„Reducerea estimată a locurilor de muncă în viitorul apropiat, pe fondul automatizării, variază între 9% și 47%, iar locurile de muncă ce vor rezista vor fi tot mai precare. În aceste condiții, mai avem motive să credem în discursul economic convențional care spune că mașinile vor duce invariabil la creșterea standardului de viață al muncitorilor?”, scrie pentru Project Syndicate Robert Skidelsky, profesor de economie politica la Universitatea Warwick, membru al Camerei Lorzilor.
”Studiile făcute peste tot în lume arată că oamenii vor slujbe sigure. În același timp, oamenii au visat mereu la o viață fără trudă. Ascensiunea ”roboților” a făcut și mai vizibilă tensiunea dintre aceste impulsuri.
Reducerea estimată a locurilor de muncă în viitorul apropiat, pe fondul automatizării, variază între 9% și 47%, iar locurile de muncă ce vor rezista vor fi tot mai precare. Însă automatizarea promite eliberarea de majoritatea formelor de muncă forțată, aducându-ne mai aproape de extraordinara previziune a lui Aristotel cum că toată munca va fi la un moment dat făcută de „sclavi mecanici“, lăsând oamenii să trăiască viața cea bună. Apare astfel din nou vechea întrebare: mașinile sunt o amenințare la adresa oamenilor sau o modalitate de a-i emancipa“.
În principiu, nu trebuie să fie vreo contradicție. Partea automatizată a muncii ar trebui să le permită oamenilor să lucreze mai puțin și să fie plătiți mai bine, așa cum s-a întâmplat în revoluția industrială. Orele de muncă s-au redus, iar veniturile reale au crescut, chiar dacă populația lumii a crescut de șapte ori, iar asta datorită creșterii productivității mașinilor. În țările bogate, productivitatea – produsul pe oră de muncă – este acum de 25 de ori mai mare decât în 1831. Lumea a devenit tot mai bogată cu tot mai puține ore de muncă necesare pentru a produce acea bogăție.
De ce nu ar continua acest proces? Unde e șarpele din Grădina Edenului? Majoritatea economiștilor spun că este imaginar. Oamenii, ca și jucătorii începători de șah, văd doar prima mișcare, nu și consecințele ei. Prima mișcare este că muncitorii dintr-un anumit domeniu vor fi înlocuiți de mașini, ca și luddiții din secolul 19. În exprimarea lui David Ricardo, ei devin „de prisos“.
Însă ce se întâmplă mai departe? Prețul hainelor a scăzut, pentru că puteau fi produse mai ieftin. Deci oamenii își puteau cumpăra mai multe haine și mai variate, la fel ca și produse pe care nu și le puteau permite înainte. Au fost create locuri de muncă noi care au înlocuit slujbele pierdute, iar dacă productivitatea creștea, scădea numărul orelor de muncă.
În acest scenariu roz, nu avem nevoie de sindicate, de salarii minime, de protecția locurilor de muncă și redistribuire pentru a crește venitul real al muncitorilor (cel ajustat la inflație). Creșterile salariale sunt efectul automat al scăderii costurilor de producție a bunurilor. Dacă nu există o presiune pentru scăderea salariilor din cauza competiției, efectul inovațiilor tehnologice este creșterea nivelului de trai.
Acesta este argumentul celebru al lui Friedrich Hayek împotriva oricărei încercări a guvernelor sau a băncilor centrale de a stabiliza prețurile. În orice economie care progresează la nivel tehnologic, prețurile ar trebui să scadă, cu excepția unor piețe de nișă. Afaceriștii nu au nevoie de o inflație redusă pentru a spori producția. Au nevoie doar de perspecticva creșterii vânzărilor.
Însă jucătorul nostru de șah începător pune două întrebări fundamentale: „Dar dacă automatizarea nu este redusă la o singură industrie, ci se extinde la altele, oare nu vor deveni de prisos tot mai multe locuri de muncă? Oare competiția tot mai puternică pentru slujbele rămase nu va reduce salariile?“. Economiștii le răspund spunând că oamenii nu vor fi înlocuiți, ci ajutați. Sistemele automatizate, sub forma roboților sau nu, vor consolida, nu vor distruge, valoarea muncii umane, așa cum un om și un computer bun pot să bată cel mai bun computer la șah. Desigur, oamenii vor trebui să fie tot mai pricepuți. Asta ia timp și trebuie să fie un proces continuu. Dar, odată ce procesul de perfecționare a început, nu trebuie să ne așteptăm la reducerea locurilor de muncă. Apoi, pentru că valoarea locurilor de muncă a crescut, veniturile reale vor crește si ele. Oamenii nu ar trebui să se teamă de mașini, ci să stea liniștiți și să se bucure de drumul către un viitor luminos. Apoi, economiștii vor mai spune că mașinile nu vor desființa multe dintre locurile de munca care necesită contact de la om la om, dexteritate fizică sau locurile de munca lipsite de rutină, cel putin nu în curând. Deci va fi mereu loc pentru oameni în viitoarea arhitectură a pieței muncii.
Întrebarea este care sunt domeniile în care locurile de muncă sunt cele mai amenințate. Potrivit lui David Autor, economist la MIT, automatizarea va înlocui oamenii ce prestează slujbe de rutină și va ajuta slujbele ce presupun înalta pregătire. Locurile de muncă ce presupun calificare redusa nu vor fi foarte afectate, cele cu calificare medie vor dispărea, iar cererea va crește pentru cele cu înaltă calificare. Frontiera tehnologiei se va aopri la aceea ce este în mod ireductibil omenesc.
Însă viitorul sugerat de Autor poate deveni o distopie. Este ușor să ne dăm seama de ce slujbele cu înaltă calificare vor deveni și mai bine plătite. Talentul va aduce mereu o răsplată. Însă cât de adevărat este că slujbele mai puțin căutate vor reveni celor necalificați? Câte generații se vor sacrifica pentru a împlini promisiunea automatizării? Literatura SF a luat-o înaintea analiștilor economici și a imaginat un viitor în care o minoritate de rentieri bogați se va bucura de serviciile nelimitate ale unei majorități plătite prost.
Optimiștii ar spune: lăsați piețele să creeze noul echilibru, așa cum au făcut-o mereu. Pesimiștii ar spune: fără o acțiune colectivă pentru a controla ritmul și tipul inovațiilor ne îndreptăm catre un nou tip de sclavie. Necesitatea intervenției politice pentru a îndrepta automatizarea pe un făgaș avantajos pentru oameni este limpede, dar adevăratul șarpe din Gradina Edenului este orbirea filozofică și etică. „O societate este decandentă dacă funcționează într-un fel care încurajeaza viața decadentă, dependența de ceea ce este în mod intrinsec neomenesc“, spunea filozoful ceh Jan Patocka. Roboții nu amenință slujbele oamenilor, ci umanitatea însăși.”
1. Nu se pune degetul pe adevărata rană: Capitalismul a fost dintotdeauna un drum spre servitute, adevărata cauză a mizeriei și sărăciei umane, a războaielor, a fascismului! Să dăm cuvântul unor martori de autoritate:
1. Elmar Alvater, economist și politolog german. În cartea sa „Sfârşitul capitalismului pe care îl trăim“: O adevărată schimbare nu este posibilă fără schimbarea actualelor structuri de putere. În capitalism acestea se bazează pe proprietatea privată care legitimează “formele de însuşire şi de deposedare, în sens economic, social-cultural şi ecologic”. Continuarea capitalismului pe care îl trăim ar însemna căderea în “imperiul barbariei”.
2. Karl Polanyi, un alt mare economist. În cartea sa intitulată “Marea transformare” acesta demonstra cum s-a făcut trecerea de la societăţile “integrate”, unde activităţile economice ale indivizilor erau încadrate într-un context cultural general şi erau o funcţie a acestora, la societăţile “dezintegrate” de tipul economiei libere de piaţă, specifice capitalismului. Schimbarea majoră a constat în aceea că economia a devenit “autonomă” faţă de celelalte domenii ale societăţii, împrejurare care conduce treptat la însăşi distrugerea premiselor societății.
Multam de semnalare ! Cred ca este un autor interesant pentru noi chiar daca e nominalizat ca marxist-ecologist. In D mai sunt intelectuali de valoare si cu anvergura hermeneutica. E realist in ceea ce afirma despre capitalul transfrontalier , capitalismul globalist invaziv : scopul si efectele acestor fluxuri de capital speculativ au rupt legaturile cu statele natiune ; acest capital expansiv , invadator, are nevoie de randamente permanent crescatoare care invariabil produc inegalitati economice si ilegalitati severe in societati. Majoritatea criticilor globalizarii sunt în mare măsură ineficiente. Politicienii sunt aserviti sau dependenti de banii-mita transnationali. Ne putem orienta dupa analizele temeinice ale crizelor periodice provocate de sistemul capitalist, acest alergator de cursa lunga in societatile umane actuale. Daca am inteles bine ipotezele Alvater, formulate în terminologie de „istoric, economist social și de mediu”, iesirea din marasmul capitalismului global va fi anuntata de „epuizarea combustibililor fosili”. „Energiile viitorului”, și în primul rând energia solară, nu vor funcționa conform legilor „formei capitaliste a creșterii”. Un viitor „regim energetic durabil” ar necesita din nou un Stat care sa inițieze investiții și sa fie dpdv fiscal suveran” . Capitalismul nu poate să piară printr-un declin „endogen”; doar un șoc extern de violență extremă, împreună cu o alternativă credibilă, ar putea provoca prăbușirea lui. Abia atunci vom trai sau vor trai urmasii nostri retragerea capitalului globalizat.
II.3. Papa Ioan al II-lea despre capitalism: ,,Deficitele acestui sistem economic care supune pe om robiei lucrurilor se numesc: exploatare, excludere, înstrăinare,,
4. Papa Benedict XVI “ Dacă fiecare se gândește numai la propriile interese, lumea nu poate decât să meargă spre pieire. Credincioșii ar trebui să se opună cu curaj și să aibă o atitudine solidară împotriva călcării în picioare a demnității umane și situării egoismului personal și intereselor de grup deasupra binelui comun. Nu este permis să ne obișnuim cu ura și cu exploatarea omului de către oameni, care omoară frățietatea. O economie al cărui scop nu este omul, care nu pune în centrul ei demnitatea omului, distruge, în ultmă instanţă, fundamentele convieţuirii umane“
5. Papa Francisc: Capitalismul ucide, cultura bogăției este cultura crimei!
Da,din punctul meu de vedere este o varianta care a fost gândită pentru 0,5% din populația globului.
Cam atâți locuitori ai acestei planete s-ar putea califica,pentru a fabrica,a utiliza,întreține acești roboti.Restul de 99,95% din populația planetei ar trebui sa se bucure,sa nu mai facă nimic.
De fapt acesti 99,95% ori ar fi sclavii celor 0,5% din populatia planetei,sau daca s-ar odihnii,ar cugeta la nemurirea sufletului,in foarte scurt timp populatia planetei ar disparea.
Omul a fost creat pentru a face ceva in fiecare zi a existentei lui.In momentul in care creierul nu mai este folosit in primul rand pentru supravietuire cu toate componentele ei se sclerozeaza,atrofiaza,si..
Si in final: daca acum se produce mult mai mult decat este necesar cu ajutorul acestor roboti se v-a produce si mai mult.
Intrebare:pentru cine?Spera cineva ca 95% din populatia planetei sa-si permita,sa-si doreasca produse de care nici nu au auzit,vazut,si fara de care ceilalti 5% nu pot exista.
Proprietatea individului,a constituit si inca mai constituie un factor decisiv al progresului.De aici au derivat mai mult sau mai putin conceptele de raspundere si responsabilitate,iar saltul inainte a fost determinat de stiinta oamenilor de a-si usura munca prin automatizare,informatizare,robotizare etc.fara ca neaparat sa li se pericliteze existenta,prin restrangerea activitatii lor.Sunt multe alte ocupatii necesare neglijate in buna masura care pot umple golurile ramase in arta,cultura,medicina,ecologie in mod special,sport si in general care presupun antrenarea maselor de indivizi in sporirea gradului de confort,sanatate si imaginatie.Asta insa depinde in primul rand de accentul pus de societate pe educatie,cu prioritate cea spirituala unde surplusul de capital investit poate avea un rol determinant,inlocuind astfel tendinta abuziva de concentrare a proprietatii in mana unor indivizi sau corporatii si dirijarea a mari parti din capital spre o protectie exagerata si inarmare sau investitiile prostesti spre un confort propriu de orgoliu si fatada.Insasi organizarea sociala existenta necesita schimbari de substanta in abordarea inca necesarei democratii,contribuind astfel la eliminarea demagogiei,risipei,privilegiilor de orice fel,promovarea impostorilor si impiedicarea progresului prin promovarea unor idei si concepte partinice depasite….Sunt multe de spus…
Pana la o autonomie completa a robotilor cu o gandire proprie e cale lunga. Robotii nu ameninta umanitatea. Amenintarea ar putea veni din partea celor care i-ar controla, in scopuri malefice.