„Trebuie să vă gândiți că aproape tot ce vedeți pe Columna lui Traian a fost aici, aproape totul este istoria județului Hunedoara“, a spus conf. univ. dr. Paul Cheptea, de la Facultatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, inițiatorul Dacfest și al Zilelor Daco-Romane de la Geoagiu-Băi. Stațiunea Geoagiu-Băi are rădăcini adânc înfipte în timp. Prima atestare a localității o avem de pe vremea dacilor, din mileniul I î.Hr., conform studiilor arheologice făcute în zonă. Istoricii spun că numele castrului roman, Germisara, ar fi tot de origine dacă, acesta fiind construit după cucerire, pe locul unei vechi cetăți.
Germisara este menționată și în Tabula Pentingeriana, fiind localizată pe drumul dintre Ulpia Traiana și capitala Sarmizegetusa. Când legiunile romane pornite în cucerirea Daciei au dat peste izvoarele cu apă termală, au amenajat o rețea de canale pentru dirijarea apei de la sursă spre câteva bazine săpate în apropiere și căptușite cu scândură, realizând un complex de therme, numit Thermae Dodonae, unde soldații își tratau rănile ori se refăceau după nesfârșitele marșuri pe teritoriile cucerite.
Reţeaua de tuburi folosită pentru direcţionarea apelor termale şi cavitatea de travertin
Cavitatea de travertin
Arheologii au găsit o rețea de tuburi din teracotă folosite pentru direcționarea apelor termale, pe care încă mai erau vizibile însemnele lui Lucretius Aquila, conducătorul Legiunii a XIII-a din Gemina.
Pe fundul cavității de travertin, s-au descoperit monede de bronz și argint, precum și opt plăcuțe votive din aur, dedicate zeităților tămăduitoare și protectoare ale apelor termale, iar în jurul acesteia s-au găsit numeroase altare votive și o statuie a zeiței Diana, de unde tragem concluzia că romanii aveau un adevărat cult pentru apele cu proprietăți curative. La sfârșitul săptămânii trecute, parcul central al Stațiunii Geoagiu-Băi a fost animat de mult public spectator: Primăria și Consiliul Local al orașului Geoagiu au organizat aici Zilele Daco-Romane la Geoagiu-Băi. Protagoniști: membrii Asociației Terra Dacica Aeterna, din Cluj, atelierele și scenele ce reconstituie istoria fiind rodul muncii lor.
Germisara, pentru lumea bună din Dacia
Iar conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu a prezentat antica Germisara și importanţa acesteia în lumea romană.
Nume vechi al stațiunii Geoagiu-Băi, Germisara este posibil să fie preluat de la un toponim dacic, dar nu avem o argumentare clară în acest sens. Germisara este un loc foarte important în istoria noastră națională, vorbim despre Termele Romane de la Geoagiu-Băi, despre drumul roman, parțial descoperit și care venea din așezarea civilă romană dezvoltată în jurul castrului roman Germisara, în locul actualului sat Cicmău.
Germisara a fost, în Antichitate, cel mai important punct pentru vilegiatură din această parte a Imperiului Roman, un fel de Mamaia din zilele de astăzi – toată lumea bună din Dacia venea aici! În primul rând, protipendada – fapt atestat prin inscripție –, primari, conducători, nobili din Sarmizegetusa Regia, dar și cea a nobilimii dace de la Sarmizegetusa, capitala administrativă și militară a Daciei. Ulpia Traiana Sarmizegetusa (capitala Daciei romane) se afla aproape de Micia și Apulum. aflându-se la egală distanță de Germisara. Guvernatorii de la Apulum aveau aici reședințe speciale.
Dacii și lumea lor au atras ca un magnet publicul. Romanii au fost reprezentați de Legiunea a V-a Macedonica, ce făcea parte din „coloana vertebrală“ a armatei romane. Numerus Singulariorum Britannicianorum era trupa de elită a armatei din Dacia. Romanii au considerat că în zona Orăștiei trebuie să așeze cele mai valoroase trupe. Trupa de exploratores, adică un fel de vânători de munte, la Orăștioara de Sus, pentru a păzi cetățile dacice, și trupa de britanici, care erau recrutați din garda guvernatorului Britaniei, aceștia fiind cei mai valoroși soldați din armata Britaniei, castrul lor fiind pe teritoriul Cicmăului de astăzi.
După 1.900 de ani, prin eforturile Asociaţiei Terra Dacica Aeterna, care a transformat un hobby într-un act de responsabilitate culturală, steagurile legiunilor romane şi steagul dacic au fluturat din nou la Geoagiu-Băi
Ateliere, competiții și demonstrații militare
„Sunt aici, la Geoagiu-Băi, să certific că tot ce ați văzut este autentic. Nu sunt niște reprezentații de formă, nu este un pamfletism călduros și convins la adresa istoriei, nu sunt niște kitschuri, ci sunt efectiv costume autentice, mâncărurile sunt iarăși reconstituiri istorice, tot ceea ce vedeți la daci și la romani este perfect justificat din punct de vedere istoric. Pe lângă alte lucruri importante din viață, e bine să ne aducem aminte de unde ne tragem și cine suntem“, preciza conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu pentru Cotidianul.
Cei care au dorit să participe la Zilele Daco-Romane de la Geoagiu-Băi au avut parte de ateliere interactive de gastronomie dacică și romană, monetărie, țesătorie, confecționare și prezentare de arme și echipamente de luptă. Nici tinerii nu au fost uitați, pentru ei au fost organizate concursuri de tir cu arcul, aruncarea suliței, ștafeta pâinii sau trasul frânghiei. Nu au lipsit demonstrațiile militare și luptele daco-romane, una dintre atracțiile zilei de sâmbătă fiind luptele cu gladiatori.
Pe lângă daci şi romani, aduşi sau împinşi din urmă, în spaţiul Daciei mai locuiau sarmaţi, germanici şi multe alte neamuri
O consecință: dezvoltarea interesului pentru lectură
„În primul rând, pentru a arăta omului obișnuit, care nu a prea a citit istorie sau nu a învățat-o la școală, cum se desfășurau lucrurile în Antichitate. Să-l atragem să cunoască lucruri din această bucată din istoria noastră. Eu am intrat în această trupă – Terra Dacica Aeterna (TDA) – în 2009, tocmai pentru latura educativă a acestui proiect, și chiar am văzut dezvoltarea interesului spre lectură, nu doar cel al copiilor, dar și al maturilor, fiind dornici după întâlnirea cu noi să afle mai multe despre bucata aceasta de istorie. Chiar trebuie să ne cunoaștem trecutul, locurile unde au trăit strămoșii noștri, cum arătau, cum se îmbrăcau, ce mâncau, cum făureau o unealtă sau o armă“, spunea, pentru Cotidianul, Angelica Bălos, consilier superior în cadrul Direcției pentru Cultură Hunedoara.
Cascadă din ape termale
Pe lângă proprietățile curative ale apelor termale, Stațiunea Geoagiu-Băi le oferă turiștilor și câteva atracții istorice sau naturale. Se pot vizita ruinele termelor romane, pe locul numit Dâmbul Romanilor. La numai un kilometru de mers pe jos este situată Cascada Clocota, formată din cumulul apelor termale de la 16 izvoare cu apele pârâului Clocota. Apele se revarsă de la circa 40 de metri înălțime, pe o lățime de 20 de metri, oferind un spectacol natural fabulos. În plus, la câțiva kilometri de mers cu mașina, se pot vizita și alte obiective turistice din splendida zonă de la poalele Munților Metaliferi.
De ce Terra Dacica Aeterna?
„Fiecare are un hobby, spune Andrei Pogăciaș, vicepreședinte și purtător de cuvânt al formației TDA, iar noi avem ca îndeletnicire, în afara preocupărilor profesionale, reconstituirea istorică.
Terra Dacica Aeterna este denumirea dată asociației undeva prin 2007, când a fost înființată. Da, este un nume interesant care se referă și la Dacia, dar și la limba latină. Este de fapt o simbioză între daci și romani într-o singură denumire. Deoarece am început cu daci și romani în 2007, acum suntem mai mulți, avem sarmați, avem germanici, avem tot felul, dar baza rămâne aceea de la început.
Încercăm să adunăm cam tot ce a fost în Dacia acum 1900 de ani, pentru că nu erau numai daci și romani. Pe lângă daci mai erau și germanici, mai erau sarmați prin Banat, prin Moldova și prin Muntenia mai roiau tot felul de alte neamuri. Erau tot felul de culturi și atunci. Multă lume crede că aici trăiau doar dacii, or, nu este adevărat! Se mai stabiliseră multe alte neamuri care fie veneau singure, fie erau împinse de alții ori aduse, era un amestec și atunci. Ca și acum cu globalizarea, ei bine, și atunci se petrecea un soi de mini-globalizare. Erau influențe lingvistice, militare, economice, de tot felul! Ei bine, asta încercăm să refacem.
La romani, este simplu: știm aproape totul despre cultura lor. De la administrație și armată, la modă și cărți de bucate, avem de toate, au rămas texte și monumente.
La daci, la germanici, la sarmați, avem lacune. Ei nu scriau, nu-și făceau monumente de piatră unde să se prezinte. Este o muncă destul de mare să strângem informațiile arheologice, să le mai coroborăm cu altele provenind de la diverse asociații și universități din țară și din afara ei, de la diferiți specialiști, ca să ne dăm seama cum ar fi arătat. Este o muncă destul de anevoioasă.“
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.