JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (25)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (Alegro ma non tropo) Editura Junimea Iaşi 2018

Şi iată cum aptitudinile speciale deosebite pot aduce nu numai renume, ci ţin sub control şi hormonii.

Pentru doamna profesoară Victoria, şefa de catedră de la Şcoala generală nr. 13, împărţirea aceasta între minunatele aptitudini în deplină concordanţă cu necesităţile omenirii şi aptitudinile pragmatice, cele care duc la strălucirile din carierele celor ce le ştiu aplica nu există. Doamna profesoară Victoria, şefa de catedră de la Şcoala generală nr. 13, nu înţelege aptitudinile decât într-un mod foarte pragmatic: nu contează cine ştie cât talentul – şi de ce talent măreţ, Doamne iartă-mă! dispune inspectorul de specialitate? -, important este modul cum îţi valorifici forţele, atâtea câte ai. Să le luăm pe rând, aşa cum apar în enumerarea lui Henri Piéron:

1. dezvoltarea naturală, 2. dezvoltarea educativă, 3. eventualul exerciţiu:
2. dezvoltarea naturală: Păi, fără falsă modestie, doamna profesoară are toate calităţile (aptitudinile) pentru a promova în meserie: s-a născut cu ambiţie, cu putere de muncă, are multă prestanţă în activitatea desfăşurată cu copiii, ce mai? Parcă s-a născut nu numai pentru a preda la şcoală, ci chiar pentru a organiza şi coordona echipa. Asta ştie şi îşi repetă. Fără falsă modestie!
3. dezvoltarea educativă: Păi, doamna Victoria a avut parte de dascăli buni, de părinţi care să-i ofere toate condiţiile, a fost întotdeauna printre primele în clasă şi a activat cu succes în organizaţia de tineret. Iar la facultate a fost a treia pe ţară în promoţia ei! N-a avut niciodată nici o restanţă şi doar măgarul de Schmidt, profesorul de statistică, i-a stricat media, că altfel ar fi fost chiar pe locul doi pe ţară. (Profesorul Schmidt s-a tot uitat la picioarele ei, dar ea a rămas rece! Probabil dacă…) Nu, doamna Victoria a avut parte de o dezvoltare educativă exemplară şi a ştiut să şi-o folosească. Şi le oferă şi propriilor ei copii aceeaşi dezvoltare educativă sănătoasă. Şi la fel şi elevilor! Fără falsă modestie!
4. eventualul exerciţiu: Asta la temele de acasă se referă? Păi, doamna Victoria n-a întârziat niciodată nici cu temele scrise, nici cu cele orale, nici la şcoală, nici la facultate. Păi, nu „eventual” exerciţiu, ci chiar exerciţiu constant!

Acestea fiind zise, doamna Victoria, fără falsă modestie, ştie – şi nu face nici un secret din asta, ce rost ar avea? -, ştie că are aptitudinile şi capacităţile necesare pentru a ajunge directorul şcolii. Şi n-o spune din auzite, ci chiar conform schemei propuse de o somitate, de chiar Henri Piéron. Ia să vedem: cine-l poate contesta pe Henri Piéron?

Şi domnul doctor inginer director Gheorghe Moraşanu priveşte într-un mod cât poate de pragmatic treaba asta cu aşa-zisele aptitudini. „Sigur, îşi spune, un teren fertil pe care să clădeşti trebuie să existe. Dar de aici încolo depinde doar de tine şi de noroc. De tine, în sensul că eşti capabil să depistezi oportunităţile şi să le valorifici, întrucât se cunoaşte prea bine că trenul tău nu trece de multe ori prin gară şi de noroc, tot în sensul că eşti capabil să-l valorifici. Or, pentru aceasta, mult mai important decât să ai nu ştiu ce talente deosebite în domeniul tău de activitate, în jocul tău, este să reacţionezi unde, cu cine şi când trebuie. Păi, s-au născut atâtea aşa-zise genii apte de mari minuni, însă ratate, cu realizările neluate în seamă. Şi asta numai pentru că acei nefericiţi au crezut că doar produsele muncii contează şi nu managementul şi marketingul! Păi, acestea contează mult, mai mult chiar decât aşa-zisul lor geniu! Viaţa o demonstrează din plin! În primul şi în primul rând, trebuie să ştii să te orientezi! Încă o dată, asta înseamnă să reacţionezi unde, cu cine şi când trebuie!” Aşa că domnul doctor inginer director Ministru Gheorghe Moraşanu, Ghiţă pentru prieteni, pornind de la această solidă bază teoretică bine formulată şi corect însuşită, şi-a construit meticulos ascensiunea. (Chiar şi acest „Ghiţă” a făcut şi face parte din strategia adoptată. Apelativul „Ghiţă” stabileşte o relaţie de intimitate cu cel căruia îi este permis să-l folosească.) Domnul doctor inginer director Ministru Gheorghe Moraşanu este capabil întotdeauna să reacţioneze la orice semnal reprezentativ receptat, ştie, aşa cum s-a mai amintit, cu cine să fie aliat, fiind conştient că orice alianţă este doar conjuncturală, aşa că se arată dispus pentru o vreme şi la un rol subordonat, atunci când există într-un viitor acceptabil posibilitatea de a schimba rolurile cu temporarul şef[1] şi fiind conştient şi că unii aliaţi pot deveni adevărate poveri de care, tot doar la momentul potrivit, este absolut necesar să te debarasezi; aşa cum nici duşmanii declaraţi nu trebuie să fie consideraţi duşmani decât până ce interesele o cer. Ghiţă s-a ghidat mereu cu sfinţenie după aceste comandamente şi iată-l inginer doctor director Ministru!

Şi, atunci, toate acestea însuşiri riguros aplicate nu reprezintă aptitudini sau calităţi (ori cum vreţi să le numiţi)? Nu ele fac diferenţa în joc?

Domnul judecător pensionar Bazil Moraşanu este la vârsta spaimei de schimbări şi a tiraniei stereotipurilor, ele îl păstrează în continuarea vieţii. Aşa că şi Don Bazilio, chit că şi-a croit strălucita carieră după o reţetă asemănătoare ce cea a fiului său[2], acum este obligat să-şi folosească excelentele aptitudini doar pentru a se mai conserva. Dar nu numai aptitudinile se tocesc treptat cu vârsta, ci şi talentul în a le folosi. De pildă, dacă fiul, Ghiţă, în deplină forţă creatoare ştie, aşa cum am spus, că alianţele nu sunt veşnice, domnul judecător pensionar, chiar dacă pe vremuri s-a folosit din plin de acest comandament, acum nu mai este în stare să înţeleagă cum de oameni care i-au fost alături, ba chiar oameni ce n-au ştiut cum să-i intre sub piele, acum abia dacă-i mai răspund la salut. Iar aceasta este doar una dintre aptitudinile pragmatice ce i s-au tocit. Pe de altă parte, în Don Bazilio se petrece o acută inversare de priorităţi: dacă până ce a fost activ predominau aptitudinile pragmatice, de când stă mai toată ziua în fotoliul său, alături de vraful de ziare şi cu ochii tot mai critici la programele informative ale televiziunilor, este tot mai convins doar de importanţa minunatelor aptitudini în deplină concordanţă cu necesităţile omenirii. Mâhnit peste măsură de „degenerarea generală a lumii”, fostul longeviv preşedinte de tribunal, conştient de perspectivele tot mai limitate ale vârstei sale, devine pe zi ce trece tot mai interesat de „ce lăsăm în urmă, adică singurul lucru care contează”. Iar „ceea ce lăsăm în urmă” elimină aptitudinile pragmatice, cele care duc la strălucirile prezentului din carierele celor ce le ştiu aplica în favoarea lor. („Viaţa este atât de perisabilă!”) „Pentru că, dacă mai există o speranţă de dăinuire a lumii, doar minunatelor aptitudini în deplină concordanţă cu necesităţile omenirii le pot garanta”.

După cum se vede, aşa cum nici alianţele nu sunt veşnice (decât pentru cei sentimentali, adică pentru cei fără şanse, după cum subliniază, desigur de obicei doar pentru el, inginerul doctor director Ministru), nici aptitudinile nu sunt veşnic doar minunatele aptitudini în deplină concordanţă cu necesităţile omenirii, precum aptitudinele pragmatice, cele care duc la strălucirile din carierele celor ce le ştiu aplica. Şi acestea se pot modifica în jocul unuia şi aceluiaşi individ. Şi, de cele mai multe ori, se modifică! (Şi iarăşi, „Doar cei sentimentali, adică cei fără şanse, aşa cum a subliniat – din proprie experienţă! -, Ghiţă la o agapă, doar cei sentimentali cred că alianţele sunt veşnice! Bieţii de ei nu au nici o aptitudine necesară pentru reuşita în viaţă!”)

Dar, după ce am vorbit despre oamenii care şi-au folosit aptitudinile ce au dus la strălucirile din carierele lor, minunatele aptitudini în deplină concordanţă cu necesităţile omenirii, aptitudinile pragmatice, să ne oprim şi la exemplele celor ce-şi folosesc aptitudinile şi chiar talentele ce facilitează (doar?) performanţe lipsite de consecinţe imediate pentru ştiinţă, artă ori dezvoltarea oamenilor.

„Durch spielerisches Experimentieren kamen vermutlich ebenso viele Durchblicke zustande wie durch planmäßiges Abarbeiten vorgegebener Programme.“ – Werner Winkler, Probleme schnell und einfach lösen, p. 170[3].

Poate cele mai reprezentative exemple ar fi, pe de o parte, cercetătorul principal dr. Stratomir Stratomirovici Stratan, iar, pe de altă parte, aşa-numitele realizări ale învăţătorului Jakob Romerson.

Cercetătorul principal dr. Stratomir Stratomirovici Stratan are o viaţă grea, pe care chiar el şi-a făcut-o grea: fost şef de promoţie la universitate, autorul unei teze de doctorat citată obligatoriu în mai toate lucrările din domeniu, câştigătorul detaşat al tuturor concursurilor la care a participat, fie că era vorba despre burse de excelenţă, promovare în funcţii sau proiecte de cercetare, Stratomir Stratomirovici s-a încăpăţânat şi se încăpăţânează şi astăzi să dezvolte „Teoria picăturilor de ploaie Stratan”. Este vorba despre distribuţia apei căzute din norii ipotetici. Aceşti nori, desigur, n-au existat şi nici nu există, iar experimentarea în laborator a „Teoriei picăturilor de ploaie Stratan” (sau mai pe scurt „Teoria Stratan”) este pe cât de complicată, pe atât de costisitoare. Drept urmare, Stratomir Stratomirovici obţine tot mai greu bani pentru munca sa. Însă nici nu poate fi dat afară, datorită notorietăţii sale ca om de ştiinţă. „Dar ce importanţă are cum se distribuie nişte picături ipotetice dintr-un nor ipotetic?” întreabă plictisită multă lume, chiar şi colegii şi „De ce să cheltuim atâtea fonduri şi atâta muncă înalt specializată pentru o echipă ocupată cu aşa ceva?” vine tot mai des şi din sferele decizionale. Răspunsul doctorului Stratan este că „Într-adevăr, picăturile acestea sunt doar ipotetice, întrucât cad dintr-un nor deocamdată inexistent. Însă dacă acel nor se va ivi în realitate, o distribuţie economică a ploii va aduce inestimabile economii agriculturii!” „Bine, dar de ce nu începeţi cu începutul, adică de ce nu realizaţi norul şi abia apoi să programaţi distribuţia picăturilor? N-ar fi mult mai logic?” (În mod limpede, cei ce puneau astfel problema sperau ca norul ipotetic să nu poată fi făcut aievea şi, deci, întregul program să se termine după atâţia ani de bani şi eforturi „cheltuite în zadar”. Păi, totuşi, este vorba despre doctorul Stratomir Stratomirovici Stratan, o somitate pe care n-ai cum s-o dai pur şi simplu afară! Cei ce vorbesc aşa, mai ales decidenţii, nu văd altă cale de a elimina „piatra de moară” a Institutului.)  Iar doctorul Stratomir Stratomirovici Stratan răspunde sec mereu acelaşi lucru: „Realizarea norului ipotetic nu face obiectul programului!”. Situaţia aceasta fără ieşire durează de aproape douăzeci de ani, de când trei laboratoare (incluzând aparatura de ultim răcnet, precum şi specialiştii ocupaţi cu ea) sunt blocate cu munca la „Teoria Stratan”. Iar şeful îşi pune echipa la muncă, nu glumă!

Ce mai rămâne de spus? Că poate, cine ştie? la un moment-dat va fi identificat aşa-numitul „nor ipotetic”, iar eforturile grupului Stratan vor fi răsplătite. Deocamdată, însă, cei ce nu sunt responsabili de finanţarea proiectului tot mai criticat nu fac decât să-şi bată joc de o „muncă atât de absurdă”. Deşi nimeni nu-şi permite să pună la îndoială aptitudinile excepţionale, chiar geniul ştiinţific, al lui Stratomir Stratomirovici Stratan, s-a ajuns chiar până acolo încât, atunci când este vorba despre „baterea apei în piuă pe bani mulţi”, se spune „iată o nouă teorie Stratan”!

[1] „Trebuie doar să ai răbdare şi să reacţionezi la momentul potrivit!”

[2] Dar ne vedem obligaţi să recunoaştem, Ghiţă a perfecţionat această conduită: nu spune înţelepciunea populară „Capra sare masa, iedul sare casa”?

[3] Prin experimentare jucăuşă, probabil că multe opinii au venit dinspre astfel de programe emise de lucrări planificate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.