Michel Platini, fostul președinte UEFA, a petrecut doar câteva ore în arest la Nanterre, lângă Paris. A fost eliberat în noapte de marți spre miercuri. ”Deși trebuia să fiu audiat în libertate, m-au reținut imediat și asta m-a durut”. ”A fost o audiere lungă”, a mai spus fostul mare jucator al lui Juve, precizând că i-au fost puse întrebări legate de ”EURO 2016, de Cupa Mondială 2018 din Rusia și de Cupa Mondială 2022 din Qatar, de PSG și de FIFA”. ”Am fost tot timpul liniștit, pentru că sunt complet străin de toate aceste lucruri”, a subliniat Platini.
Platini are în mare măsură dreptate. Într-adevar, a fost implicat în toate aceste afaceri, însă cu siguranță habar nu a avut de profunzimea și amploarea râurilor de petrodolari care se scurg între Franta și Qatar, între Washington și Arabia Saudită.
Totul a început 2010, atunci când a început adevărata licitație pentru organizarea celor două evenimente fotbalistice. Terenul era pregătit. ”De la întronizarea lui Joao Havelange, de 40 de ani, FIFA are cultura corupției (…)FIFA este într-un fel o mafie. Aici problemele se rezolva în familie”, spunea în 2015 fostul oficial FIFA Guido Tognoni. 2015 a fost momentul în care FBI a arestat 14 oficiali FIFA pentru fraudă și spălare de bani. Au facut-o pe unde i-au prins: în SUA, in Argentina, Trinidad Tobago, la sediul FIFA din Elveția”. Acela a fost sfârșitul pentru domnia șefului FIFA Sepp Blatter și sfârșitul lui Platini la conducerea UEFA. Multe voci din presă au susținut că acesta a fost răspunsul SUA la bețele în roate pe care FIFA le-a pus pentru organizarea CM din 2022. SUA au dorit să găzduiască evenimentul, însă a câștigat emiratul Qatar. A intrat imediat în scenă FBI, condus de James Comey, cel care avea să decidă alegerile prezidențiale din 2016 și care avea să se implice în marea operațiune de spionare a campaniei învingătorului Trump. Fotbalul pare atât de mic în comparație cu celelalte ”ținte” ale Biroului Federal.
Reținerea lui Platini, pe 18 iunie, nu este decât o continuare pe tărâm francez a evenimentelor din 2015 si a ”răzbunrărilor”. Aici, în Franța, afacerea își are originile într-o întâlnire din noiembrie 2010, la Palatul Elysee, între președintele Nicolas Sarkozy, Michel Platini, consiliera prezidențială Sophie Dion (și ea reținută acum, si apoi eliberată) și viitorul emir al Qatarului. Sarkozy trebuia să-l convingă pe Michel Platini, președinte al UEFA, să susțină candidatura Qatarului în detrimentul SUA. Fostul fotbalist nu era de acord ca micul emirat cu o climă improprie să organizeze o Cupă Mondială,
Acestea sunt lucruri cunoscute. La fel de cunoscută este și cupiditatea lui Platini. În anii 1980 a folosit bani negri pentru a-și recompensa jucătorii, numele sau a apărut în celebrele Panama Papers, iar apoi candidatura sa la președinția FIFA din 2015 a fost ruinată de informația că a primit 1,8 milioane de euro de la Sepp Blatter, dumnezeul fotbalului mondial de atunci. Ulterior, Platini a fost eliminat din toate activitățile legate de fotbal. Desigur, Platini are mari pete negre în CV-ul sau de șef al fotbalului.
Însă acestea sunt insignifiante pe lângă uriașele afaceri financiare și geopolitice în care a fost atras fără să aibă habar. Pentru Nicolas Sarkozy era important ca CM 2022 să se țină în Qatar. Atunci, în 2010, se spunea că ambasada Qatarului la Paris era un adevărat bancomat pentru guvernul Frantei: companiile franceze vindeau arme de miliarde de euro în Qatar, iar, în plus, emiratul făcea achiziții de miliarde în Franța – în industria construcțiilor, luxului, aerospațială, turism, mass-media. Canalul TV qatariot BeIn Sports a început chiar în Franța și a ajuns să domine toată Europa de Vest, având drepturile de transmitere in străinătate a evenimentelor sportive europene. Apoi a urmat cireașa de pe tort – vânzarea clubului PSG qatarioților.
Presa americană și cea franceză au suspectat la acea vreme că șeicii de la Doha își doreau mult organizarea CM 2022 (o pârghie de promovare internaționala), iar prețul stabilit la Paris a fost achiziționarea de către Qatar a unei cote din acțiunile companiei Veolia (5%) și cumpărarea clubului PSG, care să le ofere francezilor circul, în lipsa pâinii pe care regimul Sarkozy o oferea tot mai greu. Asta pe lângă alte sume uriașe care s-au scurs pe canale obscure. În plus, companii franceze de infrastructură precum Ratp au primit contracte pentru construirea infrastructurii qatariote pentru CM 2022. Banii nu erau o problemă – Qatarul deține a treia cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume și este cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate.
Întregul sistem a început să dea rateuri după ”răzbunarea” SUA, prin amintita ancheta FBI, blocada economică și diplomatică impusă, în 2017, de Arabia Saudită Qatarului și după schimbarea de regim din Franța, cu venirea la putere a lui Emmanuel Macron. ”Qatar-mania” din perioada Sarkozy a fost abandonată. Președintele Macron a mers pe mâna contractelor cu Arabia Saudita, chiar și după scandalul asasinarii și ciopârțirii jurnalistului Jamal Khashoggi în consulatul saudit din Istanbul. Apoi, Franța si Arabia Saudită sunt în aceeași tabără în conflictul din Libia, unde îl susțin pe generalul Khalifa Haftar. În condițiile în care saudiții au acuzat Qatarul, în 2017, că susține terorismul și organizația Frații Musulmani și au impus un emabrgo dur emiratului, cooperarea dintre regimul Macron și Riyadh înseamnă apariția unei dispute Franța-Qatar.
Prin urmare, personajele din Franța care fac parte din tabara Qatarului au început să fie vânate de noul regim Macron, iar arma de vânătoare se numește Parchetul Național Financiar. Trofeul cel mare în scandalul CM 2022 nu este nicidecum Platini și nici consiliera pentru sport a lui Sarkozy, ci Claude Gueant (el nu a fost reținut, este audiat în libertate), care a fost secretar general al președinției Franței, apoi ministru de Interne și unul dintre liderii partidului prezidențial, un personaj băgat până la gât, între altele, în scandalul finanțării campaniei prezidentiale a lui Sarkozy cu bani din Libia colonelului Gaddafi. Și Gueant a participat la faimoasa întâlnire de la Elysee, pe 23 noiembrie 2010, cu zece zile înainte de votul de la FIFA care avea să-i lase pe americani fără Cupa Mondială.
În afară de numele Platini, această afacere nu are a face cu sportul. Este o afacere despre politică, arme, războaie, petrol, gaze și echilibrul puterilor. Este o poveste nu despre sport și problemele lui, ci despre uriașa pârghie de distragere a atenției care a devenit divertismentul sportiv, despre uriașa schemă de impozitare sui generis și de atentare la sănătatea psihică a unei națiuni, în care statul este complice cu marile companii, care se numește industria pariurilor. Este o afacere care arată, din păcate, că fotbalul are tot mai puțin de-a face cu frumosul sport de echipă. De la drepturile TV și până ala achiziția la sume amețitoare de mari fotbaliști, totul nu este decât o afacere de divertisment făcută cu firmiturile rămase la masa împărțirii armelor, gazelor, puterii politice și a pachetelor de acțiuni ale marilor companii. În acest context, este puțin important chiar și faptul de avea bizara Cupă Mondială din 2022, care va avea loc în noiembrie-decembrie, pe stadioane cu aer condiționat, pentru a nu pune în pericol sănătatea spectatorilor și a starurilor de milioane de pe teren. În această uriașă încrengătură, Platini a fost o mică marionetă căreia acum i s-au tăiat sforile și a fost abandonată.
Si cica romanii sunt corupti. Pai ai nostri sunt prichindei de cresa pe langa sacalii din occident!
Un singur repros Marchievici : între Sarkozy si Macron, la presedintia Frantei a fost Hollande, a carui epoca, la fel de corupta si totalitara, n-a-ncaput în articol. Claude Guéant, înca-n libertate, e inculpat … însa-ntr-o alta afacere, si-anume a uneia care nu-si are locul, „conturile de campanie ale lui Sarkozy”. Parchetul National Financiar al lui Hollande (fiindca el l-a creat) = de parca DNA a lui KioveSSi. PS : „afacerea conturilor de campanie” ale lui Sarko fiind o-nscenare ordinara, fiindca si-n Franta „justitia” se preteaza la tot felul de trasnai (îl inculpa – si-nca „pentru escrocherie-n banda organizata” – pe Tapie, în loc de Crédit Lyonnais cu, la vreme, Peyrelevade, actualmente „consilier” al giruetei politice indigeste de François Bayrou, Peyrelavade care l-a escrocat copios pe Tapie si-a mai reusit si piederea, de carte Franta, a celebrului Adidas. Acelasi PNF inculpându-l si pe Sarkozy, când nu tipul era sef financiar al propriei campanii prezidentiale, pe de-o parte, autorul falsificarii conturilor – Jérôme Larrivé – fiind si liber, si deputat, pe de alta, si partidul demult recuperandu-si banii prin subscriptie nationala.
Nu pot exista corupti fara corupatori. Pentru a intra in UE si NATO, romanii au trebuit sa-i corupa pe occidentali si americani. Pentru a acapara piata romaneasca, occidentalii, americanii si altii i-au mituit pe romani. La ei traficul de influenta se cheama lobby, iar mita se numeste „taxa de succes”.