Lucia Sturdza-Bulandra, actriță, regizoare, profesoară și directoare de teatru

Lucia Sturdza-Bulandra (1893-1968) a avut cinzeci și opt de ani de practică teatrală, care au constituit ani de încercări, reușite și succese. La începuturile sale artistice avea douăzeci și cinci de ani, în 1898, și terminase Facultatea de Litere și Filosofie din București. Încercările ei de a profesa fuseseră sortite eșecurilor, dar tinerețea, speranțele și visurile sale se împleteau armonios cu firea sa luptătoare, chiar dacă independența financiară se realiza greu.

Petru Grădișteanu, directorul Teatrului Național din București o angajează, convins fiind că peste puțin timp eforturile acesteia se vor materializa. Intuitiv, se înconjura de oameni de valoare, charismatici și creativi, unii cu studii filologice, ferm convins că o astfel de persoană dobândise în anii de studii repere logice, psihologice, filozofice și artistice pentru a se ocupa mai apoi de arta actorului.

Trecerea a fost firească: în paralel cu angajarea acesteia în cadrul colectivului Teatrului Național din București, Lucia Sturdza-Bulandra urmează cursurile de arta actorului în cadrul Conservatorului de Muzică și Declamație din București, la clasa reputatei tragediene Aristizza Romanescu, unde, datorită puterii de muncă extraordinare, devine una dintre cele mai apreciate actrițe, odată cu distribuirea sa în numeroasele producții teatrale ale Teatrului Național sau ale Companiei Bulandra de mai apoi, perfecționându-se continuu, în studiul artei actorului, urmărind ”jocul tuturor actorilor mari și mici, buni și răi, compatrioți și străini.

Din activitatea lor scenică, din jocul lor am deprins în mod analitic cerințele cele mai imperioase ale artei actorului și am pătruns justețea sau falsitatea interpretărilor, a intonațiilor, a procedeelor. Am înțeles că atât cultura fără talent cât și talentul fără cultură nu pot făuri un actor desăvârșit”. A învățat să joace de la mari maeștri ai scenei românești, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, C.I.Nottara, Eleonora Duse, Novelli, care i-au oferit acesteia prețioase și folositoare îndrumări de-a lungul carierei care, influențându-i stilul de joc.

Scriitorul și directorul Teatrului Național din București, Petre Grădișteanu, bun traducător al piesei de teatru „Revizorul” de Gogol, o distribuie în piesa „Scânteia” sau „În timpul balului” de Edmond Pailleron, urmate de rolurile „Denisa” de Alexandru Dumas-fiul și în „Ca frunzele” de Giacosa.

Datorită metodelor specifice actoricești, disciplinei, modestiei și aptitudinilor sale de multe ori, Lucia Sturdza-Bulandra a jucat gratuit, de cele mai multe ori, atunci când a fost îndepărtată din teatru, convinsă fiind că într-o zi va dobândi siguranța în arta interpretării și, odată ce la conducerea Teatrului Național din București vine director Ștefan Sileanu, în 1901, aceasta o reangajează, distribuind-o în câteva spectacole. A urmat mai apoi cel care a dat strălucire teatrului românesc, Alexandru Davila, care a reușit să valorifice montările grandioase pe care acesta le-a realizat, înlocuind mobilierul, decorurile, recuzita, alături de costumele pe care le-a comandat special de la Paris pentru actrițele și actorii teatrului care au dus la ridicarea prestigiului Teatrului Național.

Acesta i-a oferit un rol feminin din piesa „Instinctul” de Kistemaeckers, apoi a jucat convingător personajul Anna Mahr din „Oameni singuratici” de Gerhart Hauptmann, de-a lungul carierei sale interpretând personaje pe care le-a jucat realist, adaptat psihologic, convingător. Între 1914-1940, când conduce Compania Bulandra alături de soțul ei, Tony Bulandra, sau alături de ceilalți co-directori existenți lungul timpului (Velimir Maximilian, Gheorge Storin, Ion Manolescu).

Lucia Sturdza-Bulandra a promovat un repertoriu eclectic, universal de cele mai multe ori, precum „Livada de vișini” de A.P.Cehov, în 1926, în care a jucat rolul Ranevskaia, „Strigoii” de Ibsen, „Evantaiul doamnei Windermere” de Oscar Wilde, „Ce înseamnă să fi onest”de același autor, „Magnificul încornorat” de Fernard Crommelynck, „Ecaterina Ivanovna ” de Leonid Andreev, „Scara de mătase” de Luigi Chiarelli, „Arleziana” de Alphonse Daudet și multe alte piese. În 1928 l-a invitat pe regizorul expresionist german Karl Heinz Martin, care a pus în scenă câteva spectacole care se doreau a fi evenimente teatrale de excepție, două dintre piesele jucate fiind scrise de August Strindberg. A urmat firesc montarea unor piese de teatru din dramaturgia universală, cunoscute de publicul larg, în cadrul Companiei Bulandra, cum ar fi: „Burghezul Gentilom” de Moliere,”Volpone” de Ben Jonson,”Anna Karenina”, după dramatizarea lui Henri Bataille, după romanul lui Lev Tolstoi, apoi „Vijelia” de Henri Bernstein, sau „Maman Colibri” de Henri Bataille. În 1927 joacă rolul doamnei Alving din „Strigoii” de H.Ibsen, iar în 1929 al doamnei Warren în piesa „Profesiunea doamnei Warren” a lui G.B. Shaw, „Nunta de argint” de Paul Geraldy, cu care către sfârșitul vieții își sărbătorește patruzeci de ani de activitate.

Rolurile consacrate din dramaturgia română au fost cele din: „Chemarea codrului” de C.Diamandi, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu în stagiunea 1927-1928, „Cuib de viespi” de Alexandru Kirițescu în stagiunea 1929-1930 sau „Omul care trebuie să moară” de I. Minulescu. Alegerea textelor, pe care Lucia Sturdza-Bulandra le analiza alături de Tony Bulandra, și mai apoi singură, după decesul acestuia, le realiza după o amănunțită căutare a unor conținuturi care să reflecte adevărurile vieții. Repertoriul trebuia redat prin mijloace artistice și din experiența actoricească, personajele erau înțelese și conturate.

Actorii-interpreți se așezau la masa de lucru și începeau să citească cu voce tare, fie pe rând, fie dându-și replica unul către celălalt din pasajele cele mai reprezentative ale unui text dramatic și, pe măsură ce găseau valențe interpretative, „puteau intui dacă tema era de actualitate, dacă poate fi interesantă, folositoare din punct de vedere social, dacă conflictul piesei se dezvolta treptat și firesc, se contura „imaginea plastică a personajelor proiectate în spațiul descris de autor”.

Mai apoi, Lucia Sturdza-Bulandra, ca profesoară de arta actorului, va perfecționa această metodă de lucru alături de elevii săi, sprijinindu-se pe contribuția acestora din timpul repetițiilor, la început prin înțelegerea firească și abordarea proprie și unică a analizei a textului, a integrării treptate, a înțelegerii caracterului personajului care trebuia interpretat. Urma, firesc, exercițiul didactic, al nuanțării și al intonațiilor elaborate, care venea mai apoi, ca o măsură a exercițiilor minuțioase, de citire și înțelegere a textului la justa lui valoare estetică, cheia întregului exercițiu actoricesc.

În 1912 C.C. Arion, ministrul învățământului, înființează în cadrul Conservatorului de Muzică și Declamație din București o clasă „de maintien” pentru a oferi elevelor și elevilor viitori actori „lecții de eleganță, în felul de a se mișca, de a merge, de a sta pe scaun și de a purta o toaletă, lecții pentru formarea unei ținute”, și care, însoțite de studii de arta actorului, veneau să întregească imaginea de ansamblu actorilor de mai apoi. Trecerea de la un curs la celălalt a fost firească, și, vreme de treizeci de ani, Lucia Sturdza-Bulandra a predat tinerilor și entuziaștilor actori arta dramatică, spunându-le că fiecare dintre ei „posedă calitățile, defectele firii omenești„. În timpul cursurilor de teatru elevii erau datori să exteriorizeze și să exprime bucuria, tristețea sau furia, în funcție de „procedeele de persuasiune pe care profesoara le intensifica și valorifica”. Recomanda elevilor săi studiile de teatru „Munca actorului cu sine însuși” de Konstantin Stanslavski și „Lecțiile de regie” ale lui Nicolai Mihailovici Gorceakov, în paginile cărora se desprind pasiunea regizorilor pentru cunoașterea vieții. Printre elevii săi pe care i-a îndrumat de-a lungul anilor de studii au fost Aura Buzescu, Mihai Popescu, Tantzi Cutava- Barozzi, Niki Athanasiu, Ion Finteșteanu, Fory Etterle, Florica Demion, Radu Beligan, Nineta Gusti, Cella Dima, George Demetru, Claudia Milian, Elvira Petreanu, Kitty Mușatescu, Irina Cazaban, Jenică Constantinescu, Nelly Sterian, Catușa Elvas, HaralambPolizu, I. Anastasiad și Gheorghe Soare, Theo Teodorescu, Emilia Cozachievici, Viorica Anghel, alături de alți actori. A scris pentru elevii săi un curs de teatru intitulat „Arta și Arta Dramatică”, un material util și astăzi tinerilor studenți ai secțiilor de actorie sau regie de teatru, la fel ca cele ale Mariei Filotti, sau însemnările privind studiul rolurilor ale actorului C.I. Nottara. Odată cu anul 1947 este invitata să conducă alături de Jules Cazaban Teatrul Municipal, care după moartea sa se va numi Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra.

Text: Daniela Dumitrescu

Foto: Colecția C.I. și C.C. Nottara

Surse bibliografice:

Lucia Sturdza- Bulandra, Amintiri… Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956;

Ioan Massoff, Viața lui Tony Bulandra, Editura Socec &Co.S.A.R, București;

Mihai Vasiliu, Istoria Teatrului Românesc, Editura Albatros,1972;

Lucia Sturdza Bulandra si Mihai Vasiliu, Tony Bulandra, Editura Meridiane, 1972;

Ioan Massoff, Istoria Teatrului Românesc, vol. VI, Editura Minerva,1976;

C.I. Nottara, Amintiri, Editura Adeverul, 1935;

Maria Filotti, Am ales teatrul, Editura pentru Literatură, 1967;

Ileana Berlogea, Teatrul Românesc în secolul XX, Editura Fundației Culturale Române, 2000.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.