În discursul înfrângerii ţinut în urmă cu două săptămâni, Hillary Clinton a vorbit despre transferul paşnic al puterii, despre meritele rivalului Donald Trump în campania prezidenţială şi despre principiile fundamentale ale democraţiei americane.
Nu trebuia să facă asta, susţine Masha Gessen într-un articol publicat de New York Review of Books. Jurnalista americană de origine rusă, specializată în analiza regimurilor autoritare, susţine că Hillary Clinton ar fi trebuit să spună următoarele: “Mulţumesc, prieteni. Am pierdut, iar aceasta fiind ultima zi a carierei mele politice, vreau să spun ce trebuie spus. Suntem pe marginea prăpastiei. Sistemul nostru politic, societatea noastră, ţara însăşi sunt mai ameninţate ca niciodată în ultimii 50 de ani. Preşedintele ales a arătat clar care sunt intenţiile sale şi ar fi imoral să pretindem că lucrurile stau altfel. Trebuie să ne unim pentru a apăra legile, instituţiile şi idealurile pe care e construită ţara noastră”.
Preşedintele Barack Obama pare să fi urmat linia sugerată de ziarista Masha Gessen şi a adoptat un discurs mai dur, duminica 20 noiembrie. El a avertizat că ar putea nesocoti o regula nescrisă a politicii americane, intervenind public, după ce părăseşte Casa Albă, dacă va simţi că succesorul său Donald Trump ameninţă valorile fundamentale ale Statelor Unite. Dacă o problemă „ajunge să atace nucleul valorilor şi idealurilor noastre şi dacă eu cred că este necesar sau de ajutor să apăr acele idealuri, atunci voi examina acest lucru când va veni timpul”, a spus Obama, la aproape două săptămâni de la alegera lui Donald Trump.
Chiar şi acest avertisment este prea puţin, consideră jurnalista care a trăit multă vreme în ţări conduse de regimuri autoritare. Masha Gessen consideră că discursurile care fac apel la acceptarea noului regim Trump fără proteste şi fără acţiune civică sunt o greşeală. La fel cum greşită este şi premisa că Donald Trump va fi un politician obişnuit şi că politica sa va urma cursul “firesc”, stabilit de decenii la Casa Albă. Gessen aminteşte că Trump este doar al patrulea preşedinte al SUA care a fost ales pierzând votul popular şi că nu pot fi negate legăturile sale cu liderul Ku Klux Klan.
“Mare parte din viaţa mea am trăit în autocraţii şi în cariera mea am scris mult despre Rusia lui Vladimir Putin. Am învăţat câteva reguli de supravieţuire într-o autocraţie, care m-au ajutat să-mi menţin psihicul şi respectul de sine”, scrie Masha Gessen.
Regula 1. Să îl crezi pe autocrat
Autocraţii chiar cred în ceea ce spun. În anii 1930, The New York Times îşi asigura cititorii că antiseminitismul lui Hitler este regizat. În 2012, The New York Times a făcut o alegere grăitoare între două declaraţii făcute de purtătorul de cuvânt al lui Putin. Prima: “Poliţia a acţionat blând – nu aş fi vrut să o facă mai dur”. A doua: “Ficaţii protestatarilor ar fi trebuit împrăştiaţi pe caldarâm”. Jurnaliştii americani au ales prima declaraţie, crezând probabil că cea de a doua nu are cum să fie autentică. Însă ar fi trebuit să creadă în ce le-au auzit urechile, scrie Masha Gessen.
După victorie, susţinătorii lui Trump au strigat “Închdeţi-o!”, cu referire la Hillary Clinton. Trebuie să îi credem şi pe susţinători, şi pe preşedintele ales, scrie Masha Gessen. “Trump va începe să pună mâna pe membrii sistemului judiciar. Observatorii alegerilor sunt stabiliţi de Curtea Supremă. Fără îndoială, Trump va numi pentru Curtea Supremă un preşedinte care să vireze la dreapta. Trump plănuieşte să folosească sistemul judiciar pentru vendetele sale politice, iar alegerea procurorului general va fi foarte importantă. Să ne imaginăm cum Rudy Giuliani sau guvernatorul de New Jersey, Chris Christie, se duc să o reţină pe Hillary Clinton la ordinele preşedintelui Trump, dincolo de opiniile lor legate de prevederile Convenţiei de la Geneva, de folosirea forţei şi de reforma justiţiei”.
Regula 2. Nu vă lăsaţi înşelaţi de micile semne de normalitate
“Să luăm exemplul pieţelor financiare, care au crescut după discursul înfrângerii ţinut de Clinton. Confruntate cu volatilitatea politică, pieţele au fost fraierite de discursul ce face apel la calm al unor personaje cu autoritate. La fel fac şi oamenii. Panica poate fi neutralizată prin reasigurări false despre cum lumea aşa cum o ştim nu s-a sfârşit. Este limpede că pe 8 noiembrie nu a fost sfârşitul lumii, însă lumea a fost martora multor catastrofe produse în timp. Unul dintre scriitorii mei favoriţi este istoricul evreu Simon Dubnov. El a răsuflat uşurat în octombrie 1939: a plecat din Polonia în Letonia şi le-a scris prietenilor că este sigur că această ţărişoară aflată între două regimuri tiranice va rămâne suverană şi că el va fi în siguranţă. Dubnov ştia că trăieşte într-o perioada catastrofală, însă a crezut că a reuşit să găsească o oază de normalitate”.
Regula 3. Instituţiile nu te vor salva
“Lui Putin i-a luat doar un an pentru a pune mâna pe presa din Rusia şi patru ani pentru a modifica sistemul electoral. Distrugerea sistemului judiciar a trecut aproape neobservată. În Turcia, instituţiile au încăput pe mâna unui singur om şi mai repede, sub un preşedinte despre care se spunea că este un democrat care va duce Turcia către UE. Tot acum, în mai puţin de un an, noul guvern al Poloniei aproape că anulat progreslele inregistrate de democraţia constituţională în ultimii 25 de ani.
Desigur, SUA au instituţii mai puternice decât Germania anilor 1930 sau decât Rusia de azi. Problema este însă că multe dintre aceste instituţii îşi extrag forţa mai degrabă din cultura civică americană decât din legea propriu-zisă şi toate instituţiile depind de buna credinţă a actorilor politici.
Presa va fi prima victima a “trumpismului”. Nu există nicio lege care să garanteze accesul presei la Casa Albă sau care să-l oblige pe preşedinte să organizeze briefinguri în fiecare zi. Mulţi jurnalişti vor ajunge să aibă o dilemă cu care cei care au lucrat în regimuri autoritare sunt familiarizaţi: să intre în corul lăudătorilor sau să piardă accesul la informaţie”.
Regula 4. Revoltaţi-vă
În ciuda faptului că a pierdut votul popular, Donald Trump şi-a asigurat o putere mai mare decât a oricărui alt lider american din istoria recentă. Partidul Republican controlează ambele camere ale Congresului. La Curtea Supremă sunt locuri vacante. Ţara se află în război şi este în stare de mobilizare de peste 15 ani de zile. Toate acestea îi vor permite lui Trump să se mişte repede şi să beneficieze şi de sprijin politic. Idealul sau este popularitatea de care se bucură Vladimir Putin, iar modalitatea de a o obţine este mobilizarea. Vor fi şi mai multe războaie, în ţară şi peste hotare.
„În aceste condiţii este esenţială menţinerea capacităţii de revoltă. Asta îi va face pe alţii să spună că eşti un om iraţional şi isteric, să te acuze că reacţionezi exagerat. Pregătiţi-vă pentru asta”, scrie Masha Gessen în The New York Review of Books.
Regula 5. Nu fă compromisuri
Politicienii republicani au intrat în tabăra lui Trump. Ted Cruz declara că Trump este “profund amoral” şi “un mincinos patologic”, iar apoi l-a susţinut la Convenţia Republicană din septembrie. Apoi a spus că Trump a adus “o victorie uimitoare pentru muncitorul american”. La fel, formatorii de opinie vor reveni la sentimente mai bune faţă de Trump, democraţii vor căuta să coopereze, spunând că astfel încearcă să reduca daunele pe care le suportă ţara. ONG-urile vor căuta şi ele oportunităţi de a lucra cu noul guvern.
“Sunt demersuri inutile – daunele nu pot fi reduse, cu atât mai puţin recuperate. Dimpotrivă, în acest fel se ajunge la o pervertire a conştiinţelor. Cei care fac apel la cooperare ignoră capacitatea autocraţiei de a corupe”.
Regula 6. Amintiţi-vă că există viitor
“Nimic nu e veşnic, nici Donald Trump şi nici “trumpismul”, care este centrat pe propria lui persoană. Incapacitatea de a proiecta o imagine a viitorului i-a făcut pe democraţi să piardă aceste alegeri. Nu au propus nicio viziune care să concureze cu viziunea populistă, a trecutei supremaţii a albilor, propusă de Trump. Democraţii nu au ţinut cont de instituţiile expirate ale democraţiei americane, precum Colegiul Electoral, fapt care i-a costat pierderea a două alegeri în care republicanii au câştigat pierzând votul popular. Asta nu e normal. Însă rezistenţa, încăpăţânarea, revolta ar trebui să fie normale”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.