JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (3)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (Alegro ma non tropo) Editura Junimea Iaşi 2018

De luat la cunoştinţă

1. 01. Heraclit: „Principiul etern al vieţii este un copil care se joacă mutând jucăriile de ici-acolo.” Jocul copilului legănat, titireszul, morişca din lemn, păpuşile demontabile, merele de aur, mingea, zarurile sunt prezente şi în textele tradiţiei orfice ca imagini cheie ale simbolismului cosmic[1].
2. În tratatele de psihologia vârstelor scrie că jocul este activitatea de bază a copilului, munca activitatea de bază a adultului şi contemplarea activitatea de bază a vârstei a treia. Numai că jocul este prezent pe tot timpul vieţii, nu numai la copii. După ce trece prin primele faze ale jocului – jocul fiziologic -, băgatul degetelor în gură provoacă satisfacţie, jocul imitativ, de-a mama şi de-a tata, de-a medicul, adică cel ce are halat alb şi are voie să te înţepe în fund etc. -, vom ajunge la jocul cu reguli şi cu roluri, unde vom găsi mereu o competiţie, o distribuţie riguroasă a participanţilor, o ierarhie, un scor, protagonişti, figuranţi, chibiţi, rivalitate, spirit de echipă, nevoia de antrenament (pregătire), cunoaşterea şi respectarea regulilor, arbitrii ş. a. m. d.. Lucrul este valabil şi la copil, şi la adult, şi la vârsta a treia. De pildă, o zi din viaţa unui adult: acesta este funcţionar, îşi cunoaşte rolul de la serviciu şi poziţia pe care o ocupă în ierarhia instituţiei, este în competiţie cu sine şi cu ceilalţi colegi pentru avansarea în grad, va avea rezultate cuantificabile prin remuneraţia primită şi prin prestigiul obţinut, este, de regulă, protagonist acasă şi figurant în societate, se arată interesat de ceea ce se petrece în lume, unde, în mare măsură, nu este decât un chibiţ, îşi manageriază rivalitatea cu cei cu care se află în competiţie, este solidar cu cei cu care are interese comune, se pregăteşte şi dă diferite probe, teste şi examene în domeniul său de competenţă, este la curent cu regulile impuse şi cu modificările care apar, este atent şi studiază noutăţile în domeniul său de activitate etc.. Adică parcurge şi se supune la toate caracteristicile jocului.

Ne jucăm copii fiind şi nici nu ne dăm seama când am îmbătrânit. Şi continuăm să ne jucăm…

3. Ca şi animalele, omul, pentru a supravieţui, nu trebuie decât să aibă grijă de securitatea sa fizică, de sănătatea sa, să se hrănească raţional, să aibă un regim de viaţă echilibrat, să nu-şi bată joc de ofertele naturii şi să se reproducă. Da, însă omul, nesilit de nimeni şi de nimic, face şi o mulţime de „lucruri inutile”, adică lucruri ce nu ţin de simpla sa supravieţuire. Or, cea mai mare parte a acestor activităţi „inutile” le realizează cu ajutorul jocurilor conştiente ori inconştiente. Jocurile îl fac să nu-i pară insuportabil de lung, de plictisitor, timpul limitat ce-i este îngăduit. Aparent „activităţi gratuite”, ele oferă satisfacţii şi/sau dezamăgiri apte de a umple spiritul individului om şi de a-i stimula ambiţiile. Se poate trăi şi fără Beethoven, şi fără Shakespeare, şi fără fotbal. Şi unii chiar trăiesc fără acestea şi fără atâtea alte lucruri ce nu ţin de supravieţuirea biologică. Însă toţi avem tabieturi, toţi avem jocurile noastre, chiar dacă pe unii dintre noi nu ne interesează Beethoven, Shakespeare şi nici măcar meciurile de fotbal.
4. Pentru a intra în joc, pentru a intra în viaţă, este necesară o pregătire venită din tradiţie şi din trăirile personale. Educaţia, instrucţia, credinţa, comandamentele sociale reprezintă decorul de pe scena pe care trebuie să ne adaptăm. Academicianul Julius Zimberlan susţine că adaptarea fără stres la rolul fiecăruia poate fi sensibil îmbunătăţită după modelul „Sala de aşteptare”.

Efectul Sala de aşteptare a medicului stomatolog (Efectul SAMS)

După cum s-a observat, mulţi pacienţi aflaţi în sala de aşteptare a medicului stomatolog constată cum brusc le dispar durerile îngrozitoare, cele care nu i-au lăsat toată noaptea să doarmă. Aşa că renunţă să mai apeleze la doctor. E drept, după puţină vreme, durerile revin. Dar momentul acela din sala de aşteptare şi răstimpul până când revin durerile a constituit obiectul unui studiu complex al Institutului Regal de Anestezie.

În Raportul Final, publicat în Revista Globală de Anestezie şi Terapie Intensivă, profesorul R.H. Bloom, şeful echipei, a semnat următorul Comunicat:

„Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul a patru ani şi a inclus munca unor medici anestezişti, medici specialişti în terapie intensivă, chirurgi, psihologi şi filosofi, în total un număr de 37 personalităţi cu cel mai înalt grad de competenţă. S-a folosit tehnica cea mai avansată, eşantionul de subiecţi putând fi astfel monitorizat atât neurologic, cât şi din punctul de vedere al reacţiilor vegetative, al travaliului cardiovascular, cât şi al trăirilor subiective. Cercetarea a continuat până ce s-a coagulat tehnica necesară aptă de a recolta răspunsurile corecte. Scopul nostru a fost să găsim mecanismele prin care Efectul Sala de aşteptare a medicului stomatolog, un efect obiectiv, realizează o anestezie încă nefolosită în practică, astfel încât să putem extinde acest Efect şi în alte domenii medicale. Câştigul ar fi economisirea de medicamente, excluderea riscului de efecte adverse, introducerea la pacienţi stări de calm la intrarea în sala de operaţie ori în cea de terapie intensivă. Şi, de asemenea, în răstimpul între apariţia unui accident de orice fel şi intervenţia din spital.

În urma acestei cercetări pluridisciplinare, se constată că:

– Efectul Sala de aşteptare a medicului stomatolog (Efectul SAMS) nu are loc decât la subiecţi umani. De asemenea, nu are loc la copiii sub opt ani şi nici la oligofreni.

– SAMS este în funcţie de mozaicul patologic, de starea atmosferică şi de momentul circuitului celular.

– În anumite condiţii, SAMS este transmisibil. Dar această contagiune pozitivă reprezintă obiectul unui alt program (în derulare).

– Nu este indicat ca SAMS să fie utilizat, până la elucidarea tuturor consecinţelor”.

Deocamdată, Efectul Sala de aşteptare a medicului stomatolog (Efectul SAMS) e încă în studiu, dar lumea aşteaptă cu speranţă îndreptăţită ziua când va putea fi extins şi în practică.

Acest model, bine aplicat de către antrenorii viaţii noastre, reduce, după cum afirmă Julius Zimberlan Senior, cu cel puţin 35% stresul în activitate şi măreşte productivitatea în consecinţă[2].

5. Jules de Gaultier defineşte bovarismul drept „puterea dată omului de a se concepe altul decât este[3]”. Numai că nu ţine doar de „bovarism” să te crezi ceea ce tânjeşti să fii ori, în cazuri patologice, chiar să te crezi ceea ce nu eşti. Ceea ce, până la un punct, este valabil nu numai pentru cazurile patologice, ci pentru mai toată lumea. Când copilul vrea să aibă caracteristicile şi puterile poliţistului, ale medicului, ale aviatorului „se concepe altul decât este”. Şi în scenariile imaginative[4], adultul doreşte să fie „altul decât este”. Iar seniorul (bătrânul) îşi aduce aminte şi îşi imaginează cum ar fi putut să fi fost în varianta cea mai fericită. În activitatea sa, în joc, individul porneşte întotdeauna de la o imagine alta decât cea în care tocmai se află.
6. Este foarte important ca nimeni să nu ia în derâdere jocurile noastre, oricât de ciudate ar putea ele părea. Un zâmbet ori, mai grav, o ironie ne fac să ne dăm seama că, nerespectându-se convenţia, jocul nostru nu mai are nici un sens: în clipa aceea Puiu nu mai este poliţistul, în clipa aceea domnul director Popa îşi pierde autoritatea, bunicul iese din reverie şi totul se transformă într-o situaţie resimţită cel puţin jenant.

Chiar şi jucătorii profesionişti, actorii, obişnuiţi să intre mereu în convenţiile personajelor interpretate, nici măcar actorilor nu le cade bine când spectatorii nu-i urmează în jocurile prezentate, manifestându-se drept simplii privitori[5]. De aceea, de teamă de a nu se întâlni cu o asemenea situaţie ce i-ar putea distrage din universul piesei, „actorii, în timpul unui spectacol, preferă să evite privirea spectatorilor[6]”. Cu atât mai mult în viaţa reală, subiecţii – copii ori adulţi – suportă cu greu să li se distrugă jocul printr-o invaziune străină, un comentariu ori o ironie.

7. Diferenţele dintre jocul copilului şi jocul adultului nu sunt decât două:
8. a) Copilul are nevoie de satisfacţie imediată pentru a continua, adultul are parte mai mult de satisfacţie amânată. (Copilului nu-i poţi arăta punga cu bomboane, spunându-i că le va primi doar cu ocazia zilei sale de naştere, adică abia peste trei săptămâni. În vreme ce eu, adult, lucrez din greu, fiindcă ştiu că – doar la sfârşitul lunii – voi obţine un salariu care să-mi permită să supravieţuiesc şi să-mi pot permite unele mici/mari bucurii.)
9. b) Deosebirea a doua constă în gravitatea implicaţiilor: copilului nu-i mai convine ceva, abandonează jocul, îşi ia jucăriile şi pleacă. A doua zi poate reveni să continue distracţia cu aceiaşi prieteni. Adultului nu-i convine deloc modul cum este tratat de şef, poate şi el să abandoneze activitatea, dar nu va mai avea salariu şi din ce să trăiască (până ce va găsi – poate cu greu – un alt joc, o altă slujbă, o altă sursă de venit.)

Jocul cu reguli şi roluri este prezent pe tot timpul vieţii, el oferă satisfacţii şi dezamăgiri, necesită efort şi renunţări, poate da prestigiu şi, în orice caz, vise de mărire sau măcar de mulţumire cu sine. Şi ne umple viaţa. Da, jocul ne umple viaţa.

8. Aşadar, jucându-ne toată viaţa, vom arăta voioase modele de distracţie, desigur cu speranţe nelimitate de câştig, în cea mai optimistă gamă Sol Major. (Cine s-ar angaja într-un joc fără speranţe de câştig? Nici măcar cei de pe margine n-ar mai fi implicaţi! Păi, nu se bat destul spectatorii unui electrizant meci de fotbal, chiar şi când, uneori, jucătorii ştiu de la bun început care va fi scorul final? Şi nu se dau de ceasul morţii părinţii, aşteptând în faţa şcolii odrasle destul de indiferente la rezultatele evaluării?) Să privim cu entuziasm aceste jocuri care nu sunt decât esenţa trecerii noastre pe pământ!

Şi ţineţi minte: dacă n-ar fi jocurile, viaţa ni s-ar părea groaznic de plicticoasă. Şi insuportabil de lungă.

9. Doar când e absorbit de joc, individul om scapă de teroarea problemelor sale existenţiale.

„Ducele de Aymon şi-a dus cei patru fii la curtea împăratului Carol, care îi unge cavaleri. În cursul petrecerii care urmează învestirii, Renaud, după quintaine, începe o partidă de şah cu Bertolai, nepotul împăratului. Între cei doi jucători încrâncenarea creşte. Bertolai îl loveşte pe Renaud care, negăsind dreptate în faţa împăratului, apucă tabla şi o aruncă în partenerul său, spărgându-i capul. Este punctul de plecare pentru o lungă gestă a baronilor revoltaţi împotriva lui Carol.

Anecdota extrasă dintr-o legendă datând de la începutul secolului al XIII-lea, reaminteşte cele trei componente esenţiale ale jocului. Mai întâi un dispozitiv material folosit pentru a juca – aici o tablă de şah. Apoi, un corpus de reguli care par a sta la originea disputei dintre cei doi cavaleri. În sfârşit, o practică, adică un ansamblu de gesturi efectuate de jucători, ansamblu ce se situează într-un context spaţial, temporal şi social[7].”

Să analizăm aceste afirmaţii:

În primul rând, vedem că un simplu joc poate aduce „încrâncenare” şi asta nu numai între cei doi competitori, ci şi între chibiţi, dar şi cu consecinţe majore: „este punctul de plecare pentru o lungă gestă a baronilor revoltaţi împotriva lui Carol”.

În al doilea rând, ni se „reamintesc cele trei componente esenţiale ale jocului”: 1. „un dispozitiv material folosit pentru a juca”, 2. „un corpus de reguli” şi 3. „o practică, adică un ansamblu de gesturi efectuate de jucători, ansamblu ce se situează într-un context spaţial, temporal şi social”. Doar că 1. – dispozitivul material – nu este întotdeauna necesar, fiind cunoscute destule jocuri executate doar verbal. Mai pertinent este punctul 3., care plasează diferit „ansamblul de gesturi efectuate de jucători” în contexte deosebite, în funcţie de spaţiul unde se desfăşoară, de timpul când se petrec şi de calitatea socială a competitorilor. Într-adevăr, dacă analizăm jocurile incaşilor cu mingea la cerc şi cele ale altor vechi popoare, vom constata chiar şi din imaginile păstrate deosebiri al regulilor, la fel cum şi regulile de conduită erau diferite. Lucrurile nu s-au schimbat nici astăzi, comportamentele nu sunt aceleaşi într-o societate europeană şi într-una islamică, de pildă. Şi nu sunt aceleaşi nici în interiorul aceluiaşi spaţiu, dacă comparăm jocurile de acum două sute de ani cu cele de acum. Datorită  tehnicii ce se dezvoltă într-un ritm exponenţial, cunoaştem noi jocuri, iar cele vechi, cu tot conservatorismul ce le caracterizează, sunt adaptate la ultimele realităţi. De pildă, echipamentul jucătoarelor de tenis nici nu se aseamănă cu cel al predecesoarelor lor, la fel cum nici moda zilnică nu mai este aceeaşi; ori la fel cum ambientul unei funcţionare nu mai seamănă cu ambientul de acum cinzeci de ani: creionul chimic ţinut după ureche fiind înlocuit cu calculatorul etc. Iar, în ceea ce priveşte, calitatea socială a jucătorilor, lucrurile s-au schimbat şi ele de la perioada sclavagistă până azi, dar şi de la democratizarea ocupaţiilor în ultimele secole: astăzi albi şi africani pot juca împeună tenis, aşa cum pot accede la cele mai înalte funcţii, astăzi şi bărbaţii şi femeile au competiţiile lor de box, aşa cum tot mai multe femei fac parte din forţele armate.

Totuşi, faţă de „cele trei componente esenţiale ale jocului” avem rezerve: există mult mai multe componente esenţiale ale jocului copiilor, adulţilor ca şi ale celor de vârsta a treia.

Pentru ca lucrurile să fie clare, vom analiza diferitele activităţi ale adultului prin prisma caracteristicilor jocului, după algoritmul

1. a) jocul fiziologic,
2. b) jocul imitativ,
3. c) jocul cu reguli şi roluri, adică,

1.c- cunoaşterea şi respectarea regulilor,

2.c- distribuţia riguroasă a participanţilor,

2.c1 – protagoniştii şi figuranţii,

2.c2 – chibiţii,

2.c3 – ierarhia,

2.c4 – spiritul de echipă,

2.c5 – competiţia,

2.c6 –  rivalitatea

2.c7 – scorul,

2.c8 – nevoia de antrenament (de pregătire în domeniu),

2.c9 – recompensa şi penalizarea

2.c10 – arbitrul

2.c11 – satisfacţia

3.c – nevoia de parteneri

9. Se spune că individul evoluează cu vârsta, chiar şi testele de inteligenţă raportează etatea cronologică la etatea mintală. Se mai spune că, în joc, copilul imită adultul.

Însă înainte de a trece la exemple concrete, pentru o bună înţelegere a temei, trebuie să precizăm că nu numai copiii îi imită pe adulţi, dar şi adulţii fac aproximativ acelaşi lucru ca şi copiii. Sau ar trebui să facă acelaşi lucru!

Fătul, precum şi sugarul, lipsiţi de amintirile trecutului şi de neliniştea perspectivei incerte a viitorului, netrăind decât în prezent, dacă sunt sănătoşi se află într-o perpetuă fericire, sentiment ce nu se poate pune în cuvintele nici unei limbi. Adultul, construindu-şi prezentul pe experienţa trecutului direct ori indirect şi gândind la ce şi cum să facă în continuare, în viitor, poate ajunge cel mult la bucurie, la o satisfacţie pe care o verbalizează. Şi adultul jinduieşte la fericire şi, măcar în intimitatea sa, încearcă să se copilărească. Uitata „stare de făt” nu se pierde decât la suprafaţă.

Şi, atunci, cine pe cine tânjeşte să imite şi cine pe cine imită? Aceasta este întrebarea esenţială la care vom răspunde în mod competent abia acum, după ce suntem pregătiţi suficient în materie.

[1] Cf. DeAgostini, Enciclopedie de filozofie şi ştiinţe umane, All Educational, Bucureşti, 2004, p. 535.

[2] Datele statistice le puteţi consulta în Acad. Dr. Julius Zimberlan, Modele practice de reducere a stresului în activitate, GLUP, Rombart – Arad, 2009

[3] Jules de Gaultier, Bovarismul, Institutul European, Iaşi, 1993, p. 9.

[4] Vezi pentru scenariile imaginative, Gheorghe Schwartz, Psihologia…,  p. 100 ş.u.

[5] Când interpretează un rol, se şi spune că actorul „îl joacă” (pe Romeo, pe Hamlet etc.).

[6] Milan Kundera, Lentoarea, Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 82.

[7] Jacques Le Gof, Jean-Claude Schmitt, Dicţionar tematic al evului mediu occidental, Polirom, 2002, p. 376.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.