La ce sunt bune legile interpretate?

Avem un dispozitiv legislativ în mare parte coerent, precizat, întemeiat. Fisurile special create pentru corupția internă și externă manifestată în aria juridică autohtonă există, însă ar putea fi contracarate cu ușurință de un sistem referențial. De multă vreme legile în România nu mai înseamnă nimic. Vinovați sunt cei care le aplică, cei care supraveghează legalitatea și, nu în ultimul rând, societatea, chiar justițiabilii. Aplicarea legii se face după cum își doresc unii sau alții, ajunși din slujitori ai justiției și dreptății publice actori sociali, ai intereselor atentând la siguranța publică în variile ei ipostaze. Presiunea pentru aplicarea corectă a procedurilor nu poate fi deocamdată făcută de nimeni în mod expres și eficient. CSM și Inspecția Judiciară se află într-un angrenaj care ilustrează, în oglindă, aspecte ale fostei Securități nedestructurate.

Avem o justiție la ordin care în mod evident a devenit antijustiție, asemenea antepronunțării și încălcării procedurilor. Pe de altă parte, profesional, mediul justiției este de o diversitate amețitoare, cel puțin raportat la decizii, formulări și poziții publice. Templele dreptății publice sunt în subordinea unor forțe identice celor din politică, atunci când nu au alte conexiuni directe cu alte medii infracționale reprezentate . Cele peste 10.000 de dosare deschise pe infracțiuni săvârșite de magistrați par puține, având în vedere corupția din sistem. Nu există altă putere a statului expusă unei asemenea suspiciuni și depozitară a unei asemenea insalubrități. Practic, în acest moment nu mai există cineva, persoane sau instituții, principii care să poată instaura ordinea legală și așeza cumva lucrurile. Pedepsele pentru încălcarea legii de către magistrați vor trebui să fie extrem de severe și nu pot fi motive pentru toleranță.

MCV-ul are obiective aparent corecte, prezentând importanța lui, însă lipsite de un interes moral, acesta nici nu intră fatal în discuție. Degradarea instituțională și morală a instituțiilor din România s-a făcut și sub orchestrarea conexiunilor politice din exterior, din est sau vest. Așa a ajuns România scena generoasă unor absurdități cu invocarea democrației, europenismului. Numai cine nu trăiește în România, nu cunoaște modul actual de viață de aici, și se plimbă între un aeroport și altul, ridicând salarii cât Casa Poporului, poate vorbi relaxat despre situația românească. Lecțiile primite din exterior ar fi avut nevoie de o regularizare sistemică, analize transparente și punctuale, însă principalul lor scop a fost activarea unor vulnerabilități ale politicienilor. Majoritatea criticilor din exterior ai justiției din România au comportamentul unor avocați intersați de onorariu și cam atât. Apropierea campaniei electorale pentru europarlamentare se simte la București cu intensitate, asemenea uraganelor devastatoare. Oaspeți din cele patru zări își fac aici campanie electorală pentru gură cască și clientela locală, diversă, dar în principiu ineptă, fără a veni cu un minim proiect de ieșire din actuala criză sistemică. MCV-ul este nul atâta vreme cât justiția din România a fost împinsă spre actuala stare de junglă socio-procedurală, acționând vădit contrar democrației și principiilor constituționale de drept.

Normele europene, marile teme antitotalitare ale speranței și modelului socio-economic nu mai există de multă vreme. Miezul UE, prin interpuși proveniți din plevușca oportunismului și inconștienței generată cândva de comunism a încurajat reactivarea fățișă a poliției politice în fostele țări comuniste, a criminalității antistatale considerând astfel că poate domina o zonă aflată sub zodia unei emancipări cu risc de periculozitate. Într-un asemenea iad în continuă extindere și desfășurare de forțe nu se poate face nici justiție, nici reformarea acesteia fără a vedea răul în forma lui autohtonă și nu numai. Așa cum comunitățile se confruntă cu uriașe dificultăți, create de o antireformă epuizantă, sistemul a ajuns la capătul capătului, statul fiind realmente captiv și îndreptat împotriva cetățenilor.

MCV-ul nu mai poate nimic, UE nu mai poate nimic și nu din simplul fapt că lucrurile au luat-o razna. Ceva se întâmplă în sensul arătat de eurosceptici, de contestarii intervenționismului. Clasa politică actuală este minunată, dar nu există, așa cum sunt tot mai multe realități. Justiția actuală a ajuns la capăt precum comunismul, prinsă în acest dramatic fond cu aspect istoric, o simplă mașinărie identică Loteriei Române. Nu mai avem prea mulți magistrați care să aplice legile, iar acest fapt ar trebui constat la nivelul celor cu responsabilități punctuale.

Legea, democrația, binele social, dezvoltarea, libertatea, oamenii din România au ajuns la o limită, aproape de legile junglei. Interpretarea legilor nu duce doar la decizii contrare, în fapt și drept inacceptabile, ci reprezintă o justiție infracțională.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.