Macron, autorul propriei prăbușiri

După ce Adunarea Națională a Franței a trântit guvernul minoritar Michel Barnier (format din perdanții alegerilor anticipate din iunie-iulie anul acesta), marea întrebare pe care și-o pun publicațiile din întreaga lume nu este cine va fi noul șef al guvernului, ci dacă președintele Emmanuel Macron va demisiona și cine are cele mai mari șanse să-I urmeze la Elysee. Donald Trump va sosi în Franța pentru a participa la redeschiderea catedralei Notre Dame, refăcută după incendiul din urmă cu cinci ani, un timp record. Macron se pregătește să-l întâmpine cu o criză guvernamentală de proporții, la fel cum se întâmplă și pe celălalt mal al Rinului.

Dintre toate majoritățile posibile pentru a forma un guvern, președintele Maccron a respins-o pe cea de stânga, care a câștigat alegerile din iunie-iulie și avea 182 de deputați. L-a numit premier pe Michel Barnier, membru al partidului Republicanii, care a obținut doar 60 de mandate. Această aritmetică nu era posibilă decât cu susținerea blocului politic al lui Macron și a extremei dreapta. Aceasta din urmă susținere a fost efemeră.

După primul vot de neîncredere care trece în parlament, începând din 1962, președintele Macron a respins ideea demisiei.

”Macron este artizanul propriei prăbușiri”, scrie The Spectator. ”Nu a fost niciodată iubit și a comis o mulțime de greșeli directe. Totuși, până în iunie, puterea sa era incontestabilă. Însă a greșit organizând anticipatele parlamentare și îi permite Marinei Le Pen să revină. Ar fi fost mai bine să o ignore”, scrie revista conservatoare britanică. ”Tactica aplicată de Le Pen o poate duce la câștigarea alegerilor prezidențiale, însă este vorba despre o tactică a pământului pârjolit”, mai scrie The Spectator.

În Germania, Berliner Zeitung scrie că soluția ieșirii Franței din criza politică este demisia președintelui, ale cărui politici au eșuat de la bun început, din 2017. Subvențiile pentru industrie nu au reușit, creșterea economică este aproape de zero, concedierile sunt la ordinea zilei în Franța, iar guvernul Barnier a căzut pentru că a încercat să treacă un budget pentru 2025 care să achite nota de plată a celor mai săraci francezi. ”Franța este într-o mare mizerie. Doar plecarea singurului responsabil poate duce la ieșirea din această criză profundă: Macron trebuie să demisioneze imediat și să lase locul pentru ceva nou!”, scrie Berliner Zeitung.

Noul ar putea fi însă vechi, avertizează BBC, subliniind că aceasta ar putea fi ultima și cea mai bună șansă a Marinei Le Pen de a ajunge la Elysee, după trei încercări eșuate. Ar trebui să fie motivată inclusiv de faptul că justiția franceză este pe urmele ei pentru folosirea incorectă a fondurilor pentru Parlamentul European. Ar putea fi condamnată la închisoare și la cinci ani de interdicție de a ocupa funcții publice. Dacă Emmanuel Macron își va duce mandatul până la capăt, șansele lui Le Pen vor scădea nu numai din motivele judiciare de mai sus, ci și pentru că actualul lider al Rassemblement National, Jordan Bardella (29 de ani), este mai popular decât Marine Le Pen.

”Lidera partidului de extremă dreapta din Franța a îngenunchiat guvernul. Barnier a făcut mari concesii, însă s-a lăsat pus sub presiune de către Le Pen. A fost dus de nas de Le Pen”, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.

In Elveția, Neue Zurcher Zeitung îi cere lui Macron să aibă curajul de a numi un guvern de tehnocrați, pentru ca Franța să aibă buget pentru 2025. ”Ultimele luni au arătat că partidele care domină Adunarea Națională nu știu să se coalizeze și să facă concesii în interesul țării”, scrie ziarul elvetianb, cu referire la Noul Front Popular (alianța de partide de stânga) și partidul Marinei Le Pen. Ideea unui guvern tehnocrat este vehiculata de mai multe publicații europene, la fel ca și varianta unui guvern de uniune națională reprezentând centrul eșichierului politic. Cât despre varianta in care Macron își arogă întreaga putere executivă, conform articolului 16 din Constituția Franței, Le Soir scrie că este puțin probabilă, pentru că acest lucru este posibil doar în cazul în care este amenințată integritatea teritorială și independența țării.

”Ar trebuie să ne îngrijoreze căderea guvernului din Franța, într-un moment în care avem o coaliție germană sfărâmată și alegerile anticipate se apropie? Da. Pentru că aceste crize simultane în Franța și Germania sunt o adevărată otravă pentru stabilitatea UE. Însă situația din Franța este mai gravă decât cea de la noi. Criza de la Paris trebuie să fie o lecție pentru clasa politică germană. Dacă partidele de centru nu vor reuși să lucreze împreuna, ne vom trezi într-o situație asemănătoare”, arată ARD.

”Lucrul cel mai șocant, care s-a văzut în timpul dezbaterilor de dinaintea votului de neîncredere, este că fiecare grup politic a găsit câte un țap ispășitor (diferit) pentru situația din țară. Compromisul politic continuă să fie văzut ca ceva ne-etic în Franța. Și este greu de crezut că un partid politic va reuși să obțină majoritatea în parlament în viitor”, ARD. Fostul premier macronist Gabriel Attal a încercat să propună un ”pact de neagresiune” între partidele ”arcului republican”, adică toate partidele, mai puțin cel al lui Le Pen. Este cel mai mare compromis la cre se poate ajunge. Bugetul rămâne în aer, iar lupta dintre partide poate duce la o situație în care votul pe budget va fi amânat până în momentul î n care constituția permite organizarea unor noi alegeri anticipate – cel mai devreme, în iulie 2025.

Mai toate marile publicații internaționale ignoră rolul partidelor radicale de stânga, în primul rând Franța Nesupusă a lui Jean-Luc Melenchon, în actuala criză politică, The New York Times scrie că Franța este luată ostatică de extrema dreaptă. ”Este astăzi foarte solidă și puternică, ambițiile și aspirațiile extremei dreapta s-au impus deja în întreaga țară și a dovedit că poate da jos un guvern. Franța este luată ostatică de extrema dreapta, iar asta pe termen nelimitat”.