„JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“ (73)

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

„JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

22. Minuta speţei

A doua moarte a lui Juan de Blechengasse

1. Avertisment:

„Pentru că rolurile în colectivitate sunt eterogene şi nu se poate ca fiecare să fie cel mai puternic în toate privinţele, societatea se segmentează, puterea se segmentează, dând posibilitatea fiecărui individ om să-şi caute un domeniu unde să fie în frunte.”

Acelaşi Complet, aceiaşi avocaţi_______________________________________

Juan de Blechengasse a fost un om cumsecade, cetăţean corect şi funcţionar exemplar, unul dintre acele personaje care tocmai fiindcă sunt atât de corecte trec neobservate prin viaţă, iar după ce mor, chiar şi locul lăsat gol nu mai este observat de nimeni, închizându-se şi stingându-se odată cu ei.

1. Faptele: Willy Sancez a fost considerat principalul suspect în crima de pe Strada Cerului nr. 27bis, acolo unde a locuit, de la naştere, bietul domn Juan de Blechengasse. De la naştere şi până ce a fost găsit, în acelaşi loc, prăbuşit într-o baltă de sânge. (A fost singura dată când Juan de Blechengasse a stârnit atenţia vecinilor săi.) Şi poate că n-ar fi fost găsit trupul fără suflare, dacă doamna Popescu n-ar fi venit cu rufele spălate. (Bunul domn Juan de Blechengasse era holtei, aşa că doamna Popescu era cea care venea în fiecare zi din prima săptămână din lună pe strada Cerului nr. 72bis după rufele murdare, pe care le aducea înapoi în fiecare zi din a doua săptămână din lună.
2. Dezbaterea: Suspectul s-a declarat nevinovat.

Doamna Popescu a declarat că „a găsit victima ucisă mortal în dimineaţa zilei de 10 aprilie şi că a anunţat imediat Poliţia”.

Comisarul Abraham Puiu Snupf a declarat în faţa Instanţei că l-a surprins pe suspectul Willy Sancez ieşind din imobilul de pe strada Cerului nr. 27bis în seara de 9 aprilie, de unde suspectul a cărat în spate o pendulă. Cum numitul Willy Sancez este ceasornicarul localităţii, comisarul n-a dat importanţă faptului, dar după ce numita spălătoreasă Popescu a descoperit cadavrul, comisarul Abraham Puiu Snupf a făcut imediat legătura dintre cele două momente, mai ales că s-a dovedit cu martori şi cu analiza amprentelor că pendula cu care a ieşit ceasornicarul Willy Sancez era chiar pendula victimei, care s-a constatat că ar fi decedat chiar în seara de 9 aprilie. La percheziţia ordonată la domiciliul suspectului, a fost găsită pendula (numită mai departe „corpul delict”), dar nu în atelierul de ceasornicărie, ci chiar în dormitor. Iar drept circumstanţă agravantă, după cum se poate vedea şi din procesul verbal întocmit, pendula nu era câtuşi de puţin stricată, la momentul percheziţiei corpul delict chiar emitea bătăile pentru ora doisprezece. În continuare, comisarul de poliţie Abraham Puiu Snupf a arătat că în cutia corpului delict s-au găsit şase teancuri de bancnote orânduite în tot atâtea plicuri, dintre care patru plicuri s-a constatat că au conţinut vechile rupii din seria celor ieşite de mult din uz.

Medicul legist Doctor Otto von der Himelgasse a apreciat că victima a murit în urma unor lovituri executate cu o şurubelniţă în jurul orei douăzeci şi unu.

Eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a apreciat că acel corp delict, împreună cu cele şase plicuri pline cu bancnote, dintre care patru plicuri cu rupii ieşite de mult din uz, reprezintă dovezi suficiente pentru un jaf urmat de crimă şi a cerut pentru suspectul Willy Sancez pedeapsa cu închisoare pe viaţă. În argumentarea cererii sale, domnul procuror a arătat că suspectul, ceasornicarul Willy Sancez, a fost surprins ieşind cam la acea oră din imobilul de pe strada Cerului nr. 27bis, ducând în spate corpul delict şi că la percheziţia domiciliară au fost găsite mai multe şurubelniţe, fără însă a se putea stabili cu care dintre ele a fost ucisă victima, întrucât toate şurubelniţele găsite se prezintă într-o suspectă stare de curăţenie. (Deci, nu s-au putut prevala nici amprente şi nici urme de sânge – nota ediţiei.)

În cuvântul său, maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume – nota ediţiei) şi-a început aşteptata pledoarie în mod total abrupt, citând din Seneca („…”), Sfântul Augustin („…”) şi Borak cel Bătrân, autorul său preferat („…”). După o oră şi patruzeci de minute, Preşedintele Completului, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, a oprit avocatul apărării, cerându-i să treacă la obiect[1].

Maestrul Ludovic L. a spus: „Ceasornicarul este un personaj comparabil cu însuşi destinul: este singura fiinţă care poate să oprească şi/sau pornească timpul. Să condamni un ceasornicar pentru crimă este un nonsens, întrucât el atunci când se află în primejdie are la dispoziţie o armă… ăăă… o unealtă ce-l poate scăpa oricând. Această unealtă este oprirea timpului. Pentru că <Timpul este stăpânul care întrece până şi puterea tuturor zeilor> a afirmat deja Pindar în zorii civilizaţiei şi mult mai târziu Francis Bacon a adăugat în acelaşi spirit, <Timpul este măsura activităţii, după cum banii sunt măsura mărfurilor>. Şi să nu uităm nici vorbele atât de potrivite ale lui Borak cel Bătrân, <Timpul este…>”

După altă oră şi patruzeci de minute cât maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.) a dezvoltat tema despre infailibilitatea oricărui ceasornicar, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, lăudând marea înţelepciune a lui Borak cel Bătrân, a oprit avocatul apărării, cerându-i să treacă la obiect.

Iar maestrul Ludovic L., pe care nu-l cheamă Ludovic L. a spus pe un ton umil că el nu îndrăzneşte să se situeze mai la obiect decât Pindar, Francis Bacon şi Borak cel Bătrân.

În ultimul său cuvânt, suspectul a spus şi el că nu îndrăzneşte să fie mai convingător decât Pindar, Francis Bacon şi Borak cel Bătrân.

Completul s-a retras pentru deliberare.

4. Sentinţa: În minuta sentinţei se arată că:
5. Numitul Willy Sancez, ceasornicar, este găsit vinovat de uciderea numitului Juan de Blechengasse, domiciliat pe strada Cerului nr. 27bis.
6. Îl condamnă pe numitul Willy Sancez, ceasornicar, la douăzeci ani de închisoare.
7. Cu drept de recurs în zece zile lucrătoare.
8. Urmări:

– Willy Sancez n-o ducea deloc bine, mai ales de când aproape că au dispărut mecanismele cu arc şi au apărut ceasurile electronice atât de ieftine, ca să nu mai vorbim despre telefoanele mobile. În schimb, în acelaşi timp, chiriile au crescut exponenţial. Aşa că bietul Willy n-a mai avut cu ce să-şi plătească chiria nici pentru atelier şi nici măcar pentru cămăruţa din spate. Însă, ţinându-se cont că Sancez este singurul om din tot ţinutul care se mai pricepea la reparat ceasuri cu arc, conducerea penitenciarului, la cererea unui mare număr de cetăţeni, i-a pus la dispoziţia condamnatului o celulă cu ieşire la stradă pe post de atelier. Cum celebritatea lui Willy Sancez a crescut odată cu mediatizarea procesului său, lumea a găsit şic să revină la ceasurile cu arc, iar în faţa penitenciarului au început să se formeze cozi tot mai mari. (Până ce s-a trecut la sistemul de servire doar prin programare anticipată.)

– Maestrul Ludovic L. a mai pierdut un proces şi a fost mulţumit;

– Eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a mai câştigat un proces şi a fost mulţumit;

– Pentru ancheta ireproşabilă, comisarul de poliţie Abraham Puiu Snupf a fost felicitat personal chiar de domnul Comandant;

– Opinia publică a fost mulţumită că un criminal odios a ajuns după gratii;

– Odiosul asasin, numitul Willy Sancez, a obţinut un atelier cu un dever nesperat şi o locuinţă gratuită, iar, întrucât mai ales doamnele nu suportau să nu fie văzute fără un ceas cu arc, treburile i-au mers atât de bine încât a trecut şi la repararea de stilouri şi brichete. (Degeaba a făcut concurenţa reclamaţie, în decizia prin care penitenciarul i-a atribuit numitului Willy Sancez atelierul nu era specificat că acesta trebuia să fie folosit doar pentru reparat ceasuri[2].) După doar trei ani şi jumătate, odiosul asasin a fost graţiat şi şi-a cumpărat Palatul Blitz, situat tocmai vizavi de închisoare[3]. Aşa că se poate spune că şi Willy Sancez a fost foarte mulţumit.

Doar despre cele şase plicuri cu bancnote găsite în pendulul corp delict nu se mai face vorbire. La fel cum nici despre Juan de Blechengasse, un om cumsecade, cetăţean corect şi funcţionar exemplar, unul dintre acele personaje care tocmai fiindcă sunt atât de corecte trec neobservate prin viaţă, iar după ce mor, chiar şi locul lăsat gol nu mai este observat de nimeni, închizându-se şi stingându-se odată cu defunctul. Ceea ce dovedeşte încă o dată că nimeni nu-i mai puţin vinovat decât noi ceilalţi.

[1] Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan trebuia să fie foarte atent cum să-l întrerupă pe Ludovic L., întrucât acesta, într-o cauză anterioară, după ce onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan l-a oprit susţinând că acele citate nu fac parte din speţă, toată presa l-a acuzat că n-are pic de respect pentru înţelepciunea marilor gânditori din istorie. Aşa că, mai nou, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, de fiecare dată când îl oprea din citat pe maestrul Ludovic L., nu uita, în prealabil, să laude înţelepciunea marilor gânditori din istorie.

[2] Se pare că tot acolo, Willy Sancez a început să repare şi arme de foc: revolvere, pistoale şi chiar puşti.

[3] Bine gândit! În felul acesta, onorata clientelă, obişnuită cu vechiul atelier, n-a trebuit să-şi schimbe itinerarul, mai ales că locul a devenit un punct de întâlnire foarte la modă pentru protipendadă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.