Nopţi magice, film şi staruri, muzică şi poezie la “Festa del Cinema 2018”

Nopţi magice, noua creaţie a regizorului livornez Paolo Virzì, a încheiat sâmbătă, 27 octombrie, cea de a 13-a ediţie a Festivalului de Film de la Roma. Virzi construieşte lumea cinema-ului, frumoasă şi crudă. Considerat unul dintre cei mai importanţi moştenitori ai tradiţiei comediei italiene, autorul unor pelicule de succes ca Ovosodo, Il capitale umano, La prima cosa bella, Tutta la vita davanti, La pazza gioia, The Leisure Seeker, Virzì alege ca loc de desfăşurare a acţiunii noului său film Roma anului 1990, pe fondul Campionatului Mondial de Fotbal. În noaptea în care Nazionale este eliminată de Argentina, un cunoscut producător de cinema este găsit mort în apele fluviului Tevere.

Trei tineri scenarişti sunt suspectaţi de această crimă şi sunt chemaţi la Comandamentul Carabinierilor pentru a-şi spune propria versiune. Nopţi magice este povestea aventurii lor trepidante în splendoarea şi mizeria ultimei stagiuni glorioase a cinema-ului italian.

Premiul Publicului BNL, în colaborare cu principalul Partener al Festivalului, BNL Gruppo BNP Paribas, a revenit peliculei Il vizio della speranza, de Edoardo De Angelis. Un film de la “graniţa” comunei Castel Volturno, interpretat de Pina Turco (serialul Gomorra).

Protagonista, Maria, trăieşte într-un ţinut de graniţă, unde nu există diferenţă între italieni şi emigranţi, în degradatul şi abandonatul Castel Volturno. Are grijă de mama ei (Cristina Donadio) şi îşi câştigă existenţa trasportând peste fluviu prostituate însărcinate, care renunţă la copii în schimbul banilor, cu ajutorul unei proxenete (Marina Confalone). Maria nu are visuri, nici dorinţe, trăieşte cu pumnii strânşi, cu o glugă pe cap şi purtând în lesă un pitbull. Până când se întâmplă miracolul vieţii ei, care o “trezeşte” şi îi aminteşte că există întotdeauna speranţă.

În penultima seară a festivalului a fost programat filmul  Da xiang xi di er zuo (An Elephant Sitting Still), al regizorului chinez Hu Bo. Pentru a-şi proteja un prieten, tânărul de 16 ani Wei Bu îl impinge de pe scări pe bătăuşul şcolii, care ajunge la spital. Temându-se de consecinţe, Wei fuge. I se alătură vecinul său Wang Jin şi colega de clasă Huang Ling, supărată din cauza legăturii sexuale cu directorul şcolii.  În timp ce tinerii încearcă să-şi piardă urma, se hotărăsc să sară într-un autobuz care merge la Manzhouli, în Manciuria, unde se găseşte un elefant mitic care-şi petrece timpul şezând inert, indiferent la lumea din jurul lui.

Festivalul de la Roma a propus, în versiune restaurată, Italiani brava gente de Giuseppe De Santis, unul dintre cei mai mari autori ai cinema-ului neorealist. Filmul poveseşte Campania italiană din Rusia care a reprezentat participarea Italiei la operaţiunea germană împotriva Uniunii Sovietice în 1941 şi s-a încheiat cu înfrângerea din 1943. Faptul istoric este narat prin intermediul odiseii unui regiment italian compus din soldaţi diferiţi ca provenienţă geografică şi socială.

Întâlnirile cu publicul au avut doi protagonişti italieni importanţi: Esmeralda Calabria şi Giorgiò Franchini. Editorul de film Franchini, un maginician al sunetului, a colaborat cu regizori ca Paolo Sorrentino, Jonathan Demme, Valeria Golino, şi şi-a adjudecat Premiul David di Donatello pentru La ragazza del lago de Andrea Molajoli.

Esmeralda Calabria, care a realizat montajul pentru autori ca Nanni Moretti, Francesca Archibugi şi Giuseppe Piccioni, a fost distinsă cu un David di Donatello şi un Nastro d’Argento pentru Romanzo criminale de Michele Placido. Ea a semnat, ca regizoare,  în 2007 Biùtiful cauntri, iar în 2017, documentarul Lievito madre – Le ragazze del secolo scorso, regizat împreună cu Concita De Gregorio.

A urmat întâlnirea cu Shirin Neshat, fotograf, video-artist şi regizoare iraniană, premiată la Bienala de Artă de la Veneţia în 1999 şi câştigătoare, în 2009, a unui Leu de Argint la Mostra del Cinema de la Veneţia, cu primul său lungmetraj Donne senza uomini. Recunoscută pe plan internaţional ca una dintre cele mai reprezentative artiste contemporane în explorarea complexităţii condiţiilor sociale din interiorul culturii islamice, Shirin Neshat a relevat întotdeauna rolul femeii în această zonă culturală. Condiţia femeii şi forţele complexe ale tradiţiei şi religiei care domină relaţia dintre cultura islamică şi cea occidentală au devenit, de-a lungul anilor, nucleul în jurul căruia s-au dezvoltat cercetările ei artistice.

Giancarlo Scarchilli şi Massimo Spano, împreună cu Rino Barillari, au prezentat The King of Paparazzi, documentarul dedicat celui mai faimos paparazzo din lume, aflat încă în activitate. Federico Fellini care a “inventat” paparazzi cu memorabila sa frescă cinematografică La Dolce Vita l-a definit pe Rino Barillari “The King of Paparazzi”. Prin intermediul imaginilor surprinse de el, fotograful a fixat pe peliculă peste o jumătate de secol de evenimente, povestind cu o incredibilă luciditate istoria italiană prin intermediul imaginilor, adesea inedite, caracterizate de un puternic impact vizual şi evocator.

La Casa del Jazz s-a desfăşurat ultima întâlnire din seria Il magico accordo: cinema e jazz , cu un eveniment încredinţat lui Lino Patruno, care a impus atenţiei unul dintre cei mai iubiţi cineaşti din toate timpurile, premiat de patru ori cu Oscar: Woody Allen. Muzicianul a aprofundat pasiunea lui Allen pentru jazz şi a demonstrat că marea muzică americană a anilor 30 şi 40 a constituit o prezenţă fundamentală în multe opere ale artistului newyorkez.

În 27 octombrie au fost prezentate şi ultimele filme din cadrul Retrospectivei, dedicate celor doi mari exponenţi ai celui mai bun cinema european:  Peters Sellers şi Maurice Pialat.

Expoziţia dedicată cineastului francez s-a încheiat cu o întâlnire specială cu Luciano Tovoli, directorul de imagine al peliculei Nous ne vieillirons pas ensemble, care a fost proiectată la final.

Peter Sellers a fost omagiat cu filmul The Party de Blake Edwards şi cu prima sa creaţie ca regizor, Mr Topaze.

În seria Film della nostra vita, dedicată anul acesta genului noir, a putut fi vizionat Kiss me Deadly de Robert Aldrich, iar la Cinema Trevi a continuat seria dedicată regizorului Luigi Magni cu Arrivano i bersaglieri, State buoni se potete şi Secondo Ponzio Pilato.

A fost anunţat primul câştigător al Premiului Rakuten TV, hotărât de un juriu prezidat de Vito Zagarrio care i-a avut alături pe Emanuele Rauco, Enrico Magrelli, Virginia Eleuteri Serpieri şi Gabriele Niola.

În ultim zi, a fost rândul lui Alba şi Alice Rohrwacher să se întâlnească cu publicul. După primele studii la Accademia dei Piccoli din Florenţa, oraşul ei natal, Alba a obţinut diploma Centrului Experimental de Cinematografie în 2003. În anul următor, a debutat în cinema în L’amore ritrovato de Carlo Mazzacurati, impunându-se atenţiei criticii şi publicului. Prospeţimea şi discreţia care caracterizează fiecare dintre personajele sale o diferenţiază de celelalte actriţe din generaţia ei, aşa cum o demonstrează cariera plină de succese, în continuă ascensiune, în care a putut fi urmărită în pelicule ca Mio fratello è figlio unico, Giorni e nuvole (David di Donatello pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar), Il papà di Giovanna (David di Donatello pentru Cea mai bună actriţă în rol principal) şi Hungry Hearts de Saverio Costanzo, care i-a adus  Coppa Volpi pentru cea mai bună interpretare feminină la Veneţia în  2014.

Alice, mai tânără cu doi ani decât Alba, s-a impus în panorama cinematografică europeană după numai două filme: Corpo celeste, prezentat la Quinzaine la Cannes, cu care a cucerit şi Premiul David di Donatello pentru cel mai promiţător regizor, şi Le meraviglie, distins cu Marele Premiu al Juriului de la Cannes (în care a jucat de altfel şi sora ei). Creaţia ei se mişcă între memorie şi nostalgie, bogată în elemente magice şi populare, capabile să reamintească publicului magia şi dezamăgirea lumilor pe cale de dispariţie. În 2018, tot la Cannes, a obţinut Premiul pentru cel mai bun scenariu, cu Lazzaro Felice, şi de data aceasta Alba făcând parte din cast.

În ultima seară a Festivalului a avut loc, în seria Cinema in concerto, un program cuprinzând 29 de compoziţii instrumentale din opere filmice. Partiturilor semnate de maeştrii de Oscar Ennio Morricone şi Nicola Piovani, li s-au adăugat lucrări de Fabrizio Campanelli, Stefano Caprioli, Tommy Caputo, Marco Cascone, Pasquale Catalano, Franco Eco, Jacopo Fiastri, Fabrizio Fornaci, Riccardo Giagni, Lucio Gregoretti, Andrea Guerra, Vito Lo Re, Stefano Mainetti, Lele Marchitelli, Danilo Mariani, Alessandro Molinari, Pivio & Aldo De Scalzi, Stefano Reali, Giuseppe Sasso, Kristian Sensini, Carlo Siliotto, Umberto Smerilli, Giuliano Taviani, Lorenzo Tomio, Paolo Vivaldi şi Marco Werba.

Prestigioasa Roma Film Orchestra a fost dirijată de Alessandro Molinari, seara avându-l ca prezentator pe actorul Pino Insegno.

În Sala Petrassi a fost proiectat filmul distins cu Premiul Publicului BNL, Il Vizio della speranza.

Martin Scorsese a prezentat în Festival pelicula restaurată San Michele aveva un gallo, regizată de Paolo şi Vittorio Taviani, în cadrul unei întâlniri cu publicul. Cu proiecţia peliculei San Michele aveva un gallo, Festivalul i-a adus un omagiu lui Vittorio Tavian, dispărut recent, prin intermediul acestei capodopere realizate împreună cu fratele său şi restaurate de Centrul Experimental Cinematografia-Cineteca Nazionale şi de Institutul Luce Cinecittà.

Între ştiinţifico-fantastic şi thriller, între comedie şi cinema-ul implicat politic, Sigourney Weaver a împărtăşit publicului detalii din cele cinci extraordinare decenii de carieră.

Programul Selecţiei oficiale a inclus şi alte trei producţii în premieră.

Steve Coogan şi John C. Reilly sunt protagoniştii noului film al lui Jon S. Baird, Stan şi Bran, cei doi comici cei mai iubiţi din lume care au plecat într-un turneu teatral în Anglia anului 1953. Epoca de Aur care îi făcuse regii filmului comic se sfârşise şi ei pornesc spre un viitor incert. Publicul este puţin, dar ei reuşesc să-l încânte, reînnodând astfel legătura cu fanii lor. Turneul este un succes, dar Laurel şi Hardy nu reuşesc să iasă din umbra personajelor lor din film şi fantasmele timpului trecut, împreună cu delicata sănătate a lui Oliver ameninţă colaborarea lor. Aproape de cântecul de lebădă al carierei, ei redescoperă importanţa prieteniei care îi uneşte.

Green Book de Peter Farrelly se petrece în anii 60, în New York. Tony Lip (Viggo Mortensen) este un fost renumit portar care ajunge să fie şoferul lui Don Shirley, un tânăr pianist afro-american. Lip trebuie să-l însoţească pe uimitorul pianist într-un lung turneu prin Statele Unite. După primele greutăţi, călătoria prin regiunile rasiste ale Americii are ca rezultat o puternică şi extraordinară prietenie între cei doi.

Li se adaugă Hermanos de Pablo Gonzaléz, a cărui proiecţie a fost prefaţată de unul dintre scurtmetrajele finaliste, Cuori al buio.

Protagonistul din Hermanos este Federico Fierro care, după ce a ispăşit o condamnare de şapte ani pentru complicitate la un jaf sfârşit prost, se întoarce în oraşul natal. Mama lui îl iubeşte încă, tatăl nu are în continuare încredere în el, fratele Ramiro este încă implicat în afaceri necurate. Federico încearcă să se întoarcă la o viaţă normală lucrând într-o mină, dar foarte repede este interogat într-o poveste de împrumuturi frauduloase între Ramiro şi un cunoscut criminal local. În timp ce luptă cu timpul pentru a-şi putea plăti datoriile cu orice preţ şi a se salva pe ei şi familia lor de destinul crud care îi urmăreşte, cei doi fraţi intră într-o spirală a violenţei şi în haos.

Cea de a 13-a ediţie a Festivalului de Cinema de la Roma a găzduit revenirea pe marele ecran a lui Lisbeth Salander, figura-cult şi personajul principal al aclamatei serii de cărţi Milennium, semnate de Stieg Larsson, în The Girl in the Spider’s Web, după Millennium: Quello che non uccide, prima adaptare a bestsellerului, semnată de David Lagercrantz.

Actriţa distinsă cu Golden Globe, Claire Foy, protagonista serialului The Crown, interpretează rolul celebrei hackeriţe, sub bagheta regizorului cunoscut până acum pentru Man in the Dark. În distribuţie, actorul suedez Sverrir Gudnason (Borg McEnroe), în rolul jurnalistului Mikael Blomkvist, şi actriţa olandeză Sylvia Hoeks (Blade Runner 2049), în rolul Camillei, sora lui Lisbeth dispărută de mult timp.

În programul Incontri Ravvicinati (Întâlniri de aproape), Festa del Cinema a găzduit şi dialogul cu publicul al actriţei newyorkeze Sigourney Weaver, una dintre cele mai versatile interprete ale cinema-ului contemporan, datorită combinaţiei de talent şi daruri actoriceşti. Ea a abordat roluri şi genuri foarte diferite, colaborând cu o extraordinară listă de regizori, de la Ridley Scott la Ivan Reitman, de la Mike Nichols la Ang Lee, de la Roman Polanski la David Fincher şi James Cameron. Sunt memorabile interpretările sale din Alien şi din Ghostbusters, din Gorilla nella nebbia şi Una donna in carrier (care i-a adus un Golden Globe), dar şi în La morte e la fanciulla, un film cu cele mai mari încasări din istoria cinema-ului.

Să amintim şi un Eveniment Special, între cinema şi muzică: Vero dal vivo. Francesco De Gregori de Daniele Barraco, documentarul turnat în timpul turneului lui Francesco De Gregori în cluburile din Europa şi Statele Unite, îl arată pe De Gregori în mod liber, fără scheme, ironie şi ciudăţenii: apărând în nori de fum, mişcându-se pe notele cântecelor sale, între scene, culise, călătorii, însoţit de trupa lui fidelă.

Este de menţionat şi un alt eveniment legat de lumea muzicii: o întâlnire cu publicul a lui Shel Shapiro, leaderul trupei Rokes, intitulată L’Italia dei Musicarelli şi moderată de Steve Della Casa şi Alberto Crespi.

La MAXXI a fost programat şi documentarul Soldati d’Italia, inspirat dintr-un ciclu în şase părţi conceput şi produs de Rai Italia, canalul Rai per gli italiani all’estero.

Este vorba despre o operă sub forma unei întâlniri captivante, diferită de apropierea de cronică, dar şi de reportajul jurnalistic. Misiunile internaţionale ale soldaţilor italieni se desfăşoară în zone fundamentale pentru stabilitatea pe planetă. În film, soldaţii înşişi îşi spun povestea, devenind astfel un fel de carte de identitate italiană în lume.  La sfârşitul proiecţiei, a avut loc o discuţie a publicului cu Elisabetta Trenta (Ministrul Apărării), Marcello Foa (Preşedintele RAI), Marco Giudici (Director la RAI), Andrea Salvadore (autor şi regizor) şi Antonio Monda (Directorul artistic al Festa del Cinema).

Şi tot la MAXXI a fost proiectat filmul Goes By – L’uomo che disegnava sogni, de Simone Aleandri (selecţionat în programul Riflessi), o călătorie în viaţa şi în imaginarul lui Silvano Campeggi, cunoscut în artă ca Nano, un mare ilustrator cinematografic. Posterele lui, de la Pe aripile vântului la West Side Story, trecând prin Casablanca şi Ben Hur, au făcut să viseze generaţii de spectatori încă înainte de a intra în sală.

Artist prolific, a traversat secolul al XX-lea cu creionul în mână, lucrând în fiecare zi până la 95 de ani.

În 2017, după 20 de ani de conducere privată, platourile de filmare de la Cinecittà şi laboratoarele de post producţie au intrat sub control public. Festivalul a decis să sărbătorească primul an al Institutului Luce Cinecittà public prin programarea unora dintre cele mai prestigioase titluri realizate între zidurile lui.

După C’era una volta in America, a fost rândul peliculei Bellissima de Luchino Visconti, un portret grotesc şi ireverenţios, suspendat între melodramă şi neorealism, al falselor mituri ale cinema-ului.

În programul de la Casa del Cinema au fost prinse două filme: Samuraiul de Jean-Pierre Melville, în secţiunea Film della nostra vita, şi À nos amours de Maurice Pialat, în cadrul Retrospectivei ce i-a fost dedicată regizorului.

Nu numai cinestului francez, dat şi lui Peter Sellers i-a fost dedicată o Retrospectivă, în cadrul căreia a fost propusă pelicula The Pink Panther de Blake Edwards, în care actorul englez interpretează rolul inspectorului Clouseau, care este şi imaginea oficială a acestei ediţii.

Pentru al treilea an consecutiv, Festa del Cinema a ridicat în mod simbolic bariera între oraş şi închisoare. Între 24 şi 26 octombrie, deţinuţi şi public au putut asista la un program de proiecţii şi întâlniri.  Au fost proiectate producţiile La stoffa dei sogni, în prezenţa regizorului Gianfranco Cabiddu şi a actriţei Teresa Saponangelo, care au avut şi un dialog cu publicul (cei doi au colaborat în 2005 la realizarea producţiei Furtuna de Shakespeare în traducerea lui Eduardo de Filippo, filmată cu deţinuţi-actori), Trek Point de Tommaso Cavallini, la care au participat regizorul, producătorul Giordano Baffari şi întreaga distribuţie, şi  Cesare deve morire al fraţilor Taviani, film distins cu Ursul de Aur în 2012, alături de distribuţie aflându-se şi familia lui Vittorio Taviani pentru o comemorare a regizorului dispărut.

Li s-a adăugat proiectul Io mi riprendo, care a inclus 10 băieţi şi fete rome, între 14 şi 19 ani, implicate în circuitul penal.

Asociaţia Cultura Italiae a promovat simpozionul Viitorul cinema-ului între platformele multimedia şi sălile de cinematograf, între experienţa individuală şi colectivă: Noi tehnologii, noi provocări, noi frontiere.

Regizorul sicilian Giuseppe Tornatore a reuşit să producă un limbaj universal pornind de la un stil personal, semnând poveşti care au depăşit adesea graniţele naţionale, de la Oscarul primit pentru  Nuovo Cinema Paradiso la nominalizarea pentru L’uomo delle stelle, de la Malèna a Baarìa la La leggenda del pianista sull’oceano şi  La sconosciuta. Tornatore a vorbit despre pasiunea sa pentru genul noir, între cinema şi literatură.

A fost programată şi avanpremiera documentarului în două părţi, Corleone, il potere e il sangue şi Corleone, la caduta, de Mosco Levi Boucault, care a intenţionat să circumscrie sensul cuvintelor mafie şi mafiot.

Două filme au făcut parte din programul Riflessi. Giosetta Fioroni a prefaţat proiecţia documentarului ei dedicat regizorului Gabriele Raimondi: Giosetta Fioroni – Pop Sentimentale. Artista este ultima exponentă a şcolii Piazza del Popolo, unica femeie din grupul care a dat răspunsul italian la Pop Art. Prin intermediul amintirilor lui Fioroni asistăm la retrăirea unei perioade a artei şi a culturii italiene. Giosetta povesteşte despre Mario Schifano, Federico Fellini şi Marcel Duchamp. Peste toate planează amintirea dragostei pentru partenerul ei, scriitorul Goffredo Parise, alături de care a traversat cu uşurinţă şi luciditate conflictele sociale şi politice ale acelor ani.

Un alt documentar, Womanity, vorbeşte despre “forţa pozitivă” a femeilor în societate, în mediul familial, în comunitate, la locul de muncă şi în politică. O acţiune care relevă în acelaşi timp dificultăţile pe care femeile trebuie să le înfrunte, încă şi astăzi, din cauze religioase, politice sau culturale. Înaintea proiecţiei a fost programat scurtmerajul Con te o senza di te, câştigător al concursului “Cuori al buio”, realizat de Fondazione Cinema per Roma, în cadrul programului Pari Opportunità, dedicat prevenirii violenţei împotriva femeilor.

 Întâlnire a cinema-ului cu poezia

Davide Rondoni, Gennaro Nunziante, Iaia Forte, Maria Pia Ammirati, Simona Marchini şi Antonio Monda au dialogat despre vecinătatea celor două arte. Au fost amintite numele unor regizori ca Pasolini, Bertolucci, Ferreri, Benigni, Kurosawa, Tarkovskij, Wenders, Scorsese, pentru a demonstra în ce măsură viziunile poetice au influenţat filme şi stiluri. Se apropie bicentenarul scrierii poeziei L’infinito de Giacomo Leopardi (1819-2019), iar Festa del Cinema a propus un omagiu pe mai multe voci, prin conversaţii între regizori şi poeţi despre relaţiile dintre cinema şi poezie şi prin premiera unui scurtmetraj produs de Rai Teche, dedicate capodoperei lui Leopardi. Iniţiativa este legată de proiectul Centrului de Poezie Contemporană al Universităţii din Bologna, intitulat Infinito200-una poesia.

După selecţiile dedicate actriţei Antonella Lualdi şi scriitorului Roberto De Leonardis, a urmat un omagiu adus regizorului Luigi Magni care a propus publicului La Tosca, La via dei babbuini şi In nome del popolo sovrano.

După fericita experienţă a anului trecut, şi la această ediţie, Festa del Cinema a propus propriile pelicule. După L’uomo che comprò la luna de Paolo Zucca a venit rândul filmului musical Il flauto magico di Piazza Vittorio, de Mario Tronco şi Gianfranco Cabiddu, rezervat pacienţilor şi famililor persoanelor bolnave şi medicilor şi personalului sanitar de la spitalul Gemelli.

A fost proiectat filmul A Private War de Matthew Heineman, o scrisoare de dragoste şi un omagiu adus legendarului corespondent de război Marie Colvin. Viaţa reporterei nu este simplă şi implicarea ei în prima linie a locurilor distruse în confruntările armate a avut o mare influenţă asupra vieţii private. Colvin suferă de un stress post traumatic, se îndrăgosteşte de un om de afaceri şi este tentată de o viaţă normală, fără a putea să renunţe totuşi la povestirea istoriilor celor aflaţi în dificultate.

Al doilea film italian al Selecţiei oficiale, Diario di tonnara de Giovanni Zoppeddu, este un documentar care spune povestea mării, a Siciliei şi a lumii. Pe ecran apar pescarii de ton împărţiţi între pragmatismul muncii lor şi tensiunea sacrului. Un imn adus nevoii de a trăi, dar şi propensiunii naturale a unei comunităţi spre tradiţie şi rit.

Three Identical Strangers de Tim Wardle este plasat în New York-ul anilor 1980. În urma unei serii de coincidenţe, doi necunoscuţi de 19 ani, Edward Galland şi Robert Shafran, descoperă că sunt fraţi gemeni, despărţiţi încă de la naştere şi crescuţi în familii diferite. Când povestea lor este publicată în New York Post, un alt tânăr de 19 ani, David Kellman, îşi dă seama că şi el este frate geamăn cu ei. După reunirea lor, povestea devine un caz mediatic. Cei trei acordă interviuri, sunt oaspeţi ai Studio 54 şi sunt contactaţi de Madonna pentru a apărea într-un film al ei. După mai mulţi ani, descoperirea lor va da naştere altor evenimente care vor aduce lumină asupra unui secret extraordinar şi neliniştitor.

A fost proiectat şi filmul Titixe al regizoarei mexicane Tania Hernández Velasco. Ultimul ţăran dintr-o familie moare şi odată cu el se pierde şi cunoaşterea lucrării pământului. Fata şi nepoata lui, total nepricepute, încearcă o ultimă însămânţare cu metode tradiţionale pentru a-şi convinge bunica, văduva ţăranului, să renunţe la vânzarea fermei. În contact cu pământul, cele două regăsesc urmele (“titixe”, în limba locală) celui dipărut şi ale lumii sale. O privire intimă asupra peisajului rural, o reflecţie dulce-amară asupra abandonării pământului în Mexic.

Situată tot în mediul rural, acţiunea peliculei Før Frosten (Before The Frost), de Michael Noer se desfăşoară în Danemarca anului 1850. Bătrânul ţăran Jens şi familia lui se pregătesc să înfrunte frigul şi foametea. Întâmplări adverse şi perspectiva de a rezista încă unei ierni cumplite îl obligă pe Jens la o alegere dureroasă: el trebuie să renunţe la propria morală şi la cel mai de preţ lucru pe care îl avea pentru a asigura tuturor o viaţă mai bună.

La Teatro Studio Gianni Borgna a fost omagiat regizorul napoletan Mario Martone, care s-a întânit cu publicul, discutând cu Concita De Gregorio, editor al Elenei Ferrante, cunoscută în toată lumea pentru seria “L’amica geniale”.

Parcursul celor doi autori a fost unit de transpunerea cinematografică a producţiei L’amore molesto, cea de a doua operă a lui Martone, inspirată de primul roman al Elenei Ferrante. A fost proiectată versiunea restaurată în 2K, realizată de Lucky Red în colaborare cu 64 Biz şi Augustus Color.

Marco Tullio Giordana împreună cu Adriana Asti au prefaţat Donna Fabia, documentarul în care s-au inspirat din poezia Offerta a Dio (La preghiera) de Carlo Porta.

Iar în cadrul Întâlnirilor, Mario Sesti a propus doi directori de imagine foarte apreciaţi pe plan internaţional: Luciano Tovoli şi Arnaldo Catinari. Primul a fost distins cu două premii Nastro d’argento: în 1976 pentru Professione: reporter de Michelangelo Antonioni şi în 1989 pentru Splendor de Ettore Scola. Al doilea, protagonist în anii 70 al reînnoirii canoanelor artistice ale cinema-ului italian, este autorul imaginii unor opere ca Luce dei miei occhi, Il caimano, Parlami d’amore, I demoni di San Pietroburgo şi Vallanzasca – Gli angeli del male.

Întâlnirea a fost precedată de proiecţia peliculei Van Gogh, film din Retrospectiva Maurice Pialat. Un alt titlu al regizorului, Le garçu, a putut fi vizionat.

A fost deschisă Expoziţia “Între două paranteze” cu Marcello Mastroianni la Muzeul Ara Pacis.

“Sunt încă multe de descoperit despre Marcello – a afirmat curatorul Gian Luca Farinelli – şi pentru a ajunge în profunzime la această descoperire trebuie să urmăm filmografia lui, care reprezintă oglinda propriei vieţi”. Expoziţia va fi deschisă până în 17 februarie 2019.

Ce rămâne din Festa del Cinema?

Festa del Cinema s-a încheiat cu un cinema italian triumfător. Festivalul la a 13-a ediţie este “adolescent”, dar cu cât trec anii luminile se estompează.  Nu sunt de ajuns întâlnirile cu starurile de la Hollywood pentru a-i da identitate. O sărbătoare  se face cu publicul, cu spectatorii care devin de fapt protagoniştii ei. Timp de câţiva ani am asistat la Festivalul Filmului de la Roma, în care întrebările actorilor şi regizorilor treceau de pe platou pe scenă…

Anul acesta, au fost protagonişti Martin Scorsese cu o lecţie de cinema incredibilă, Cate Blanchett şi-a reiterat cariera, Giuseppe Tornatore a reflectat asupra dragostei pentru cea de a şaptea artă pe care o împărtăşim cu toţii, dar adevărata forţă a acestei ediţii au fost filmele: Beautiful Boy, Stan&Ollio, Green Book, Kursk, Corleone, 7 Sconosciuti a El Royale şi atâtea altele…

Festivalul a început cu o avanpremieră mondială, The Girl in the Spider’s Web, a oferit prezentarea filmului-omagiu adus duetului comic Stan şi Bran, care a închis Festivalul de Film de la Londra, a oferit o întâlnire cu “madrina” scence fiction-ului şi a festivlului, Sigourney Weaver, cu vizionarea celei mai frumoase producţii a acestei ediţii care s-ar putea să-l conducă pe Viggo Mortensen la Premiile Oscar.

În 24 octombrie a fost o adevărată sărbătoare a filmului şi a artiştilor. Din păcate,  bugetul a fost redus de-a lungul anilor. Pentru moment, sărbătoarea nu a cuprins întregul oraş ca altădată, a lipsit Piaţa Intenaţională a Cinema-ului…

Puţin glamour, puţine sărbători, puţine hoteluri protagoniste. Cea mai frumoasă stradă a Romei, Via Veneto, a fost decorată abia la jumătatea festivalului cu ciclame, lipsind covorul roşu.

Ce rămâne din cea de a 13-a ediţie a Festa del Cinema? Cu siguranţă vizionarea ultimei pelicule cu Robert Redford, The Old Man & the Gun. Redford se remarcă de această dată în rolul unui un om care şi-a petrecut viaţa între furturi în bănci şi evaziuni. Pentru cine iubeşte “misterele”, restaurarea peliculei L’amore molesto de Mario Martone a fost un moment fundamental. Să nu uităm nici schimbul epistolar cu scriitoarea Elena Ferrante. Misterul a continuat cu Halloween de Davin Gordon Green. Impresionantă şi pelicula Mignon è partita de Francesca Archibugi, în sesiunea pentru tineri, Alice nella Citta.

Dar, Festa del Cinema a fost şi de această dată într-o cheie politică: Fahrenheit 11/9 de Michael Moore, La diseducazione de Cameron Post de Desiree Akhavan şi The Hate You Give de George Jr Tillman.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.