De când a fost creat statul Israel în 1948, relațiile entității evreiești cu presa internațională au fost întotdeauna conflictuale. De la președinția carismaticului David Ben Gurion, până la toți cei care l-au urmat, informatorii străini au fost întotdeauna considerați martori incomozi și indezirabili.
Nu au existat niciodată relații bune între ambele părți, pentru că Israelul a considerat întotdeauna (și consideră) „firesc” ca tezele și pozițiile sale să fie propagate de jurnaliști, de parcă ar avea o datorie pentru un trecut plin de convulsii.
În Gaza, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a spus-o de mai multe ori: corespondenții străini nu vor fi tratați altfel decât populația civilă palestiniană. „Israelul – au subliniat purtătorii de cuvânt al lui Tsahal la Tel Aviv – nu are nicio obligație să protejeze viețile jurnaliștilor străini”.
În Gaza, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a spus-o de mai multe ori: corespondenții străini nu vor fi tratați altfel decât populația civilă palestiniană. „Israelul – au subliniat purtătorii de cuvânt al lui Tsahal la Tel Aviv – nu are nicio obligație să protejeze viețile jurnaliștilor străini”.
Când populația din nordul enclavei a primit ordin să se deplaseze spre sud „pentru a-și păstra viața”, ordinul includea, desigur, trimișii presei. Cei mai mulți dintre aceștia din urmă s-au mutat la Khan Yunes de unde și-au transmis cronicile. Dar alții au refuzat să părăsească capitala și și-au asumat riscul bombardării.
Un corespondent al rețelei 2Al Jazeera, Youmna ElSayed, a primit două apeluri telefonice din Israel doar cu această frază: „Mergi în sud sau mori”. Jurnalista a rămas în capitală, dar rețeaua a decis că nu îi va afișa videoclipurile, ci doar sunetul pentru a o proteja.
Am văzut o imagine care ne-a dat fiori pe șira spinării. Trimisul postului arab Al Hadath își difuza reportajul la scurt timp după moartea, într-un bombardament, a unui coleg, când, vizibil supărat, și-a scos casca și vesta de protecție cu inscripția „PRESS” și le-a aruncat la pământ. . „Acest lucru nu ne este de nici un folos. Suntem pe următoarea listă a morților. Sigur ne-ar fi de folos într-un conflict în Europa, dar aici, cu Israelul, nu are rost”, a strigat el nervos și a continuat cu cronica sa, în tricou.
Un corespondent al rețelei 2Al Jazeera, Youmna ElSayed, a primit două apeluri telefonice din Israel doar cu această frază: „Mergi în sud sau mori”. Jurnalista a rămas în capitală, dar rețeaua a decis că nu îi va afișa videoclipurile, ci doar sunetul pentru a o proteja.
Am văzut o imagine care ne-a dat fiori pe șira spinării. Trimisul postului arab Al Hadath își difuza reportajul la scurt timp după moartea, într-un bombardament, a unui coleg, când, vizibil supărat, și-a scos casca și vesta de protecție cu inscripția „PRESS” și le-a aruncat la pământ. . „Acest lucru nu ne este de nici un folos. Suntem pe următoarea listă a morților. Sigur ne-ar fi de folos într-un conflict în Europa, dar aici, cu Israelul, nu are rost”, a strigat el nervos și a continuat cu cronica sa, în tricou.
Câți jurnaliști au murit în Gaza sub bombele israeliene? Potrivit guvernului enclavei, sunt deja 72. Potrivit organizației „Reporteri fără Frontiere“ (RSF) ar fi 51. În realitate, numărul este cel mai puțin important, ceea ce îi afectează pe cei trimiși este să știe că sunt „în lumina reflectoarelor”.
Vinerea trecută, trei jurnalişti de la agenţia turcă de presă „Anadolu” au murit în sudul enclavei: Muntasir Al-Sawwl, fratele său, Marwan, și cameramanul Abullah Darwish.
Vinerea trecută, trei jurnalişti de la agenţia turcă de presă „Anadolu” au murit în sudul enclavei: Muntasir Al-Sawwl, fratele său, Marwan, și cameramanul Abullah Darwish.
A fi mutat la Khan Yunes, în sud, nu le-a fost de niciun folos, pentru că acum aviația israeliană bombardează sudul Gazei cu aceeași intensitate ca și în nord.
Comitetul Internațional pentru Protecția Jurnaliștilor (ICC) numără 57 de informatori uciși din 7 octombrie. La acest număr, trebuie adăugate decesele la granița Israelului cu Libanul, care ar fi de cel puțin cinci.
Diferența cu modul de a acționa, în conflicte, cu armatele occidentale este abisală. Statele Unite acceptă jurnalişti încorporaţi care însoţesc forţele sale militare, astfel încât toată lumea să-l poată observa, fără restricţii sau cenzură. În cazul Israelului nu este vorba că ar comite crime de război, ci că face tot posibilul să nu-i vadă presa. sursa foto RSF
Diferența cu modul de a acționa, în conflicte, cu armatele occidentale este abisală. Statele Unite acceptă jurnalişti încorporaţi care însoţesc forţele sale militare, astfel încât toată lumea să-l poată observa, fără restricţii sau cenzură. În cazul Israelului nu este vorba că ar comite crime de război, ci că face tot posibilul să nu-i vadă presa. sursa foto RSF
ce spune Sabina Iosub?
(Sabina…..inspirata de aici:
Vibia Sabina (n. 86 d.Hr. – d. 136 d.Hr.) a fost o împărăteasă romană, soția împăratului roman Hadrian. Vibia Sabina, marmură, Muzeul Prado (Madrid) …)
DEVIZA „SĂ PIARĂ TOȚI-ISRAELUL ARE TOTDEAUNA DREPTATE””!!
planuil ..hannibal…prevede asasinarea de catre armata jidanilor a propriil
or coreligionari sa nu fie pus israelul sa fie santajat cu propri cetateni de catre inamici…ostaticii luati de hamas au fost ucisi de armata israeliana laolalta cu hamas…de abia acum s-a vazut ce fac jidanii de zeci de ani in palestina..
decat jegosii puturosi si scandalagii arabi, prefer oricand evreii