Nașterea Maicii Domnului. Ce simbolizează cifra 8 – INTERVIU cu profesorul Alexandru Tașnadi

Ce simbolizează cifra 8

Patriarhul Daniel a explicat într-o omilie că Sfinții Părinți au ales data de 8 septembrie pentru cinstirea Nașterii Maicii Domnului pentru că cifra 8 simbolizează veșnicia, este simbolul infinitului, iar cele două cercuri ale cifrei 8 amintesc de legătura dintre cer și pământ, dintre creator și creație.

Simbolul infinitului, din latinescul infinitus, acoperă în mintea omului tot ceea ce nu poate cuprinde cu imaginația și tot ceea ce nu reușește să înțeleagă. Majoritatea românilor știu că, în zona Moldovei, mucenicii copți în cuptor (cu nucă și miere) au forma cifrei opt, simbol al infinitului și vieții veșnice, spune pentru Cotidianul prof. univ. dr. Alexandru Tașnadi.

Dincolo de timp și spațiu

„Veșnicia este cuvântul care definește dimensiunea eternă a existenței, dincolo de timp și spațiu și realitatea noastră limitată. Prin Nașterea Maicii Domnului vine în lume Fiul lui Dumnezeu și se face Om intrând în istorie, pentru ca oamenilor care trăiesc în timp să le dăruiască viață veșnică.

Veșnicia nu este doar o destinație, ci o realitate care începe încă de pe pământ. Omul a fost creat cu suflet veșnic, iar alegerea pe care o face în timpul vieții determină locul unde își va petrece această veșnicie”, explică prof. Tașnadi.

„Prin urmare, prin Maica Domnului oamenilor le-a fost dăruită viață veșnică, așa cum a evidențiat PF Daniel. Nu poți fi creștin dacă nu încerci măcar să vezi dincolo de lumea actuală și dacă nu trăiești cu gândul la ceea ce a promis Hristos că merge să pregătească. Infinitul este de fapt spațiul de existență al unui creștin”, mai spune prof. Tașnadi.

Sf. Ioachim și Ana

„Maica Domnului s-a născut din părinții Ioachim și Ana, cunoscuți ca rugători evlavioși, milostivi, smeriți și cu frică de Dumnezeu. Ei erau copleșiți de o tristețe sufletească pentru că nu aveau copii. Era o <tristețe a nerodirii>. Ca urmare a rugăciunilor stăruitoare, răbdării și îndelungatelor așteptări, fără a pierde nădejdea, acești doi drepți au primit ca dar de la Dumnezeu pe Fecioara Maria”, arată prof. Tașnadi.

„Potrivit tradiției, atunci când Maria a împlinit vârsta de 3 ani, părinții au dus-o la Templu, unde a rămas până la vârsta de aproape 15 ani. Părinții au vizitat-o la acolo timp de șapte ani, până la moartea lor. Avea 10 ani când Maria a rămas orfană”, mai spune prof. Tașnadi.

Numele Maria

Încă din tradiția iudaică, numele Maria capătă prestigiu religios

„Numele Maria își are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă <copil dorit>, iar în alte interpretări înseamnă <Doamnă>, <Împărăteasă>, <Cea aleasă>. Această sărbătoare este un prilej de a deveni oameni noi, acest moment de peste an fiind urmat de ziua de 9 septembrie, când sunt pomeniți Sfinții Ioachim și Ana, cei care i-au dat viață Maicii Domnului”, mai spune prof. Tașnadi.

Numeroase biserici îi poartă numele. Sărbătorile dedicate Maicii Domnului contribuie la răspândirea acestui nume

„Poporul nostru are o evlavie cu totul specială pentru Maica Domnului. Este privită ca Maică nedespărțită de Fiul ei. Odinioară, țăranul se ruga nu doar la ceasurile rânduite, ci de-a lungul zilei, folosind cuvinte simple: <Maica Domnului, ajută-mă!>, <Maică Sfântă, scapă-mă!>, <Mulțumesc, Măicuță Sfântă!>.

Maica Domnului a avut mare grijă de fiecare cuvânt pe care l-a auzit din gura lui Hristos. Avea deschiderea și disponibilitatea de a zăvorî în inima ei, ca într-un tezaur de mare preț, tot ceea ce Hristos rostea. Cuvintele Sale sunt pline de lumină, bucurie și multă unitate.

Maica Domnului este rugătoare, mijlocitoare și grabnic ajutătoare. Ea îndeamnă la rugăciune și ascultare: <Faceți orice vă va spune El!> (Ioan, 2:5). Adică, păziți poruncile Lui. Se roagă Fiului și mijlocește pururi pentru noi. Ea este întruparea evlaviei”, arată prof. Tașnadi.

„Pe Născătoarea de Dumnezeu o cinstim și ca pe <Maica Vieții>, pentru că ea L-a născut pe Cel care este Viața cea adevărată și izvorul vieții (Ioan, 1:4). În ea vedem modelul suprem, căruia Biserica ortodoxă i se adresează la fiecare Liturghie cu frumoasa rostire: <Prea Sfânta, Prea Curata, Prea Binecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare și pururi Fecioara Maria, cu toți sfinții să o pomenim>”, arată prof. Tașnadi.

Virtutea discreției

„Gândind la taina Născătoarei de Dumnezeu și contemplând chipul ei, viața ei, ajungem la concluzia că a fost cea mai discretă și cea mai suavă ființă de pe pământ. Cât de mult contrastează viața Maicii Domnului, chipul ei, cu viața lumii de astăzi! Ea a trăit într-o deosebită smerenie. Nu a căutat să iasă în prim-planul vieții, să scoată în evidență adevărul că este Maica lui Dumnezeu. Dimpotrivă, a trăit într-o adâncă discreție. Am putea zice <în anonimat>, cum spunea părintele Teofil Părăian.

Dar virtutea discreției nu înseamnă să stai <în banca ta>, să nu faci absolut nimic, ci să le faci pe toate, însă în mod inteligent, râvnitor, iubitor de Hristos și mai ales fără să atragi atenția celor din jur. Adică fără zarvă, departe de rumoarea lumii, deoarece în inima plină de pace nu-și mai are loc războiul cel dintre noi, războiul mediatic prin care viața privată, murdară este deversată în spațiul public crezând că astfel devenim mai interesanți, mai cool, mai trendy”, explică prof. Tașnadi.

N-a avut nevoie de o biografie

„Maica Domnului n-a avut nevoie de biografie. De ce? Pentru că viața ei s-a identificat cu viața Fiului, de la nașterea Lui până la Adormirea ei. Asta însemna smerenie. Asta însemna să nu ieși în prim-planul vieții, să faci expoziție de virtuți, să-ți etalezi calitățile pentru a atrage atenția, pentru a crea zgomot comunicațional.

Maica Domnului, peste multe veacuri, este prezentă în viața noastră, în inima noastră, în cinstirea noastră, iar ea nu a scris, nu a vorbit mult (să ne aducem aminte de dialogul Mariei cu verișoara sa Elisabeta), ci doar a făcut foarte mult, îndemnându-ne, asemenea: <Faceți orice vă va spune El!>”, mai spune prof. Tașnadi.

Cel mai frumos dar

„Atunci când lumea părea că se coboară din ce în ce mai mult în adâncul răutății, iată că omenirea a adus lui Dumnezeu cel mai frumos dar, pe Maica Domnului, a cărei Naștere o prăznuim azi.

Acest dar a fost posibil datorită unui cuvânt pe care l-a rostit în deplină libertate: <Fie mie după cuvântul tău!> și va rămâne piatră de temelie. Acest <fie> s-a transformat în darul omenirii pentru Dumnezeu. Iar Dumnezeu a întors acest dar oamenilor. Pe Cruce, în suferință, Iisus i-a spus Maicii Sale și iubitului Său ucenic Ioan: <Fiule, iată mama ta! Femeie, iată fiul tău!>. Începând din acel moment, cuvântul mamă a căpătat valențe dumnezeiești”, explică prof. Tașnadi.

O mamă iubitoare

„Mama este cea care hrănește, care nu se supără, care nu ceartă oricât de neastâmpărați sau răi ar fi copiii ei. Nu se dă înapoi, ci se jertfește. Ea se mâhnește, nu pentru că am supărat-o, ci pentru că ne facem mai răi. Și atunci mama plânge pentru noi.

În Ardeal, am auzit adesea o priceasnă foarte populară: <Nu lăsa Măicuță,/Să pierim pe cale/Că noi suntem fii/Lacrimilor tale>. Când cineva are o problemă, să ne gândim la Maica Domnului ca la o mamă iubitoare. Cu adevărat, Maica Domnului Iisus este ocrotitoarea noastră, chiar și numai numele ei bucurând sufletul!”, conchide prof. univ. dr. Alexandru Tașnadi.

Citește și: Maica Domnului, în sufletul satului: Legende și credințe străvechi