Liberalizarea pieței de gaze ne-a „asfixiat“ de tot

De la 1 august, factura la gaze crește, în medie, cu 5,5%. A fost o decizie a ANRE, care a fost nevoită să răspundă în acest fel solicitărilor făcute de furnizori, solicitări venite, evident, cu facturi justificative la achiziția mărfii. Este a treia scumpire din acest an, după ce prețul materiei prime a fost ajustat cu 8,3%, pe 10 ianuarie, pentru toți românii, și cu 10%, pe 1 aprilie, pentru clienții ENGIE, din jumătatea de sud a țării, ceea ce face ca românii să aibă, doar în acest an, facturi la gaze mai mari și cu 20%, deloc încurajator în perspectiva sezonului rece care se apropie.

ANRE nu dă detalii privind procedura justificativă a aprobării de preț final, însă prezintă grafice care arată cu liberalizarea pieței a adus o creștere de 60% a prețului de achiziție a gazului, în ultimii cinci ani, de la 45 lei/MWh la 78 lei/MWh. În factura pentru casnici, acest lucru a adus o creștere de circa 30%, astfel încât iarna vine o notă de plată de 130 lei la un consum care în 2013 făcea 100 lei.

Doar în ultimul an, a existat o scumpire de 10% a acestei mărfi, pentru că gazul a urmat trendul de preț al petrolului, în continuă urcare de trei ani. Mai mult, gazul se va mai scumpi până în iarnă, așa cum se poate vedea în al doilea tabel.

Evoluția de preț de vânzare a gazului din producția internă, în ultimul an

Perioada 04.2017 06.2017 08.2017 10.2017 12.2017 01.2018 03.2018

Preț mediu vânzare

Lei/MWh 67,99 68,50 67,52 70,33 71,11 73,59 73,85

Evoluția viitoare a prețului de vânzare a gazelor naturale din producţia internă

Perioada 08.2018 10.2018 12.2018 01.2019 03.2019

Preţ Lei/MWh 77,72 79,57 79,97 80,21 80,25

Patetismul reglementatorului

Așadar, Autoritatea nu a avut ce să facă decât să aprobe scumpiri, pentru că furnizorii vin mereu cu solicitări în acest sens și aduc cu ei și facturile. În mod curios însă, populația a fost cea mai afectată de scumpiri în acest an, deși marfa gaz se tot scumpea și în anii trecuți. Ce s-a schimbat în 2018 este că piața s-a liberalizat total pe partea prețului de achiziție, adică statul a pierdut controlul de preț aici, rămânând doar pe partea de preț final. Așadar, toate scumpirile materiei prime de anii trecuți și în acest an, nerecunoscute total în factura finală, s-au revărsat în 2018, năucindu-i pe români. Care acum trebuie să plătească gazul la preț de piață, deși acest nivel este artificial, fiind impus de la Viena, de gazul rusesc – referința stabilită de ANRM pentru calculul redevențelor. Astfel, producătorii locali (Romgaz și Petrom) au tendința să urce prețul cu care vând intern, 75-77 lei/MWh către Viena, 90-9 lei/MWh (cotație în euro, evident), că doar la acel nivel plătesc redevență, furnizorii cumpără și ei mai scump, ca să transfere costurile către clientul final. Un lanț al slăbiciunilor din care profită toată lumea, inclusiv statul (care percepe redevență la un preț al gazului extern cu 15-20% mai mare decât cel intern), mai puțin consumatorul casnic. El trage toate ponoasele liberalizării.

De precizat că prețul final al gazului se formează din prețul de achiziție, transport, distribuție, furnizare, taxele percepte de stat. Prețul de achiziție influențează în proporție de 50% prețul final la consumator.

Din punctul de vedere al funcționarilor ANRE, foarte bine plătiți, de altfel, ei doar aplică ce a fost aprobat prin lege, la privatizarea distribuțiilor de gaze – marjă profit garantată, la asumarea obligației de a liberaliza piața, în fața FMI și UE. Se și plâng însă discret, făcând calcule pentru viitor și arătând că, la nivelurile de preț prognozate pentru martie 2019, pe baza contractelor de la Bursa Română de Mărfuri, scumpirea totală generată de liberalizare va fi fost de 75%. În comunicatul oficial, reprezentanții Autorității stârnesc și ilaritate, vorbind despre 2019 că „a fost“ și că nu ei au responsabilitate pe prețuri. „Cumulat, procentul de creştere a preţurilor la gazele naturale din producţia internă a fost, în perioada ianuarie 2013 – martie 2019, de 75,56%, cu mențiunea că ANRE nu a avut și nu are competențe în stabilirea nivelului acestor prețuri“. O scuză a ANRE, practic, care spune că nu e vina lor că se scumpesc atât de mult gazele. Urmează contrazicerea: „Potrivit prevederilor legale, autoritatea de reglementare are obligația să stabilească prețul la gazele naturale la consumatorii casnici în baza achiziției gazelor naturale făcute de furnizori din piețele centralizate, la care se adaugă tarifele de transport, de distribuție, de înmagazinare și de furnizare, care sunt, în continuare, reglementate de ANRE“.

Ca soluție la prețurile în continuă creștere, Autoritatea recomandă trecerea în piața liberă, fără tarife reglementate, unde nu mai are atribuții, iar gazul costă în funcție de lupta între furnizori. Într-adevăr, acolo prețurile sunt mai mici, cu circa 10% față de reglementat, însă contractile sunt pe perioadă determinată. Nimeni nu poate garanta că prețul rămâne la același nivel după expirarea perioadei contractuale și, pe de altă parte, odată optat pentru dereglementat, nu se mai poate face pasul înapoi către reglementat.

Plafonarea prețului, prin lege, greu de făcut

Confruntat cu nemulțumiri mari din partea populației, Guvernul a încercat să ia măsuri intervenind direct în piață. Un proiect de HG, inițiat de Finanțe și pus în dezbatere publică la sfârșitul lunii iulie, venea cu ideea plafonării prețului de achiziție la 55 lei/MWh, adică cu 30% mai jos ca acum, cu un impact în prețul final de -15%.

„Două mari companii au peste 95% din producţia românească şi atunci îşi permit ca un preţ de producţie de 27 lei să ajungă la vânzare la 81 lei, adică un profit de 300%. O parte îşi ia şi statul român, pentru că e acţionar în amândouă. De ce? Pentru că aşa au înţeles unii manageri că trebuie mers înainte. Mărim preţul, că până la urmă cine-l suportă e un prost care trebuie să-l plătească, decât să mărim producţia şi să diversificăm sursele“, spunea, cu două zile înainte să apară proiectul de HG, consilierul prim-ministrului, Darius Vâlcov.

Odată publică HG, ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, a făcut declarații pe marginea acesteia, admițând că scăderea din pix a prețului gazului poate părea a măsură comunistă. Mai mult, chiar e, dar doar până la un punct și cu scopuri finale bune. „Unii spun că este o practică comunistă. Da, poate la prima vedere poate părea, pentru că încerci să intri în piaţă, aşa este, până la un punct. Vorbim de concurenţă. Care concurenţă? Noi avem în piaţă aceşti doi operatori care cresc nejustificat preţul foarte des tarifele la gaze. În acelaşi timp, investiţiile asumate nu sunt realizate. Atunci se pune întrebarea de ce se tot creşte tariful“, a precizat Teodorovici.

Întrebat dacă există vreun studiu din care să reiasă că această măsură va avea efectul scontat, respectiv reducerea preţului final la consumatori, el a răspuns: „Evident că vor fi reduceri. Vă dau un exemplu: la consumatorii casnici se dau foarte multe subvenţii. Dacă va fi scăzut preţul, şi subvenţia va scădea. Deci vor avea de câştigat şi clienţii casnici, şi cei industriali“.

A fost doar un joc al declarațiilor, întrucât, în trei zile, proiectul a fost retras. În aceste trei zile, producătorii și comunitatea de afaceri au protestat vehement faţă de acest act, pe motiv de atingere a concurenței și posibilității iminente de amenzi de la Bruxelles. În loc de o ieftinire cu 15% a gazului, august a adus, în schimb, o scumpire cu aproape 6%. Aproape ca la Radio Erevan.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.