şi chinezării, Şerban Mihăilescu, alias Miki Şpagă, şi-a primit pedeapsa. Un an de puşcărie cu suspendare a luat senatorul UNPR pentru câteva arme, mită de la consilierul său Fănel Păvălache, pedeapsă de care Miki Şpagă se credea absolvit odată cu intrarea în partidul generalilor condus de specialistul în izmene Gabriel Oprea.
Cine mai credea că, după atâţia ani de tergiversare a dosarului „şpagă în arme de vânătoare”, Miki, parlamentar şi lucrător cu state vechi de plată în aparatul guvernamental pre şi post-revoluţionar, va mai fi condamnat? Absolut nimeni. Cu atât mai puţin fostul său şef Adrian Năstase. În istoria recentă a României, aproape că nu există vreun caz de ales al neamului sau înalt demnitar condamnat definitiv pentru corupţie.
În definitiv, Miki Şpagă şi Năsatase, demni urmaşi ai nomenclaturii comuniste, făcuseră ce au văzut „în casă” la predecesorii lor. Au copiat la indigo faptele de arme (de vânătoare şi de pescuit) ale foştilor tovarăşi din Securitate şi PCR, alături de care activaseră şi ei cu acte în regulă, înainte de a fi aşezaţi direct în băncile Parlamentului. Mihăilescu, fost şef de cabinet al premierului Constantin Dăscălescu, a fost promovat după ’89 secretar general sub guvernarea Năstase. Sistemul comunist îşi schimbase doar numele, nu şi obiceiurile.
Puţini sunt cei care ştiu că, în urmă cu vreo trei decenii, o afacere de mare corupţie (asemănătoare cu cele de mai sus), cu arme de vânătoare, unelte de pescuit, sticle de whisky şi ţigări străine, a zguduit serios Departamentul de Informaţii Externe (DIE), dezvăluind adevărata faţă a nomenclaturii PCR. Şpăgăreala generalizată de care suferea sistemul (din care au răsărit Adrian şi Miki) ieşea la iveală în vara anului 1978, imediat după fuga generalului Ion Mihai Pacepa. Actorii principali: Emil Bobu, Vasile Patilineţ, Ştefan Andrei, Ion Stănescu şi alţi membri marcanţi ai nomenclaturii comuniste de la acea dată. Obiectul şpăgii – 5 puşti de vânătoare drilling cu lunetă, 5 puşti speciale cu plăcuţe de aur şi muniţia aferentă, puşti Remington, lansete şi mulinete, pălării din fetru şi păr de iepure, valize Samsonite cu cifru, combine muzicale, ţigări, şampanie, whisky etc.
Iată doar un fragment din raportul strict secret al generalului-maior Marcu Gheorghe, fost şef al Diviziei a II-a America şi alte regiuni din cadrul DIE, din data de 16 august 1978: „Tovarăşii mi-au spus să încerc obţinerea fără bani a 5 puşti similare (puşcă de vânătoare drilling cu lunetă) cu rezerva de cartuşe necesară. Am executat dispoziţia şi am procurat armele în cauză. Pe raportul întocmit la data respectivă, care se găseşte în posesia subsemnatului, s-a pus rezoluţia: o armă se dă la cabinetul nr. 1, una la tov I. Stănescu, una la tov. V. Patilineţ şi una rămâne subsemnatului. S-a executat”.
Nici atunci şi nici acum, din raţiuni superioare de stat, demnitarii şpăgari nu au păţit mare lucru, dovadă că istoria se repetă. O dată la câteva zeci de ani.
Eduard Ovidiu Ohanesian
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.