Imagini unice: Papa Francisc, rostind „Tatăl Nostru” în Catedrala Mântuirii Neamului

Papa Francisc a ajuns, vineri după-amiază, la Catedrala Națională din București, unde a ținut un discurs și a rostit rugăciunea „Tatăl Nostru”, dar nu înainte de a vorbi despre însemnătatea ei.

Papa a fost aplaudat de cetățeni atunci când a ajuns la Catedrala Mântuirii Neamului, fiind, de asemenea, întâmpinat și cu pâine și sare. A salutat pelerinii cu „Hristos a înviat!”, apoi a intrat în interiorul lăcașului de cult.

Sanctitatea Sa a fost așteptat, la Catedrală, de președintele Klaus Iohannis, de principesa Margareta și principele Radu, de premierul Viorica Dăncilă, de mai mulți miniștri și alți lideri politici și numeroși alți invitați.

Anterior Suveranul Pontif a mers la Palatul Patriarhal unde a avut o întâlnire cu Patriarhul Daniel și o întrevedere cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în fața căruia a susținut cel de-al doilea discurs al vizitei.

La Patriarhie, Papa Francisc a invocat, la finalul întâlnirii cu Patriarhul Daniel, „strigătul spontan de „Unitate, unitate!” care s-a ridicat aici, la București” în timpul vizitei lui Ioan Paul al II-lea și care a reprezentat „o profeție care a inaugurat un timp nou: timpul de a merge împreună pentru a redescoperi și trezi fraternitatea care deja ne unește”.

Suveranul Pontif a îndemnat la ajutor spunând că oamenii nu trebuie să cedeze „seducției unei culturi a urii, a unei culturi a individualismului”.

Mesajul integral rostit de Papa Francisc în Catedrala Națională

Preafericirea Voastră, Frate drag, dragi frați și surori!

Aș dori să-mi exprim mulțumirea și emoția pentru că mă aflu în acest templu sfânt care ne adună în unitate. Isus i-a chemat pe frații Andrei și Petru să-și părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Chemarea proprie nu este completă dacă lipsește chemarea fratelui.

Astăzi, stând alături, dorim să înălțăm împreună, din inima țării, rugăciunea Tatăl Nostru. Ea sintetizează identitatea noastră de fii și, în special, de frați care se roagă unul lângă celălalt. Rugăciunea Tatăl Nostru afirmă certitudinea promisiunii făcute de Isus ucenicilor săi: „Nu vă voi lăsa orfani” (In 14,18) și ne oferă încredere să primim și să acceptăm fratele ca pe un dar.

De aceea aș dori să vă împărtășesc câteva cuvinte ca pregătire, înainte de rugăciunea pe care o voi rosti pentru drumul nostru de fraternitate și pentru ca România să poată fi mereu o casă a tuturor, un loc al întâlnirii, o grădină în care înflorește împăcarea și comuniunea.

De fiecare dată când pronunțăm „Tatăl nostru” subliniem că, fără să spunem al nostru, nu poate exista cuvântul Tată. Uniți în rugăciunea lui Isus, ne unim și în experiența sa de unire și de mijlocire care ne face să spunem: Tatăl meu și Tatăl vostru, Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru (cf. In 20,17).

Prin aceasta ne invită ca „al meu” să se transforme în „al nostru”, și „al nostru” să devină rugăciune.Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne să nu ne judecăm fratele, din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar (cf. Lc 15,25-32).

Ție, care ești în ceruri, în cerurile care-i cuprind pe toți, de unde faci să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, și peste cei drepți și peste cei nedrepți (cf. Mt 5,45), îți cerem acea armonie pe care nu am fost în stare să o păstrăm pe pământ. O cerem prin mijlocirea atâtor frați și surori în credință, care, împreună, locuiesc în Cerul Tău, după ce au crezut, au iubit și au suferit mult, chiar și în zilele noastre, doar pentru că sunt creștini.

Asemenea lor, vrem și noi să sfințim numele tău, punându-l în centrul tuturor intereselor noastre. Doamne, numele Tău, nu al nostru, să ne miște și să ne trezească să practicăm caritatea. De atâtea ori, în rugăciune, ne rezumăm să pretindem daruri și să-ți înșirăm cereri, uitând că lucrul cel mai important este să lăudăm numele tău, să adorăm persoana Ta, pentru ca mai apoi să recunoaștem reflexia Ta vie în persoana fratelui pe care ni l-ai pus alături. În mijlocul atâtor lucruri trecătoare pentru care ne trudim, ajută-ne, Tată, să căutăm ceea ce rămâne: prezența Ta și a fratelui nostru.

Așteptăm să vie împărăția ta: o cerem și o dorim, pentru că observăm că mersul lumii nu o încuviințează. Dinamica lumii e dictată de logica banului, a intereselor, a puterii. Cufundați în consumerismul din ce în ce mai dezlănțuit care ne farmecă prin strălucirea sa scânteietoare, dar evanescentă, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunțăm la garanțiile comode ale puterii, la ispitirile înșelătoare ale lumescului, la aroganța goală a impresiei de autosuficiență, la ipocrizia preocupării pentru aparențe. Astfel, nu vom pierde din vedere Împărăția la care Tu ne chemi.

Facă-se voia ta, nu a noastră. „Voința lui Dumnezeu este mântuirea tuturor” (ibid., IX, 20). Tată, avem nevoie să ne lărgim orizonturile, pentru a nu îngrădi în limitele noastre voința ta milostivă de mântuire, care vrea să-i îmbrățișeze pe toți. Tată, ajută-ne, trimițându-l la noi, ca la Rusalii, pe Duhul Sfânt, dătător de curaj și bucurie, ca El să ne impulsioneze să anunțăm vestea cea bună a Evangheliei dincolo de hotarele în care trăim, dincolo de limbi, culturi și națiuni.

În fiecare zi avem nevoie de El, pâinea noastră cea de toate zilele. El este pâinea vieții (cf. In 6,35.48), care ne face să ne simțim fii iubiți, care ne potolește foamea când ne simțim singuri și orfani. El este pâinea slujirii: în timp ce se frânge pe sine pentru a deveni slujitorul nostru, ne cere să ne slujim unul pe altul (cf. In 13,14).

Tată, atunci când ne dai pâinea cea de toate zilele, alimentează în noi nostalgia după fratele nostru, nevoia de a-l sluji. Rugându-te pentru pâinea de fiecare zi, îți cerem și pâinea memoriei, harul de a întări rădăcinile comune ale identității noastre creștine, rădăcini indispensabile într-un timp în care umanitatea, mai ales tinerele generații, în mijlocul atâtor situații „lichide”, riscă să se simtă dezrădăcinată, incapabilă să dea sens existenței.

Pâinea pe care ți-o cerem, prin lunga sa istorie de la însămânțare la spic, de la cules până pe masă, să inspire în noi dorința de a fi răbdători cultivatori de comuniune, care nu ostenesc în a face să încolțească semințele unității, în a face să dospească binele, în a lucra mereu alături de frații lor: fără suspiciuni, fără a sta la distanță, fără exagerări și fără conformism, în convivialitatea diferențelor reconciliate.

Pâinea pe care o cerem astăzi este și pâinea de care atâția oameni sunt lipsiți zi de zi, în timp ce alții, puțini, au din prisos. Tatăl nostru nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui. Ori de câte ori ne rugăm, amintește-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărțim, nu să adunăm; să-i săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor.

Ori de câte ori ne rugăm, cerem să ne fie iertate greșelile noastre. E nevoie de curaj să ne angajăm totodată să iertăm și noi greșitorilor noștri. Prin urmare, trebuie să găsim puterea de a ierta din inimă pe fratele nostru (cf. Mt 18,35), așa cum Tu, Tată, ierți păcatele noastre: să lăsăm trecutul în urmă și să îmbrățișăm împreună prezentul. Ajută-ne, Tată, să nu cedăm în fața fricii, să nu vedem în deschiderea față de celălalt un pericol; să avem puterea de a ne ierta și de a merge înainte, curajul de a nu ne mulțumi cu o viață liniștită și de a căuta mereu, cu transparență și sinceritate, chipul fratelui.

Iar când răul, pândind la ușa inimii (cf. Gen 4,7), ne va împinge să ne închidem în noi înșine, când ispita de a ne izola ne va copleși, ascunzând substanța păcatului care constă în îndepărtarea de Tine și de aproapele nostru, Tată, continuă să ne susții. Încurajează-ne să descoperim în fratele de lângă noi un sprijin pe care Tu ni l-ai pus alături pentru a merge spre Tine și să avem împreună curajul de a spune „Tatăl nostru”. Amin.

VIDEO Suveranul Pontif la Catedrala Mântuirii Naționale

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Author

14 Comentarii

  1. “Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta in surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (…) e inlaturata in catolicism intr-o noua forma. Sobornicitatea crestina, insasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din imbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata intr-o societate pur laica. (…) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa in Vatican. (…) Tot ce conteaza [la catolici] e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat in juridic, viata in Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orinduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamintesti“.

    Preot prof.dr. Dumitru Stăniloae

  2. bravo, asa trebuie! nu vi se pare mai curat aerul fara dragnea?

  3. Daca un papa are efectul asta asupra multimii, folosindu-se de tot felul de gesturi ostentative, teatrale, oare ce efect va avea Antihristul cand va face false minune (morti „inviati”, „vindecari” de boli incurabile, „levitatii”) pentru a-L imita pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Aud comentariile unor reporteri TV si ma ingrozesc. Doamne, fereste! Sfantul Antonie cel Mare, sec.IV: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicând că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

  4. O vizita a Papei in Romania inseamna o descurajare pentru anumite minti infierbantate de la est si vest. Sper ca Romania sa nu devina poligon de incercare pentru ultima generatie de armamente.Imaginea Romaniei in lume a fost imbunatatita!

  5. S au schismuit iar acum se screm printr o ipocrizie. Eu nu i cred, voi îi credeti ?

  6. Păi ăsta e EFECTUL de TURMĂ…(e asemănător cu recenta Duminica a „orbului”) Se naşe simpla intrebare…oare câți dintre cei din turmă rătăcită şi extaziată fie ei si „Mari Arhierei”…au citit toată biblia? şi dacă există vreo-unul care a înțeles ce scrie în Sf.Scriptură??? Păi dacă scrie CLAR CĂ: Singurul mijlocitor între Dumnezeu şi om este Iisus Hristos!!! la ce vă buluciți aşa şi cui vreți să vă închinați? Dar trecând de la religie care nu e departe de politică în acest caz… Explicația e foarte simplă şi anume că la o „masă imensă de prostie inertă” e nevoie de iluzii răspândite de”stăpânii”care se autodenumesc ba „sfinți, ba preasfinți ba atotştiutori şi unici” care zic şi cred(ei) că fără”ei” lumea n-ar putea exista (la fel se întâmplă şi în politică,finanțe..etc.) ..întradevăr lumea ar trăi infinit mai bine şi prosperă în libertate cu resursele planetare pe care Le-a dăruit Dumnezeu gratis oricui însă proştii doresc să plătească tribut nemeritat altor falşi „dumnezei” întrebând ulterior pe Adevăratul Dumnezeu: de ce oare viața e aşa de grea? Ca şi când Dumnezeu ar fi resposabil pentru rătacirea şi prostia lor…!

  7. @Prostia ingroapa Romania

    Sunteti un exemplu perfect al „numelui” sub care semnati.
    Daca nici astazi nu puteti fi „frate” cu cei de alta religie, nu mai aveti nici o sansa. Sa stiti ca nu exista doua Raiuri si doua Iaduri- unele pentru ortodoxi, altele pentru catolici.
    In acelasi loc ne intalnim cu totii indiferent de relicie
    L-ati vazut pe Papa la aeroport sarutand mana preotului ortodox roman?
    El cum poate?

  8. @Alina
    Amesteci grav lucrurile:
    Fratii au ceva ORGANIC in comun!
    Omul este trup si suflet;
    – prin trup Papa nu e frate cu Patriatrhul
    – prin suflet Papa se roaga unui dumnezeu creat de mintea umana iar Patriarhiul lui Dumnezeu cel revelat care nu este „facut”
    Prin urmare, dupa suflet nu pot fi frati.
    … ca sa nu vorbim de generalizarea afirmatiei … „frati cu cei de alta religiue”… daca nu ti-e clar ce inseamna „frate” cerceteaza; ai gresit.
    Sa stii ca exista Rai si Iad – unul!
    In Rai merg cei care vrea Dumnezeu, desigur insa OMUL a aflata de la DUmnezeu-Fiul ca numai prin El se ajunge acolo; cine nu-l marturiseset sau il marturiseste stramb va auzi, cum scrie „la carte” – „nici Eu nu am sa va cunosc…” .
    Iar Papa a decretat ca Iadul este o poveste… unde nu ti-e clar?
    Nu ne intalnim decat pe Pamant in unele locuri unii cu altii; in timp ce unii se straduiesc sa ajuinga in Rai dupa cum zice Hristos, altii nu se straduiesc deloc – necrezand in Rai – iar altii urmeaza ereticilor – cum e Papa – si nu asculta de Hristos – crezi tu ca ca toti , … indiferent de religie… crezi prost; ai gresit din nou.

  9. Bine , bine , lasa-ne ca sintem satui . Numai sintem in evul mediu sa punem botul la vrajeli d-astea . Aia din poza sint doi sarlatani .

  10. De ce ar fi ”catedrala națională” ?? E o hardughiei ortodoxă pur și simplu, după mintea lor de tâlhari grandomani.In romania e egalitatea cultelor,.In Constituție scrie clar. Adică nu este o religie deasupra altora. Astfel și ortodoxia e in rând cu celelalte,.. nu se poate erija in ”religie de stat” sau ”națională”. Cred că e la mintea oricărui prost, e de ințeles și aplicat,. Nu se face discriminare de nici un fel. Clar ??

  11. Am o intrebare:de ce Patriarhul a ciuntit rugaciunea Tatal nostru eliminand sfarsitul „Ca a Ta este imparatia… In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh Amin”?

  12. @marele urs.
    Mars. Degeaba faci spume. Ortodocsii sant majoritari.

  13. Diferenta dintre papa Francisc si Daniel … enorma, in tinp ce papa Francisc prin vorbe se apropie de sufletul omului, Daniel … o statuie a parvenitismului, raciala si lipsa de caldura sufleteasca, atat si nimic mai mult.

  14. Discutii, discutii…a se citi Jonathan Swift care ironiza diferentele de doctrina. Majoritatea religiilor dispun de un fond intuitiv similar. Fiecare om dotat cu o constiinta activa, in functie de traditia in care se incadreaza, are o cale de acces (atat cat se poate pentru noi, oamenii) la aceste mistere fundamentale. Ceea ce fac institutiile care se straduiesc sa le structureze pe intelesul unor comunitati mai largi pentru a le oferi posibilitatea de intra in contact cu ele e cu totul altceva. Textele sacre intotdeauna au depins de locul si de timpul in care au fost redactate, de mii de factori relativi, cat se poate de umani. Fundamentalismul nu are decat o valoare represiva si conservatoare, fiind de multe ori o reactie de respingere a unor modificari societale ce sant percepute negativ. Marea schisma are justificari mai mult istorice, legate deci de natura nestatornica a omului. Absolutizarea diferentelor dintre cele doua aripi ale crestinismului e un pur exercitiu de scolastica.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.