Lansări de cărţi de la care nu puteţi lipsi…

“De trei ori în zori”, în ciclul “Serile italiene”

Astăzi, la ora 19.00, în cadrul „Serilor italiene“, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc dezbaterea Jocul cu timpul în naraţiune pornind de la romanul De trei ori în zori de Alessandro Baricco, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei“.

Evenimentul se desfăşoară în parteneriat cu Centrul de studii interdisciplinare al studenţilor italienişti, Colectivul de limbă şi literatură italiană al Universităţii din Bucureşti.

De trei ori în zori, noua ficţiune a lui Alessandro Baricco, impresionează, dincolo de virtuozitatea stilistică, prin umanitatea personajelor, prin poezia luminoasă a descrierilor şi prin poveştile vieţilor unor cupluri întâmplătoare, care se condensează în trei secvenţe, la ora când ziua se îngână cu noaptea.

În toiul nopţii, o femeie în rochie de seară se adăposteşte în camera de hotel a unui om de afaceri cu care poartă o lungă discuţie, minată de o tensiune surdă, până în ceasurile dinaintea răsăritului. O fată se întinde la vorbă întreaga noapte cu recepţionerul hotelului, căutând pretexte ca să nu urce în camera unde o aşteapta tânărul violent care se arată a-i fi iubit. Un băieţel scăpat din flăcările ce i-au mistuit casa şi familia e răpit din camera de hotel de poliţista pusă să-l vegheze. Şi, ca într-o piesă muzicală, în lumina palida a dimineţii, când pe lume pare să nu se întâmple nimic, situaţiile stranii în care plutesc cele trei cupluri îşi găsesc o neaşteptată rezolvare.

„Cezuri, frânturi, spaţii albe, omisiuni alcătuiesc ţesutul fragil şi aspru al acestui triptic exiguu care transforma fiecare detaliu într-o învăluitoare discontinuitate, într-o conexiune accidentată de perplexităţi sonore şi de rostiri atenuate. O ţesătură stilistică compozită, împestriţată şi irizată de consonante, aflată în deplin acord cu scriitura aeriană şi muzicală a autorului”, nota cronicarul de la Il Tempo.

De acelaşi autor: Castele de furie (Humanitas Fiction, 2007), Barbarii. Eseu despre mutaţie (Humanitas, 2009), Emaus (Humanitas Fiction, 2012), Novecento (Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), Mr. Gwyn (Humanitas Fiction, 2014), Mătase (Humanitas Fiction, 2015).

Iniţiat în anul 2010 de prof. Smaranda Bratu Elian, ciclul de manifestări „Serile italiene“ îşi propune să aducă în faţa publicului dezbateri semnificative prin actualitatea lor, ce au drept punct de pornire traduceri ale unor opere scrise de autori italieni.

La dezbatere vor participa Marius Chivu, scriitor şi critic literar, Vlad Russo, senior editor Humanitas şi traducătorul volumului, şi Smaranda Bratu Elian, cunoscut italienist şi traducător, coodonatorul colecţiei „Biblioteca italiană“ a Editurii Humanitas.

“Ursuleţul lui Freud”, lansat în Connect Hub

Joi, 12 noiembrie, Curtea Veche Publishing vă invită la evenimentul de lansare a celui mai recent volum semnat de Răzvan Petrescu, Ursuleţul lui Freud.

Volumul reuneşte cronicile de carte publicate de-a lungul timpului de Răzvan Petrescu în „Dilemateca”. 35 la număr. Textele sunt însă doar formal cronici, ele de fapt situându-se mai mereu undeva la graniţa dintre literatură, eseu şi pamflet. Volumele despre care scrie Răzvan Petrescu sunt doar un pretext, un punct de plecare de unde începe un torent de referinţe, paralele, digresiuni. Reţeta e simplă: o carte (evident proastă) e aruncată în derizoriu printr-un simplu rezumat. Apoi autorul pune degetul cu precizie de chirurg pe mai toate hibele cărţii, de la nepotriviri de logică, la scriitură plictisitoare, de la personaje neplauzibile, la pasaje pe care un redactor mai zelos s-ar fi cuvenit să le elimine fără milă. Absolut delicioase sunt titlurile, jucăuşe, aluzive, de o ironie subtilă, precum şi finalurile, mai mereu abrupte, de impact.

“Răzvan Petrescu ştie să-şi ţină foarte bine în frâu ritmul scrierii, păstrează mereu cititorul cu sufletul la gură, apelează constant la sarcasm, face paralele când savante, când caraghioase, fără a fi sub nicio formă preţios. Însă, mai presus de orice, ne arată un paradox: acela că şi literatura proastă are un rost pe lume – poate produce o literatură de cea mai bună calitate, cum e cea din Ursuleţul lui Freud.” (Răzvan Năstase)

Lansarea va avea loc începând cu ora 19.00 la Connect Hub. Alături de cunoscutul prozator, vă vor întâmpina Marius Chivu (redactor-editor Dilema Veche) şi scriitorul Radu Paraschivescu. Oficiile de gazdă vor fi făcute de Dragoş Rouă (cofondator Connect Hub) şi discuţia va fi moderată de Miruna Meiroşu (PR Manager Curtea Veche Publishing). Evenimentul va fi urmat de o sesiune de autografe.

”Martorii” lui Cristian Sida

Joi, 12 noiembrie, la ora 18.00, sunteţi invitaţi la cel mai important eveniment editorial şi de artă din Timişoara. În Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara, va avea loc lansarea albumului de artă Martori, al artistului vizual Cristian Sida, apărut la Editura Brumar / Cosmopolitan Art 2015. Prezintă profesorul, scriitorul şi publicistul Marcel Tolcea.

Lansarea, arată artistul, se va face în prezenţa a 50 de ”Martori” (operele de artă care vor sta pe simeze).

Volumul bilingv (română – engleză) editat de Georg Lecca, unul dintre cei mai mari colecţionari de artă românească, este, în 220 de pagini, o mostră de artă contemporană dusă la cel mai înalt nivel. În el sunt reproduse lucrările Martori, o serie la care Cristian Sida a lucrat mai mulţi ani. Artistul semnează, deopotrivă, şi textul albumului.

Cine sunt martorii? Seria de lucrări intitulate Martori reprezintă câteva sute de schiţe, pe pânză sau hârtie, unele mai sumare, altele foarte elaborate, ale chipurilor personajelor din lucrările finale, realizate în perioada 2009 – 2015.

”Îmi dau seama că în toate aceste schiţe, numite pe parcurs Martori – sunt eu. Sunt eu cu eul meu liric colectiv, eu plin de martori, eu plin de suspecţi, de personaje chinuite. Mă întreabă toţi de ce nu pictez personaje care zâmbesc. În poză nu mă uit în obiectiv, iar când sunt singur nu zâmbesc! Sunt timid! Dar culorile? Culorile sunt aceleaşi, posedate de lumina de griuri, de violet, de verde-oliv”, spune Cristian Sida.

Cine e artistul? Cristian Sida este unul din cei mai bine cotaţi artişti vizuali români contemporani. Aşa cum se întâmplă, ironic, e binecunoscut în străinătate, înainte de locul său natal. Timişorean prin adopţie, arădean prin naştere, Cristian Sida e pe jumătate rezident în Franţa, unde are, de ani buni, proiecte artistice de anvergură. (Bunăoară anul trecut a finalizat picturi murale monumentale care împodobesc clădirile din Mericourt, în Regiunea Nord Pas de Calais, în cadrul unui proiect al Muzeului Louvre / Lens). Doctor în arte vizuale, cu studii la Panthéon Sorbonne Paris 1, Cristian Sida are 41 de ani şi este conferenţiar la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara.

”Picturile mele sunt populate cu personaje pe care nu le-am cunoscut, sunt pline de fantome pe care nu le-am întâlnit, pline de stihii ale trecutului care mi-au locuit mintea, cu care am împărţit un spaţiu întunecat, dar sunt şi pline de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut, pline de personaje care nu au depus niciodată mărturie la vreun proces, decât la cel al vindecării, vindecarea de mine însumi”, conchide artistul.

Lansarea albumului de artă Alina Roşca

Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova organizează, joi, 12 noiembrie, la ora 17.00, la sala “Ia te uită!”, lansarea albumului de artă Alina Roşca (Ed. Tracus Arte 2015). Totodată va fi vernisată o expoziţie de grafică din lucrările artistei. Alina Roşca a fost unul dintre cele mai promiţătoare talente ale graficii şi gravurii din România pre şi postdecembristă, al cărei destin uman şi artistic a fost frânt la numai 31 de ani.

Albumul, a cărui viziune artistică poartă amprenta profesorului şi academicianului Mircia Dumitrescu, în colaborare cu Orbann Ana-Maria, a văzut lumina tiparului în anul când artista ar fi împlinit 55 de ani, la 24 de ani de la tragica sa dispariţie. Albumul cuprinde cele mai reprezentative lucrări realizate de Alina Roşca şi cele mai importante cronici, antume sau postume, despre activitatea ei artistică, completată de note biografice relatate de mama ei, Silvia Roşca, precum şi un jurnal din perioada 1979-1982. Cuvântul înainte şi selecţia de texte critice aparţin Luizei Barcan, printre cei care semneză numărându-se autori ca Marin Sorescu, Ion D. Sârbu, Horia Dulvac, Carmen Popescu, C. Preda, prof. Victor Păianu, Ioana Dinulescu, Horia Horşia, Mircea Ştefan Cioroiu, Paul Diaconescu, prof. Ştefan Brădiceanu, François Pamfil etc.

La lansare vor participa academicianul Mircia Dumitrescu, Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, Mircea Cornişteanu, directorul TNC, prof. Magda Buce Răduţ, critic de artă, scriitorul Horia Dulvac şi, nu în ultimul rând, Silvia Roşca, mama artistei.

Moderator al evenimentului, scriitorul Nicolae Coande.

Scriitorul israelian David Grossman, la Bucureşti

Editura Polirom vă invită marţi, 17 noiembrie, la ora 19.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român), la o întâlnire cu David Grossman, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni, precum şi unul dintre cei mai cunoscuţi comentatori ai politicii ţării sale.

David Grossman va intra în dialog cu Cătălin Ştefănescu, realizatorul prestigioasei emisiuni TV Garantat 100%, pornind de la romanele sale apărute în colecţia „Biblioteca Polirom” – Pînă la capătul pămîntului, 2012, 2014; traducere de Ioana Petridean; Căderea din timp, 2013 şi Un cal intră într-un bar, 2015, ambele traduse în limba română de Gheorghe Miletineanu –, dar şi de la politica internă şi internaţională a Israelului.

Invitaţi: Excelenţa Sa Tamar Samash, Ambasadoarea Israelului în România, Ioana Petridean, traducătoarea romanului Pînă la capătul pămîntului, şi Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Polirom, coordonatorul colecţiei „Biblioteca Polirom”.

David Grossman va citi câteva fragmente în ebraică din cărţile sale, iar publicul va avea la dispoziţie handout-uri cu versiunea în limba română a acestora.

Lectura va fi urmată de o şedinţă de autografe.

Pînă la capătul pămîntului este o cutremurătoare poveste despre iubire şi prietenie, în care istoria intervine mereu cu brutalitate în destinul oamenilor. Personajul central al cărţii, Ora, o femeie abia despărţită de soţ, pleacă într-o excursie prelungită prin Israel, cu rucsacul în spate, însoţită de iubitul ei din tinereţe, Avram. Pentru Ora excursia este însă mai degrabă o fugă din realitate: fiul ei, Ofer, a plecat într-o misiune de luptă, iar femeia este convinsă că, atâta timp cât ea nu află nici o ştire din lumea reală, băiatul ei este în siguranţă. Pe parcursul excursiei, cei doi vechi iubiţi rememorează şi reconstruiesc ciudatul triunghi conjugal ce le-a marcat destinul, precum şi momentele de răscruce ale vieţii lor într-o lume unde războiul pare a fi o realitate permanentă.

Căderea din timp este un amplu şi tulburător poem „pe mai multe voci”. Se spune că timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată. Unul dintre eroii cărţii pleacă în căutarea a ceea ce a pierdut, sperând să regăsească acel ceva acolo, undeva, în afara timpului. I se alătură şi alţi părinţi şi fiecare se confruntă în felul său cu nenorocirea care l-a lovit. Lunga lor pribegie „dincolo” este, pentru autorul cărţii, prilejul unei răscolitoare meditaţii asupra vieţii şi o răvăşitoare mărturie de iubire părintească. Cartea este un recviem străbătut de credinţa în forţele nesecate ale vieţii şi ale căldurii omeneşti adevărate.

Romanul Un cal intră într-un bar nu e nici pe departe o carte care se citeşte dintr-o singură suflare, cum spune Dovală bancurile cu melcul, ţestoasa şi papagalul. Dimpotrivă: din când în când, tristeţea peste care s-a lipit strâmb masca hohotului de râs e copleşitoare, dătătoare de ghem în stomac şi pauză de lectură. Dovală se face bucăţi la microfon, în faţa stimatului spectator: mitraliază bancuri, mai bune ori mai proaste, râde de el însuşi, se înjură, îşi cară pumni, se umple de sânge. Stimatul spectator hohoteşte cât hohoteşte, până nu mai înţelege nimic din ameţitorul râsu’-plânsu’ de sub reflectoare. Dar Dovală continuă: poate doar aşa, râzând cu lacrimi, ajunge şi el să priceapă ce a trăit.

David Grossman (n. 1954) a studiat filosofie şi teatru la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar după ce şi-a încheiat stagiul militar obligatoriu, a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. A publicat mai multe cărţi de ficţiune şi cîteva de reportaje şi interviuri. Dintre romanele sale menţionăm Copii în zigzag (1994), Cineva cu care să fugi de acasă (2000), Pînă la capătul pămîntului (2008, distins în 2009 cu Premiul Albatros, acordat de Fundaţia Günter Grass) şi Căderea din timp (2011), ultimele două fiind traduse şi la Editura Polirom. Printre numeroasele distincţii primite de autorul israelian, se numără Premiul Bernstein pentru roman (1985, 1993), Premiul Sapir (2001), Premiul Bialik pentru literatură (2004), Premiul JQ-Wingate (2004, 2011) şi Premiul Médicis étranger (2011).

David Grossman este Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice Leuven din Belgia şi Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Volumele lui Grossman au fost traduse în peste treizeci de limbi.

Un nou volum în „Biblioteca Ioan Petru Culianu”

„Lucrarea de faţă este o tentativă de a descrie filosofia lui Marsilio Ficino, influenţa sa asupra artelor plastice din secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi asupra literaturii din secolul al XV-lea, ca şi o scurtă descriere a Academiei platoniciene de la Careggi şi a principalilor ei reprezentanţi sau urmaşi”, scria Ioan Petru Culianu.

Susţinută la Universitatea din Bucureşti în 1972, Marsilio Ficino (1433-1499) şi problemele platonismului în Renaştere este lucrarea de licenţă a lui Ioan Petru Culianu şi inaugurează cercetarea sa asupra Renaşterii şi a imaginarului ei.

Volumul a apărut în această săptămână la Editura Polirom, în colecţia dedicată savantului şi istoricului religiilor – Biblioteca Ioan Petru Culianu –, în traducerea lui Dan Petrescu.

Se înţelege că o teză de licenţă care ţintea aproprierea unei filosofii văzute ca mîntuire şi considera arta ca formă a experienţei interioare nu putea trece neobservată în anii dominanţei unei vulgate marxiste. Stigmatizat ca „mistic” şi interzis de la publicare încă din 1970, cu un volum oprit de cenzură şi probabil dat la topit în 1971, după „tezele din iulie”, Culianu avea să-şi vadă refuzat, prin intervenţia omniprezentului „căpitan Ureche” şi a antenelor sale, şi postul de la catedra de italiană, pentru care avea recomandările profesorilor săi. Plecat în exil pe 4 iulie 1972, Culianu îşi va continua însă, aşa cum îşi dorise, cercetările asupra Renaşterii şi a imaginarului ei, devenind unul dintre autorii care au schimbat, în secolul XX, paradigma studiilor renascentiste, prin cartea sa din 1984 Eros şi magie în Renaştere. 1484.

„Studiind şcoala lui Ficino, am încercat să atingem pe departe două scopuri: – să cunoaştem problematica unei filosofii înţelese ca soteria şi îndreptate către om şi către relaţiile lui cu sine însuşi şi cu cosmosul; – să cunoaştem formele conştiinţei imaginative din Renaştere şi rata de schimb dintre filosofie şi artă. Lucrarea de faţă, foarte restrânsă, rămâne nucleul unor preocupări pe care sperăm să le putem dezvolta, prospera fortuna, în viitor. Ne-am oprit, de-a lungul drumului ce duce de la Platon la Meister Eckhart, şi în unele locuri a căror alegere a fost, până la un punct, subiectivă. În general, nu am repetat trăsăturile care se regăsesc la toţi gânditorii studiaţi, ci am încercat să distingem ceea ce a fost personal la ei. Dar fondul le este comun: reabilitarea omului nu ca îndreptat spre pieritor, ci spre etern”, mărturisea Ioan Petru Culianu.

Ioan Petru Culianu (1950-1991) a fost profesor de istoria religiilor la University of Chicago. Prieten şi discipol al lui Mircea Eliade, este considerat un expert în gnosticism şi magie renascentistă. Cele mai cunoscute lucrări ale sale: Eros şi magie în Renaştere, Călătorii în lumea de dincolo, Dicţionar al religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade), Hesperus, Arborele cunoaşterii: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu pînă la nihilismul modern.

Dintre volumele apărute la Editura Polirom menţionăm: Gnozele dualiste ale Occidentului (2002, 2013), Pergamentul diafan • Ultimele povestiri (2002, 2013), Cult, magie, erezii (2003), Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu (2004, 2013), Tozgrec (roman, 2010), Iter in silvis (2 vol., 2012, 2013), Arborele Gnozei (2005, 2015).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.