Contabulul de Bitombe a vrut să ştie dacă mă hotărâsem cumva să lucrez pentru Mataloman, profetul din Gamboa. Mi-a dat întâlnire în rotonda îngerilor din Guamobono, ce secretos, să nu afle socialiștii, neoliberalii și conservatorii de pe Marte care cică încă mai credeau în prostiile copilărești ale domnului Henry Kissinger. Mi-a spus că se pregătea o invazie extraterestră şi că după toate indiciile pe care le aveau militarii, lumile acvatice aveau să fie distruse în doar câteva ceasuri.
N-aş putea spune cu exactitate dacă în clipa aceea contabulul era locuit de fiinţa fabuloasă venită tocmai de dincolo de orizontul vizibil. Dar ştiu sigur că minţea. Comoara lui Bibescu era ținta lui! Bobolina m-a strigat de pe celălalt trotuar şi mi-a făcut semne vesele cu mâna. Voia să ştie, nebuna, dacă i-am pregătit bradul şi dacă voi fi în stare să aduc zăpada prin pase acvatice susţinute şi incantaţii magice. Bobolina era zveltă. Era roşcată. Avea buze senzuale. Semăna izbitor cu pisicuţa galeşă din Bankusai! Tunelase momentul digital şi avea de gând să-mi joace o festă. Sau poate că încerca să mă pună în gardă?
Contabulul a surâs cu subânţeles şi s-a retras într-un nor de zăpadă vorbitor care se târa alene către Gomanaozan. Nu l-am mai văzut de atunci. Martorii guamoburori spun că această întâlnire nu ar fi avut loc şi că de fapt eu am stat de vorbă cu Elialoal Baloaloal din Ehurean care tocmai descoperise că teoria evoluţionistă era doar o bagatelă duminicală şi că în noaptea de crăciun erau conţinute instrucţiunile dintr-un plan ascuns al lumii potrivit căruia aveau să se desfăşoare şi celelalte dimensiuni ale universului plin de universuri pentru ca acesta să poată trece cu bine printr-o grozavă furtună virtuală.
Elialoal Baloaloal era foarte nervos. Mă adusese în proximitatea lui rupând în două un țurțure magic pierdut de Mataloman, profetul din Gamboa, în Tutumbe, acum vreo cinci sute de ani. Bietul Elialoal Baloaloal trăgea vârtos din pipă. Mi-a spus pe şleau, fără menajamente:
– Văluritule, vor să mă ucidă. Gabaderii din Beauburg, efaridorii din Gatanga, grupurile qiunto din Tagula Manokaan şi acvatică oficială cea trandafirie şi Pitoşkin au de gând să mă ardă pe rug pentru că le-am vorbit copiilor din Massaala despre Mataloman, profetul din Gamboa, ce nebun și eu.
Juca teatru. Îşi dăduse ochii peste cap. Voia să mă impresioneze. Ar fi vrut să afle teribilul adevăr al tuturor lumilor chiar din gura lui Pitoşkin. Era gata, gata să-şi vândă şi sufletul pentru asta. Ar fi acceptat fără să crâcnească să-l transform într-un ren şi să-l înham la sania cu zurgălăi a lui Mataloman, profetul din Gamboa. Voia comoara lui Bibescu, și el, și toți ceilalți. Bobolina l-a pus pe fugă pe Elialoal Baloaloal rotind un inel magic prin vârtejurile electromagnetice şi ameninţându-l în fel şi chip. Mi-a spus de la obraz că teoria evoluţionistă nici măcar nu a fost descoperită şi că Elialoal Baloaloal era un agent secret infiltrat de augusta oficială cea trandafirie în structurile noastre narative.
Despre evoluţie aveam şi eu unele opinii. Dar multă vreme nu am îndrăznit să particip la conferinţele decembrice acolo unde se confruntau martorii guamoburori, arhivarii din Adavilla Villada, savanţii desueţi din Gazaio, îndrăzneţii din Haloha, tăinuitorii din Massala, de zburdalnicii din Kontaraoeea, Yusuf din Quaribo, filozofii petrecăreţi din Akaala, inspirații din Tulombe, totalitarienii din Maona Lao, filozofii din Gomela, naivii din Kuantile Medola, neumaticii din Ghile Ga, oamenii de zăpadă din Matapahapamar şi mulţi alţii ca ei, toţi nişte aiuriţi şi nişte spirite nostalgice.
Nostalgia cred, bântuia sufletele oamenilor în acea vreme de iarnă, în acea mie de ani care se înfăşură în corporalitatea mândrului nostru București, imperialul care reunea casele imaginarului din inima universului plin de universuri. Weibada, un astronom din Katowite, citise câte ceva despre asta în stelele pitice care se zbânțuiau în inima universului plin de universuri şi descoperise locaţiile lui Mataloman, profetul din Gamboa, dincolo de orizontul vizibil. Weibada avea o barbă cât toate zilele şi când alerga semăna cu un urs polar uriaş. Sau cu domnul Henry Kissinger care încă mai crede că vremurile de azi sunt vremurile de pe vremea lui Nixon.
Ah, domnule Henry Kissinger, nici Ucraina nu mai e Ucraina de altădată. Nici Rusia nu mai e Rusia de altădată. Rusia e în cea mai neagră ipostază a ei din toate timpurile și în curând va fi făcută bucăți, bucăți pentru că Vladimir Putin a făcut o greșeală gravă de strategie geopolitică. Iar China aia a ta, domnule Henry Kissinger, nu mai există nici ea. Acolo sunt niște miliardari uite-așa de barosani care or să-i ardă la mațe pe comuniștii năpârliți în curând. Așa că, zău așa, le revedere, domnule Henry Kissinger!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.