Ne putem ușor imagina reacția internă și internaționala la o declarație a ministrului român al Economiei care ar suna astfel: ”Câteodată nu e nimic mai stupid decât legile europene. Aceste reguli au fost inventate în secolul 20 și au dus la greșeli economice si politice”? Sau care ar fi reacția la un document oficial al ministerului menționat care ar spune: ”În ce privește licitațiile publice, trebuie să ne folosim de flexibilitatea care există astăzi și care permite luarea în calcul a altor factori decât prețul cel mai mic”? Sau ”trebuie să luăm în considerare posibilitatea controlului de către stat a subsidiilor și controlul de stat în fuziunea companiilor”.
Manifestul industrial franco-german
Când afirmațiile de mai sus aparțin ministrului Economiei din Franța, Bruno Le Maire sau fac parte din ”Manifestul franco-german pentru o politică idustrială europeană în secolul 21”, presa europeana nu vorbește despre protecționism, despre abandonarea principiilor economice ale UE, despre principiul interzicerii ajutoarelor de stat, pe scur despre o frondă anti-Bruxelles. Nu, presa europeană vorbește grav despre noua Europă care se naște pe axa franco-germană.
Ne așteptăm la schimbări în UE în urma alegerilor europene de la finalul lunii mai, însă schimbările au loc chiar acum, fără implicarea aleșilor europeni, au loc sub nasul nostru, iar protagoniștii schimbărilor nu sunt nici partidele populiste, nici ”temuții” lor lideri din Estul și Centrul Europei, ci cancelara Angela Merkel și președintele Emmanuel Macron. Schimbarea ce va afecta 27 de state are loc nu prin implicarea parlamentarilor europeni și nici măcar prin implicarea birocraților de la Bruxelles, ci prin acorduri bilaterale franco-germane care să schimbe regulile continentului. Berlinul, Parisul, Bruxellesul vorbesc despre pericolul curentului ”suveranist” din țările central și est-europene, însa asta în timp ce tocmai Germania și Franta impun Europei propria lor revoluție suveranistă.
A început pe 22 ianuarie, prin Tratatul de la Aachen, care crea un Consiliu de Miniștri franco-german, un Consiliul franco-german pentru Apărare și Securitate, un Consiliu al experților economici din cele două mari puteri europene. Procesul a continuat pe 27 februarie, prin semnarea amintitului Manifest economic, care anunță o politică economica radical diferită de cea promovată de Comisia de la Bruxelles în ultimii ani. Manifestul a fos prezentat pentru prima dată la doar două săptămâni după ce Comisia Europeană a respins fuziunea companiilor Alstom (Franța) și Siemens (Germania), argumentând că în acest fel ar fi încălcată politica europeană antitrust, că s-ar naște un gigant ce ar înghiți întreaga concurență din UE. De aici revolta ministrului francez Le Maire împotriva ”regulilor stupide ale UE”.
Revoluția franco-germană impusă întregii Europe
Pentru Le Maire și omologul său german Peter Altmaier, alegerea este simplă: ori fuzionăm, ori dispărem. ”Alegerea e simplă în politica industrială: ne unim forțele sau ne lăsăm baza noastra industrială să dispară”. Este vorba de competiția cu China și cu Statele Unite, iar manifestul amintit arată că din cele mai mari 40 de companii din lume doar 5 sunt europene. ”Simțim mișcările tectonice care au loc acum. Nu mai putem continua cu politicile eleborate acum 20 sau 30 de ani.”, a spus Angela Merkel la o întrunire de afaceri ce a avut loc pe 27 februarie. Ce politici noi propun Germania și Franța? În primul rând modificarea regulilor concurenței din UE, care să permita nașterea giganților franco-germani, apoi ajutoare de stat, controlul statului și, foarte important, ”dreptul de apel al Consiliului (unde sunt reprezentate guvernele statelor UE) împotriva deciziilor Comsiei”, după cum se arată în Manifest. Așadar, Comisia, ce are rolul de gardian al tratatelor UE, se va vedea obligată să accepte încălcarea tratatelor atunci când o cer intersele industriale franco-germane.
Manifestul Altmaier-Le Maire a fost criticat în Germania de directorul celebrului institut pentru cercetare economică Ifo, Peter Fuest. El arata că Manifestul Altmaier este un plan protecționist și etatist, ”similar economiilor centralizate”. Coloana vertebrală a economiei germane sunt întreprinderile mici și mijlocii, iar acum guvernul de la Berlin vine și spune că performanța vine de la giganții industriali, atrage atenția Fuest. ”Este contraproductiv chiar și să numim marile companii și să le declarăm campioni naționali, fie ca sunt Thyssden-Krupp, Siemens sau Deutsche Bank”, spune Fuest, pentru Handelsblatt. Este chiar bine pentru afaceri si pentru economie ca aceste companii să fie zdrobite, dacă nu funcționează eficient, mai spune el. Ideea că protecționismul poate apăra Germania în competiția cu China este o iluzie. Fuest atrage atenția asupra ”fricii exagerate față de China”. ”Ascensiunea Chinei a stârnit teamă, iar teama nu duce la idei raționale. Pentru Germania, China este încă o oportunitate, nu un pericol”.
Pe scurt, odată cu Brexitul, Germania și Franța se pregătesc să mobilizeze Europa pentru a declara război sau pentru a se apăra în fața Chinei și Americii. Iar acest strigăt de lupta, spun unii analiști, va fi dat de însăși cancelara Merkel, care începe să fie luată în calcul pentru conducerea viitoarei Comsii Europene sau a Consiliului Europea, după încetarea mandatului polonezului Donald Tusk. Manifestul industrial franco-german, Tratatul de la Aachen pentru o Europă franco-germană arată tot mai limpede că, pentru a se proteja în fața Chinei și a SUA, UE renunță la actualele reguli ale ajutoarelor de stat și la regulile concurenței și preferă să transplanteze în Europa reguli mai degrabă chinezești, în beneficiul marilor companii vest-europene, scrie Bloomberg.
Este inutil să ne întrebăm care sunt absenții din această nouă ecuație economica a UE. Dacă Italia, a treia forță a zonei euro, codusă de un guvern populist, nu a avut nicio șansă să-și spună cuvântul, este limpede că țările din Europa Centrală și de Est nu vor avea decât să se spună noilor directive, venite de acum inainte în mod cvasioficial de la Berlin și de la Paris, nu de la Bruxelles.
Pe 27 februarie, Comisia Europeană a arătat că 13 state membre UE înregistrează dezechilibre economice care pot crea probleme întregii Uniuni. Dezechilibrele ”excesive” sunt în Italia, Grecia și Cipru. Nu lipsesc din enumerare Bulgaria, România sau Portugalia. Pentru a repara aceste dezechilibre, Comisia a propus crearea unui fond de 25 de miliarde de euro pentru a ajuta aceste țări să-și reformeze sistemul de pensii și piața muncii. Dacă fondul va fi creat, se așteaptă ca finanțarea să înceapă în ciclul multianual 2021-2027, adică din acel buget UE hiperpolitizat, cu accesul la finanțări condiționat de respectarea unor mereu interpretabile ”valori europene”. În Europa ce vine, cu accesul la bani europeni condiționat politic și cu coloși industriali franco-germani scăpați de constrângerile principiilor concurentei și ajutorului de stat (până acum aplicate draconic în ale părți ale UE), se pare că nu va mai fi loc pentru țările mai mici, economiile mai firave și cu atât mai puțin pentru micile afaceri, ci doar pentru reforme repetate ale pensiilor și pieței muncii.
Reforme repetate ale pensiilor si ale pietei muncii cam inseamna curbe de sacrificiu pana la nivel de chinez.La asta duce globalizarea haotica pe care au pornit-o globalistii intr-o intrecere bazata doar pe lacomie.Au lasat libertatea comertului cu tari emergente precum China,unde nu au impus si conditii asemanatoare de drept al muncii,pensii,timp de lucru,schimbul valutar liber si turismul liber,si alte aspecte care sa fie cat de cat asemanatoare cu cele din tarile avansate.Astfel nu a fost si o circulatie libera a banilor, care bani au mers catre emergenti si au ramas acolo opriti de stat.Iar acum ,ca sa mai concureze China,ori isi pun bariere protectioniste,daca nu este prea tarziu,ori ii aduc pe oameni la nivel de chinez.Ca nu degeaba vorbesc unii despre austeritate si munca pe doi lei,dupa ce ei s-au umplut de bani din globalizare,producand ieftin in China si vanzand acasa mai scump.
Citeam un articol al lui Plesu, in care-l cita pe Caragiale, care spunea ca romanii nu vor sa fie condusi de altii, insa singuri nu se pot conduce. Ceea ce se si vede, din pacate!
Acest Le Maire (ca de altfel si ceilalti trepadusi ai lui Macron instalati in fotolii de ministri pe criterii clientelare si multumiri pentru sustinere, toti, ca si seful lor, la comanda francmasoneriei si a altor organizatii oculte) e un papagal desavirsit : cred ca nu exista saptamina in Franta in care orice smecheri (dar in special americani) sa nu-si bata joc de pacalicii astia : KLM, General Electric, Ford, etc etc … Acum citeva saptamini papagalu’ de care e vorba „facea urit” pe toate canalele si zbiera ca va instaura taxa GAFA (taxarea pe care cica francezii le-o pregateau, pentru „justitie fiscala”, companiilor Google, Apple, Facebook si Amazon). Probabil ca a fost de ajuns doar un telefon al unui cabinet de avocati „made in USA” ca „salvatorii galaxiei” ai lui Macron sa uite complet de taxa respectiva, iar ricanii sa rida de ei si cu posterioru’ !