Modesta FCSB mai aproape de Europa

Fotbalul românesc e revenit la nivelul începutului deceniului 6 din secolul trecut. Banca tehnică s-a întrecut în greşeli. Hamroun mai artist decât Năsturescu şi Lăcătuş la un loc.

Să fim realişti

„Calificare ruşinoasă” au avut în titluri oficioasele de sport. „Calificare ruşinoasă” am auzit spunând pe diverşi comentatori radio şi tv. Complet eronat. Nu a fost vorba de o calificare ruşinoasă. O eliminare ar fi fost cât de cât ruşinoasă. Nu. A fost vorba de o calificare a unei echipe modeste, FCSB (cea mai modestă campioană a României din ultimii foarte, foarte mulţi ani) în faţa unei alte echipe modeste, AS Trecin, ambele exponente ale unor campionate slabe. Deci nu este deloc ruşinos să elimini după două manşe o echipă de acelaşi calibru sau de aceeaşi (non)valoare. Ruşinoasă ar fi fost o calificare la limită şi sprijinită de arbitru, a campioanei Maltei, a Luxemburgului, a Insulelor Feroe, a Islandei, a Armeniei sau a altor 3 sau 4 state cu un fotbal subdezvoltat.

Trebuie să fim realişti. Valoarea fotbalului românesc, deci şi a reprezentantelor acestuia în cupele europene este sub nivelul anilor ’60, când o calificare în turul II în CCE, în Cupa Cupelor sau în turul III în Cupa Oraşelor Târguri constituia un mare succes. Nu mai sunt jucători autohtoni de valoare, iar străinii, cu mici excepţii sunt şi ei slabi şi foarte slabi. Şi vor fi şi mai slabi după măsurile luate în iarnă de FRF, comparabile cu „tezele din iulie” ale lui Ceauşescu. Cine crede că în Liga 1 vor veni pe gratis sau pe sume derizorii extracomunitari cu minim 3 meciuri în naţională în ultimul an, ori nu se pricepe la fotbal, ori i-a pus gând rău. Să fim realişti şi să spunem „mersi” pentru că FCSB încă mai are un coeficient bun în clasamentul UEFA, datorită acumulărilor din anii trecuţi a unei Steaua nu grozavă, dar competitivă în Europa şi de 10 ori mai bună decât actuala echipă. Acumulări care îi permit acum şi chiar în următorii doi ani să se afle în urna capilor de serie inclusiv în play-off-uri. Ceea ce constituie un avantaj enorm.

Strategie şi evoluţie penibile

Dacă este ceva de criticat şi chiar dur, atunci două sunt aspectele de care trebuie să ne luăm: strategia, sau modul în care a fost gîndită aceasta şi jocul propriu-zis. Când meciul retur cu un adversar de acelaşi calibru sau, să admitem, sensibil inferior, începe de la 2-0, când nu ai un lot adecvat, nu este obligatoriu să joci deschis ca şi când ai avea nevoie neapărată să marchezi. În plus, când şti (noi sperăm că oficialii lui FCSB ştiau) că adversarul are jucători ofensivi buni şi chiar foarte buni (Jairo şi Van Kessel), dar care nu rezistă mai mult de 50-55 de minute, atunci încerci să securizezi apărarea, şi eventual în partea a două te arunci în atac. Exact invers a gândit Rădoi. O greşeală impardonabilă: titularizarea unor jucători incomplet refăcuţi – Varela şi Stanciu. O altă greşeală: netitularizarea unuia dintre cei mai în formă jucători – Hamroun – cel care mai are un „atu”: este mai eficient decât „Bebe” Năsturescu şi Marius Lăcătuş la un loc, în „obţinerea” unor lovituri libere sau penalty-uri. Atât lovitura liberă din care Stanciu a deschis scorul la Zilina, cât şi penalty-ul din retur s-au datorat măestriei artistice a algerianului. Cine i-a prins pe Năsturescu şi Lăcătuş, ştiu la ce ne referim. Să trecem la joc: a fost haotic, lipsit de orice orizont. Construcţia, ca şi la Zilina a fost în mare suferinţă. Mijlocul a fost zero. Apărarea – punctul nevralgic al FCSB – nu a fost deloc ajutată de cei de la mijloc. Când era foarte clar pentru toată lumea că pe părţile laterale, Papp şi Guilherme au adversari mult mai valoroşi, cei doi nu au fost sprijiniţi deloc de mijlocaşi, dublajul a fost inexistent. Crainicii ProTv au repetat de „n” ori că Papp face un joc slab. Nu a făcut. A fost pur şi simplu ghinion ca un fotbalist român slab să aibă pe partea sa pe cel mai bun jucător al lui Trencin, Jairo. Dar FCSB a avut – şi nu este pentru prima oară – şi mult noroc. În primul rând au beneficiat de precipitarea atacanţilor adverşi, şi au intrat la cabine doar cu 0-2. Putea fi foarte uşor 0-3 şi chiar 0-4 la pauză. FCSB a avut noroc şi cu arbitrul Paweł Raczkowski, care s-a dovedit a fi „un bun român”. Ne-a dat un penalty, pe care 9 arbitri din 10 nu l-ar fi dat, l-a iertat pe Muniru de un roşu direct şi ulterior de un al doilea galben, l-a iertat pe Chipciu de al doilea galben şi i-a dat foarte uşor al doilea galben lui Rundic. Şi în sfârşit FCSB a avut mare noroc că meciul s-a jucat cu porţile închise. Dacă ar fi fost public în tribune, nici nu vrem să ne gândim cum ar fi reacţionat la 0-2.

FCSB – AS Trencin 2-3 (0-2)

Bucureşti: 29 de grade

Naţional Arena

Spectatori: 0

Arbitru: Paweł Raczkowski (Polonia)

Asistenţi: Michal Obukowicz, Paweł Sokolnicki (Polonia)

Al patrulea oficial: Tomasz Musiał (Polonia)

Delegat UEFA: Andrey Medintsev (Bulgaria)

Observator arbitrii: Manuel Mejuto González (Spania)

FCSB: Cojocaru – Papp, Varela (Râpă-min.34), Toşca, Guilherme – Breeveld, Sulley Muniru – Ad. Popa, N. Stanciu (Hamroun-min.19), Chipciu – Tade (Tahar-min.82)

Pe bancă: Niţă – Al. Tudorie, Vl. Mihalcea, I. Neagu

Antrenor: Massimo Pedrazzini

AS Trencin: Semrinec – Cogley (Ibrahim-min.73), Ramon, Rundic, Madu – Lobotka, Koolwijk, Bero – Jairo (Kleščík-min.87), Moraes, Van Kessel (Guba-min.64)

Pe bancă: Vozar – Skovajsa, Holubek, Opatovsky.

Antrenor: Martin Sevela

Au marcat: 0-1 (min.13-Moraes), 0-2 (min.21-Bero), 1-2 (min.57-Muniru), 2-2 (min.60- Tade, pen.), 2-3 (min.84-Moraest)

Cartonaşe roşii: – – Rundic

Cartonaşe galbene: Muniru, Chipciu – Bero, Rundic, Rundic

Posesie: 54% – 46%

Total şuturi: 13 – 9

Pe spaţiul porţii: 5 – 5

Spre poartă: 6 – 3

Blocate: 2 – 1

Cornere: 2 – 8

Offsides: 1 – 3

Faulturi comise: 17 – 19

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.