Spionii prinţului marțian Kubla Kan, virusaţi de serviciile secrete inamice, se cuibăriseră într-un albatros imperial, un fel de nuntă politică absconsă, ce scapă ochiului public hulpav de prosteală și de spionită, şi ne urmăreau cu atenţie din văzduh. Bobolina ne-a spălat picioarele. Ne-a dăruit scoici aurii şi ne-a şoptit câte ceva despre Mandhala. Era după mareea trandafirilor din Beauburg şi după revolta gunoierilor reformaţi din Bulbona, după Parastasul Socialist, după Cumetria Socialistă, după Botezul Conservatorilor de pe planeta nu știu care… Am întrebat-o pe Bobolina o mulţime de lucruri despre malagambiştii literari din Takla Makan şi despre imberbul cenaclist din Nulome. Am admirat cei trei sâni imenşi pe care Bobolina îi dezvăluia cu dărnicie. Era o primă încercare de a schimba una din instrucţiunile enciclopediei. Trei sâni? Lumea politică din România ar fi murit de necaz. Imaginarul Bobolinei a produs o propoziţie fantastică iar noi ne-am abţinut cu greu să nu ne dăm de gol. Bobolina ne-a spus că Mandhala, sub presiunea câmpurilor magnetice, adusese prezentul, trecutul şi viitorul în acelaşi plan. Așa se face că ne-am trezit cu toții fix în București, în anul 2017. Acu’, ce să vă mai zic, Bucureștiul nu e ca planeta Marte. Dar spionii prințului Kubla Kan ne-au urmărit peste tot, aveau ei relații la SIE, la SRI, la CNA, la DNA, la ICRAL și la RATB. PNL-iștii nici n-au vrut să audă de canalele marțiene, USR-iștii, dezbinați, nu erau pe la sediu, PSD-iștii, speriați de alegerile din Franța, nici n-au vrut să dea ochii cu noi. Bobolina e mai tare decât Udrea? ne-a întrebat un oarecare Orban care cânta binișor la chitară, altminteri haios. Păi e, că fără ea, matale nu ajungi președinte PNL chiar dacă prezentul, trecutul şi viitorul sunt în acelaşi plan. Virtualitatea dă lovituri serioase economiei încă studiate în academii prăfuite alături de profesori desueţi, surzi la zgomotul războaielor. Economia războiului e în floare aşa cum sunt şi trandafirii fie ei roşii, albaştri sau galbeni. Ocultarea actelor războinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist poate să se ducă liniştit la culcare pentru că vechile ideologii şi teorii economice sunt deja la muzeul naţiunilor aflate în colaps. Resursele şi nu religiozitatea vor patrona suflul războinicului. Înghiţite cu rapiditate, economiile Răsăritului îşi dau obştescul sfârşit în timp ce modelul economic occidental se apropie de glorioasa extincție. Economia virtuală se arată victorioasă dar războaiele şi complexităţile locale vor controla avântul sau declinul economic. Monitoarele vor deveni bun de folosinţă comun iar vulgarizarea virtualului nu va duce la măreţia democraţiei şi înflorirea ei ci la sfârşitul implacabil. Desueţi acei gânditori care visează la votantul computerizat într-o lume în care eşti virusat prin e-mail sau cumpărat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click. Marxismul, liberalismul şi autoritarismul vor sucomba în faţa noii economii, fiind o economie a războiului, căci războiul e suculent şi profitabil. Organizaţiile antirăzboinice vor înflori fiind şi ele supuse profitului. Serviciile secrete vor aştepta desecretizarea iminentă prin acte economice iar trocul virtual se va înscăuna ca şi rege. Trocul va fi Împăratul Lumii şi Anticristul în acelaşi timp. Distrugerea familiei prin monosexualism şi spectacol decadent al vulvei larg mediatizate nu face decât să distrugă bugetul cuplului tradiţional spre afluirea noii economii. Statele vor fi pulverizate de individualism şi comportament antimonopolist in timp ce marile corporaţii se vor înghiţi până când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puţinătatea resurselor vor produce noi războaie. Dar nu războaiele în sine sunt subtilul înţeles al economiei viitoare ci stările războinice. Minorităţile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce războaie de durată dar pline de vioiciune în plan spiritual şi solidar, vor fi o piaţă sigură pentru artefactul de război şi vor induce în zonele limitrofe economii de război. India militarizată va duce la declinul economic al Chinei în timp ce Rusia va încerca să-şi controleze periferiile prin act comercial de război nu prin războiul însuşi. Trocul virtual va fi împărat şi anticrist într-o lume în care subtilul război meteorologic ar putea avea sorţi de izbândă în timp ce teoria etatistă sau liberalismul economic vor rămâne fără suport. Statul va sfârşi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate şi necrozate de grupuri rivale, de şantaj şi corupţie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morţii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economică ci libertatea extincției economice. Lipsirea de sens şi mişcarea imaginară a pieţelor de desfacere vor afecta orice prognoză economică, instrumentarea haosului fiind necesară pentru a se găsi o nouă ordine economică. Mişcările antiglobaliste nu sunt decât o reflecţie a actului autoritar global, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apărare până la actele de corupţie în consiliile municipale ale oraşelor care au fost rase de bătăliile globalităţii. Forţele economice vor sfârşi şi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, cyber-muncitorii fiind doar o iluzie optică. Acţionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aşa-zisei hotărâri sau adunări a acţionarilor. Pieţele cu geometrie variabilă sunt domeniile viitorului aşa cum câmpurile petroliere vor intra sub influenţa Chinei sau Rusiei sau Orientului sau Statelor Unite sau a unor confederaţii şi înţelegeri internaţionale. Economia cu geometrie variabilă va fi cheia de boltă aşa cum trocul electronic va deveni fundamentala într-o lume care, dacă nu-şi va atribui o misiune atotcuprinzătoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci şi sute de stări războinice cu profit substanţial pe termen scurt. Economiile războinice vor sfâşia statele, armatele, astăzi deconstruite, revenind în forţă la putere. Complexităţile, guvernate de minţi strălucitoare sau năucite, vor folosi elanul războinic minoritar în dauna metropolei care, din punct de vedere economic, va fi susţinută de periferii. Războiul economic se va duce între periferii fie că vor fi ele asiatice, europene sau mexicane. Metropola se va sfârşi în confruntări ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcţionari şi virtualizând utopiile economice care au guvernat lumea în dauna ei, prin lagăr şi apocalipsă, prin propagandă şi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenţei. Masele largi vor fi seduse şi se vor arunca orbeşte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul şi lipsindu-l astfel de sens.
Trinitatea sanilor naște credințe noi în mintea celor care vor sa suga laptele feminismului sau sa-l mulgă in sustare pe care sa le ofere sacrificiu la statuia zeului hidos destructurarii. O trinitate senzuala naște senzuali de ziua a treia și paznici cu maciuci modificati genetic cu grăsimi transnationale și transatlantice. Intr-un cuvânt, nu toata lumea știe bancul cu sânii și nici pe cel cu navetistul oxigenat aflat la nunta prostiei pe post de invitat oficial cu rang de călăreț fără cap cu neuroni parșivi. De aceea propun un toast în cinstea celei care a contopit trecutul cu prezentul și cu viitorul ca să rămână amintirea prezentului și speranța viitorului fără confruntări ideologice in rândul maselor aflate la mesele înțesate cu hârtie igienica comestibila.
PS. Oare când pot pune un parastas acestor rânduri? La sase săptămâni sau la un an? Sau nu am voie fiindcă nu le-am botezat și nici nu le-am înmormântat creștinește? Doamne câte dileme nasc cuvintele lui Neculce și ale lui Miron Costin! Și cata certitudine oferă cele ale celor care nu spun nimic de dragul de a spune totul, fiindcă cine are totul va avea cândva nimicul de partea sa și nimicnicia ca eternitate.