O incursiune de suflet prin muzeele şi galeriile din fascinanta Vienă

Viena, drapată nu numai în muzică, dar şi în culorile artei, rămâne un pol de atracţie pentru pasionaţii de cultură din toată lumea. Viena, oraşul rigorii şi al perfecţiunii, oraşul în care totul pare perfect aşezat, nimic nu este monoton, indiferent de anotimp, iar eleganţa şi stilul sunt la ordinea zilei. Nobilul oraş al Habsburgilor stă în această toamnă mărturie unor timpuri apuse, dar perfect ilustrate de măreţia splendidei perioadelor renascentistă şi barocă, dar şi a timpului prezent. Viena este un oraş plin de muzee, deschise de dimineaţa până seara şi mai ales în weekend, la care cozile pentru a cumpăra un bilet sunt interminabile. Vienezii ştiu să facă turism cultural.

Vârsta de Aur a Artei în timpul Împărătesei Maria Teresa

Maria Teresa aparţine, la fel ca şi Madame de Pompadour şi Ecaterina a II-a a Rusiei, personalităţilor feminine cele mai importante ale secolului al XVIII-lea.

Hofburg, imensul palat imperial din inima Vienei, păstrează saloane şi opere de artă din epoca marii suverane Maria Teresa. Pentru a 300-a celebrare a naşterii sale, s-au organizat expoziţii în capitală şi în castelele habsburgice din Austria de Jos, deschise până la 29 noiembrie. 300 de ani ai Mariei Teresa: Strateg, Mamă, Reformatoare, deschisă la Muzeul Mobilei din Viena, Familia şi moştenirea care pune în lumină destinele Habsburgilor şi politica aranjării căsătoriilor de către suverană, deschisă la Muzeul Trăsurilor Imperiale, Puterea feminină şi bucuria de a trăi , la Schloss Hof, Alianţe şi ostilităţi, la Castelul Niederweiden,

Anul 2017 marchează rememorarea istorică a faptului că, în 13 mai, în capitala Imperiului Habsburgic se năştea fiica lui Carol al VI-lea şi a Cristinei de Brunswick Wolfenbüttel, Maria Teresa, viitoarea împărăteasă destinată a fi unul dintre cei mai importanţi protagonişti ai istoriei europene şi care a lăsat o moştenire vizibilă şi astăzi.

Nu întâmplător, patru dintre expoziţiile dedicate ei au titlul 300 de ani ai Mariei Teresa: Strateg, Mamă, Reformatoare. Cei trei termeni definesc perfect figura suveranei, “mama a naţiunii” şi a 16 fii dintre care 10 au atins vârsta adultă (lucru rar în epocă). Pentru Marii Duci şi Marile Ducese, împărăteasa a aranjat căsătorii dinastice cu cele mai importante familii domnitoare, devenind astfel “soacra Europei”.

Căsătoria Mariei Teresa cu  Franz I. Stephan von Lothringen (Ştefan Francisc de Lorena), chiar dacă acesta a divorţat din raţiuni de stat, a fost una dictată de dragostea pentru mireasa de 19 ani, devenită apoi o soţie pasionată şi înţelegătoare.

Expoziţia de la Muzeul Mobilei din Viena pune accentul pe acest aspect şi pe rolul Mariei Teresa în apărarea Rococoului, al cărui manifest rămâne Palatul Schönbrunn transformat de ea în acest stil, inclusiv grădinile.

Dacă această reşedinţă estivală a fost locuinţa predilectă a Mariei Teresa, cel mai adevărat simbol al puterii, cel mai reprezentativ pentru monarhia habsburgică, a fost Palatul Hofburg.

Palatul Imperial a fost, din secolul al XIII-lea până la 1918, reşedinţa Habsburgilor, una dintre cele mai importante şi vechi dinastii domnitoare ale Vechiului Continent. Un complex asimetric de edificii ridicate şi modificate în diferite perioade, care se întinde pe 240 de mii de metri pătraţi şi este compus din 18 aripi, 19 curţi şi 2.600 de încăperi.

Vechea fortăreaţă este partea cea mai veche, construită de regele Boemiei, Ottocar II ( 1230-1278). Din secolul al XVIII-lea, ea s-a numit Aripa Elveţienilor, nume pornit de la gărzile palatului. Nucleul medieval s-a păstrat, dar restul a fost transformat. Aici se găsea Tezaurul Imperiului. Poarta Elveţiană  a fost proiectată de Pietro Ferrabosco în  1553.

Şcoala de Echitaţie de Iarnă, completată în 1735 de Fischer von Erlach fiul, cuprinde ampla sală în care evoluau caii lipiţani.

Sala de gală (Prunksaal) datând din 1735, sala principală a Bibiotecii  (Hofbibliothek) a fost proiectată de arhitecţii Fischer von Erlach, tatăl şi fiul.

Una dintre pieţele cele mai frumoase din Viena, Josefplatz, este dominată de statuia lui Josef al II-lea, iar în Maria-Theresien Platz se află o monumentală statuie a Împărătesei, înconjurată de patru dintre generalii ei.

Aripa Cancelariei Imperiale a fost proiectată de Johann Lucas von Hildebrandt şi terminată de Fischer von Erlach în 1730. În 1808, odată cu dizolvarea Sfântului Imperiu Roman, Cancelaria a fost transformată în apartamente pentru familia regală şi ocupată apoi de Franz Josef.

Aripa San Michele, cu faţadă concavă şi cupolă, a fost completată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acolo se aflau apartamentele lui Sissi.

În sfârşit Palazzo Novo (Il Neue Burg) a fost terminat la începutul anilor 1900 şi este sediul mai multor muzee.

Articularea complexă a edificiilor din inima Vienei, un labirint de palate, curţi şi pieţe, înfiinţat drept castel fortificat, pe lângă faptul că adăposteşte muzee şi Şcoala de Echitaţie Spaniolă (unde Maria Teresa călărea şi participa la false turniruri), este şi astăzi sediul guvernului: Preşedintele Republicii îşi are birourile în Aripa Leopoldină, reaşezată de Leopold I în 1660 şi renovată în întregime de împărăteasă care îşi avea aici apartamentele. Salonul de astăzi era dormitorul Mariei Teresa, unde s-a născut şi Maria Antoanetta, fiica cea mai faimosă şi nefericită, dată  în căsătorie în 1770, la 14 ani, viitorului rege Ludovic al XIV-lea şi ghilotinată în 1793.  Această căsătorie a cimentat alianţa cu Franţa cu scopul de a contracara puterea ostilă a Prusiei lui Frederic al II-lea. Ridicarea la putere a Mariei Teresa, de altfel, nu fusese simplă. În baza Prammatica Sanzione emisă de Carol al VI-lea în 1713, în lipsa unui moştenitor de sex masculin, putea urca pe tron şi o femeie. Dar când, în 1740, Marea Ducesă în vârstă de 23 de ani a ajuns în fruntea Imperiului, s-a iscat un război dinastic.  Acesta a durat 8 ani şi s-a terminat în 1748 cu Pacea de la Aquisgrana: Maria Teresa  şi-a afirmat dreptul la tron (în 1741 fusese încoronată Regina Ungariei, iar în 1743, a Boemiei), dar Austria trebuia să cedeze Silezia Prusiei. Pentru a contracara expansiunea prusacă, împărăteasa s-a aliat cu Franţa şi, în 1756, a început Războiul de şapte ani din care totuşi a ieşit învinsă.

Înfrângerea militară nu a impietat asupra imaginii Mariei Teresa, inclusă, pe drept, printre cei mai mari suverani luminaţi din secolul al XVIII-lea european: politica ei reformistă, cu raţionalizarea sistemului fiscal, crearea cadastrului şi a unei solide structuri administrative, reforma justiţiei şi a şcolilor (a introdus în toate teritoriile Imperiului, printre care şi cel lombardo-venezian, şcolarizarea obligatorie) stau la baza mitului terezian.

În 40 de ani de domnie Maria Teresa, ca toţi ceilalţi suverani dinaintea ei, şi-a pus amprenta pe Hofburg. Dacă apartamentele imperiale între 800 şi 900 fuseseră transformate de Franz Josef şi împărăteasa Elisabeta, celebra Sissi, în complexul parcurs al palatului se întâlnesc locuri semnificative rămase împărătesei Maria Teresa, cum ar fi sălile Bergl, după numele pictorului Johann Wenzel Bergl care a realizat frescele, sau Marea Antecameră neo-rococo pe ai cărei pereţi unele picturi îi prezentau pe fiii împărătesei, surprinşi într-o reprezentaţie de teatru. Tapiseriile manufacturii Gobelin, din Camera Roşie,  au fost un dar  al soţului Mariei Antoanetta, Ludovic al XVI-lea al Franţei, făcut cumnatului său, Josef al II-lea. Cu aceştia, Maria Teresa a împărţit, nu fără aspre divergenţe, domnia după ce în 1765 soţul i-a murit în urma unei crize de apoplexie.  Evenimentul neaşteptat a lăsat-o disperată la sfârşitul unei lungi vieţi conjugale fericite, care a durat, aşa cum ea însăşi a calculat, “29 de ani, 6 luni şi 6 zile: 258.774 de ore”. De atunci, Maria Teresa şi-a tăiat părul şi a început lupta pentru păstrarea tronului până la moartea sa, survenită în 1780 chiar în camera ei de la Hofburg.

Galerii de artă peste galerii de artă

Arta este din nou cuvântul de ordine al toamnei vieneze şi în acest an.

Un important târg de artă, ce a fost deschis în septembrie, care se continuă până în 19 noiembrie, Vienna Art Week, focalizat anul acesta pe transformarea tehnologiei (Transforming Technology), cu expoziţii, dezbateri, conferinţe, întâlniri cu artişti, instalaţii şi spectacole dedicate efectelor automatizării, digitalizării şi cursei tehnologice a societăţii asupra artei atrage vizitatori din toate colţurile lumii.

Art&Antique este un alt târg de artă, anticariat şi design care se ţine la Hofburg din 4 până în 12 noiembrie. Numeroase galerii de artă naţionale şi internaţionale vor oferi artă asiatică, obiecte de anticariat, cristaluri, mobilier, opere de artă, sculpturi, artă modernă şi contemporană.

Spicuim câteva dintre cele mai atractive expoziţii.

Albertina dedică o amplă expoziţie, intitulată Capodoperele lui Rafael, artistului renascentist.

Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Rafael (1483-1520) reprezintă triada celor mai importanţi artişti ai Renaşterii. Desenele lor îi recomandă drept unii dintre cei mai mari desenatori din istoria artei. Expoziţia prezintă 150 de opere, de la primele schiţe la studiile de detaliu şi compoziţie până la picturi, care ilustrează gândirea lui Rafael. Colecţiile Albertinei sunt îmbogăţite cu împrumuturi de la prestigioase muzee internaţionale, printre care Uffizi, Luvru, Muzeele Vaticanului şi Colecţia Reginei Elisabeta a Angliei.

Rafael a fost un geniu universal al primei Renaşteri. Pictor şi arhitect la Florenţa şi Roma (conducând şi lucrările de la Basilica Sfântului Petru) a lucrat pentru Papi şi principi. În operele lui se remarcă întotdeauna căutarea echilibrului între reproducerile din natură şi forma ideală.

Expoziţia pune în valoare toate perioadele de creaţie ale artistului. De la prima etapă umbriană (până în 1504), la anii florentini (1504-1508) şi la perioada romană (1508-1520). O fascinantă expoziţie asupra căreia voi reveni.

Expoziţia este deschisă până în 7 ianuarie 2018.

Superstarul Barocului: Peter Paul Rubens este supratitlul unei expoziţi cu 120 de opere de Rubens, deschisă la Kunsthistorisches Museum, intitulată Peter Paul Rubens; Forţa metamorfozelor. Se ştie că acest muzeu deţine un număr impresionant de opere ale celebrului pictor.

Rubens a avut un mare succes încă din timpul vieţii (1577-1640). Şi astăzi este considerat cel mai important pictor flamand al Barocului. Muzeul posedă 40 de picturi ale maestrului şi ale Şcolii sale. Dintre acestea fac parte capodopere în culori intense, cu multe personaje, cum ar fi impunătoarea Pală de altar pentru Biserica Iezuiţilor din Anvers, dar şi reprezentări mai intime, ca Hélène Fourment ieşind din baie, un portret al celei de a doua soţii a lui Rubens, Meduza sau ultimul Autoportret al artistului.

Pentru această expoziţie, au fost împrumutate lucrări de la muzee din întreaga lume, printre altele Prado din Madrid şi Ermitaj din Sankt Petersburg: desene, schiţe în ulei, tablouri de mari dimensiuni. Accentul este pus pe creativitatea artistică a pictorului. Dialogul cu opera de artă a celebrilor lui predecesori şi contemporani a caracterizat întreaga viaţă a lui Rubens şi cei 50 de ani de creaţie artistică. Aşa încât expoziţia cuprinde şi sculpturi din antichitatea clasică şi din Renaştere, dar şi opere de Tizian şi Caravaggio, după al căror exemplu Rubens a dezvoltat formula sa figurativă originală şi complet nouă.

Expoziţia poate fi vizitată până în 21 ianuarie 2018 la Kunsthistorisches Museum.

Vis-à-vis de Kunsthistorisches Museum, în MuseumsQuartier, unul dintre cele mai întinse complexe muzeale din lume, unde “cuburi futuriste” sunt altoite pe structura barocă a grajdurilor imperiale din secolul al XVII-lea, se află o mare retrospectivă a pictorului austriac Anton Kolig, deschisă până în 8 ianuarie 2018. Este prima retrospectivă dedicată acestui artist în ultimii 50 de ani.

Anton Kolig (1886-1950) a fost apropiat de Gustav Klimt, Egon Schiele şi Oskar Kokoschka şi considerat unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai Avangardei austriece dinainte de 1914. Muzeul Leopold are peste 20 de picturi de Kolig şi a împrumutat pentru această expoziţie alte 40 de picturi şi 50 de lucrări pe carton. Opera poliedrică a lui Kolig cuprinde portrete, naturi moarte, alegorii, nuduri şi picturi murale. Primele lui creaţii amintesc amprenta Expresionismului pictural şi dinamic ce s-a dezvoltat iniţial în arta lui Paul Cézanne. În anii 20 şi 30, Kolig era interesat mai ales de formele grafice. În perioada următoare, culoarea a devenit elementul central al operei sale.

Artistul a studiat cu Kokoschka la Şcoala de Arte şi Meserii din Viena. Din 1910 a intrat în grupul de Art Nouveau, Neukunstgruppe, promovat de Egon Schiele.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial operele lui Kolig au fost distruse de nazişti, iar multe altele sunt dispersate şi acum.

MuseumsQuartier este o senzaţională arie destinată artelor de la Hofburg, care merită vizitată nu numai pentru importantele sale muzee de artă, ca Leopold Museum, cu numeroasele sale lucrări de Schiele, Muzeul de Artă Modernă şi Kunsthalle.

Numeroasele localuri originale, frecventate de un public original, fac din complexul muzeal un loc încă şi mai atrăgător, potrivit motto-ului “Priviţi şi lăsaţi-vă priviţi”, dar mai ales sub marca… plăcerii.

După ce aţi vizitat nenumăratele opere ale lui Schiele, vă puteţi opri la Café Leopold. La Café.Restaurant Halle aruncaţi o privire amenajării interioare, opera celebrilor designeri ai barurilor vieneze Eichinger şi Knechtl.

Structurile noului district cultural sunt: Muzeul Leopold, în calciu alb, Mumok – Muzeul de artă modernă al Fundaţiei Ludwig Vienna, îmbrăcat în bazalt cenuşiu şi Kunsthalle Wien MuseumsQuartier. Se adaugă Centrul de Arhitectură Viena, Designforum, Teatrul pentru copii şi Q21, o platformă pentru iniţiative culturale.

Muzeul Leopold expune peste 100 de capodopere de artă modernă austriacă, colecţionate de pasionatul expert în artă Rudolf Leopold. Acolo există o autentică “camera a tezaurului stilului Liberty vienez, a Wiener Werkstätte şi a Expresionismului”. În acest muzeu pot fi admirate 42 de picturi, 187 de lucrări de grafică originale şi documente autografe ale lui Egon Schiele.

Anul acesta, expoziţia World Press Photo, ce a fost deschisă deschisă până astăzi la Galeria WestLicht a fost întâmpinată cu mare căldură.

“A fost o decizie foarte dificilă, dar la sfârşit cea mai mare parte a comitetului de selecţie a fost convins de caracterul exploziv al imaginilor”, a comentat Mary F. Calvert, membru al juriului, referitor la alegerea învingătorului.

În fruntea clasamentului se află imaginea surprinsă de Burhan Ozbilici, fotograf de la Associated Press, care arată asasinarea ambasadorului rus în Turcia, Andrey Karlov, de către poliţistul de 22 de ani, Mevlüt Mert Altintaş, cu prilejul unei expoziţii de fotografie de la Ankara din 19 decembrie 2016.

La concursul care premiază în fiecare an cei mai buni foto-jurnalişti, au participat anul acesta 5.034 de fotografi provenind din 125 de ţări. Juriul a ales pentru expoziţie 80.000 de opere şi a premiat, împărţindu-i pe categorii, 45 de fotografi din 25 de ţări.

Premiul de fotojurnalism World Press Photo este decernat din 1955.

O nouă expoziţie de la Muzeul Evreiesc din Viena se apleacă asupra culturii comerciale evreieşti, asupra naşterii negoţului şi a marilor magazine evreieşti. Crearea acestor magazine a făcut parte din dezvoltarea generală europeană a secolului al XIX-lea. Intitulată Kauft bei Juden! Geschichte einer Wiener Geschäftskultur (Cumpăraţi de la evrei! Istoria unei culturi comerciale vieneze), expoziţia dezvăluie această parte aproape uitată a istoriei culturale evreieşti din Viena.

Negustori importanţi ca Gerngross, Zwieback, Neumann, Jacob Rothberger, Braun & Co., Goldman & Salatsch, Jungmann & Neffe sau Kniže au caracterizat viaţa cotidiană a shoppingului de pe Kärntner şi de pe Mariahilfer Straße. Expoziţia aminteşte şi mari magazine de la periferie, care au contribuit la dezvoltarea urbană a Vienei. Odată cu Shoah-ul, această cultură evreiească vieneză este aproape complet dispărută. Obiectele etalate stau mărturie pentru toate aceste istorii din puncte de vedere diverse: atenţia se concentrează mai puţin asupra negustorilor, cât mai ales asupra arhitecturii, punerii în scenă, designerilor, clienţilor, vânzătorilor şi vitrinierilor.

Arta în spaţiul public aminteşte că la Viena operele de artă pot fi vizitate nu numai în muzee şi galerii. Multe colţuri ale cetăţii sunt înfrumuseţate cu instalaţii sau sculpturi.

Opere ale unor artişti internaţionali sau austrieci sunt plasate în unele pieţe ale oraşului. Printre atât de multe creaţii pot fi admirate lucrări de  Ernst Caramelle, Tony Cragg, Fritz Wotruba, Alfred Hrdlicka, Franz West, Rachel Whiteread şi Henry Moore.

Obiectivul acestui proiect este reînsufleţitea şi reevaluarea spaţiului public al oraşului cu proiecte temporare şi permanente. Oriunde întorci privirea găseşti o lucrare de admirat.

Să amintim câteva dintre ele:

Ernst Caramelle: Kunstpassage Karlsplatz, 2013 (galeria principală a staţiei de metrou Karlsplatz)

Rachel Whiteread: Memorial pentru victimele evreieşti din Austria ale Shoah, în  Georg-Coch-Platz

Tony Cragg: sculptura Ferryman (Traghettatore), 1997 (la PSK)

Olafur Eliasson: Installaţia luminoasă Yellow Fog, 2008 (Hof 6a)

Philip Johnson: sculptura Wiener Trio (Trio vienez), 1996 (Franz-Josefs-Kai/Schottenring)

Alfred Hrdlicka: Memorial împotriva războiului şi a fascismului, 1988 (Dr.-Helmut-Zilk-Platz)

Franz West: Gerngroßsäule (Coloana Gerngroß), 2007 (Rahlgasse)

Ken Lum: Instalaţia multimedia Pi, 2006 (Galleria ovest Karlsplatz/Friedrichstraße)

Henry Moore: Hill Arches în faţa Bisericii San Carlo (Karlskirche), în Karlsplatz.

Peter Kogler: instalaţie în staţia de metrou Karlsplatz

Roland Kodritsch: Reason to Believe, 2009 (Mariahilfer Strasse)

Lawrence Weiner: Zerschmettert in Stücke (În liniştea nopţii), 1991 (Esterházypark/Flakturm, Casa del Mare)

Metroul din Viena este cel mai rapid mijloc de a ajunge dintr-un punct în altul. Dar pentru cei care vor să se plimbe ceva mai mult prin staţiile de metrou, există posibilitatea de a descoperi, ici şi colo, unele opere de artă.

Liniile U1, U2 şi U3 sunt “Liniile artistice” ale Vienei. De peste 20 de ani, în multe staţii au fost instalate opere care le fac mai atrăgătoare. Peste un milion şi jumătate de persoane frecventează zilnic staţiile metroului şi se pot bucura de frumuseţea artei.

Artişti de faimă internaţională, cum ar fi Ken Lum, Nam June Paik sau Anton Lehmden şi maeştri austrieci ca Gottfried Kumpf au pus la dispoziţie opere din genuri diferite, de la instalaţii moderne la picturi murale şi sculpturi. Lucrarea cea mai cunoscută este, desigur, mozaicul de 360 de metri pătraţi Das Werden der Natur (Devenirea naturii) de Anton Lehmden din staţia Volkstheater. Pe trei pereţi uriaşi sunt reprezentaţi Bing Bangul şi naşterea naturii.

Peste 2.100 de obiecte de preţ colecţionate de Habsburgi de-a lungul secolelor sunt expuse la  Kunstkammer Vienna, unul dintre cele mai importante Cabinete de curiozităţi din lume.

Împăraţii habsburgi, şi mai ales Rudolf al II-lea, au fost colecţionarii acestor comori. Perla colecţiei este preţioasa Solniţă de Benvenuto Cellini, creată la mijlocul secolului al XVI-lea. Multe lucrări ulterioare de orfevrerie, cum ar fi Serviciul pentru micul dejun al Mariei Teresa, uimesc vizitatorii.

Pot fi admirate şi obiecte de artă din Evul Mediu: sculpturi în lemn, orologii, picturi, tapiserii, monede, arme şi diferite curiozităţi din lumea naturală. O piesă forte a colecţiei este o Cupă în formă de dragon din lapislazuli.

Valoarea acestei colecţii restaurate între 2002 şi 2012 este inestimabilă pentru că aşa numitele Cabinete de Artă şi de curiozităţi  ale suveranilor era nu numai un muzeu şi ci o sumă a cunoştinţelor din acea epocă.

Cea mai veche piesă din colecţie este o Măsuţă de fildeş din secolul al IX-lea, iar cea mai recentă o frescă din 1891.

Bank Austria Kunstforum Wien prezintă principalele opere de artă modernă şi ale Avangardei postbelice.

Portalul de intrare în muzeu, proiectat de marele arhitect Gustav Peichl în Piaţa Freyung este şi el o operă de artă. Amplele spaţii interioare sunt destinate unor expoziţii de mare interes, cu nume răsunătoare ca Schiele, Kokoschka, Cézanne, Picasso, Van Gogh, şi unor expoziţii tematice, precum Roşu în avangarda rusă, curatoriate cu mare atenţie care contribuie la suscitarea interesului publicului.

Colecţia Băncii cuprinde peste 9.000 de opere. Dintre lucrările majore spicuim creaţii semnate de Ferdinand Georg Waldmüller, Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Maria Lassnig, Christian Ludwig Attersee, Arnulf Rainer, Franz West, Herbert Brandl şi Erwin Wurm.

Casa Muzicii este un loc în care până şi urechile au ochi. Puteţi porni într-o călătorie muzicală prin originalul Muzeu al Sunetului din Viena, situat în vechiul Palat Erzherzog Karl din centrul istoric. Veţi descoperi partiturile marilor compozitori din trecut şi veţi vedea cum compuneau, veţi cunoaşe cei mai buni compozitori de astăzi şi veţi putea arunca o privire asupra viitorului muzicii computerizate.

În fiecare zi, până la orele 22:00, cele cinci piane ale muzeului invită la explorarea lumii fenomenelor sonore şi muzicale.

Scena virtuală este o amenajare multimedia şi interactivă. Muzica este cântată de membrii orchestrei Wiener Philharmoniker, iar vocea este cea a divei de operă Natalia Ushakova.

Muzeul Porţelanului de Augarten ilustrează istoria porţelanului vienez de la începuturi până astăzi.

În afara informaţilor privind naşterea porţelanului în China şi răspândirea lui la curţile nobiliare europene, prima parte este dedicată fondării primei manufacturi de porţelan din Viena în 1718, opera a lui Claudius Innocentius du Paquier. În 1744 ea a devenit proprietatea împăratului. Sunt expuse porţelanuri baroce ale fondatorului şi piese în stil rococo, clasicist şi Biedermeier. Sfârşitul primei părţi este constituit de faimoasa Rozetă imperială din porţelan vienez.

A doua parte a expoziţiei cuprinde secolele XX şi XXI. În 1923 a fost fondat Porcellane Augarten, în sediul actual care se inspiră din moştenirea lăsată de manufactura imperială. Designeri moderni, ca Josef Hoffmann, Walter Bosse sau Hertha Bucher, şi-au legat numele de producţia anilor 20 şi 30. Este relevată preferinţa pentru simplitate care a marcat anii 50, dar merită atenţie şi opere semnate de Arik Brauer în anii 70. Parea finală este compusă din opere ale unor designeri contemporani ca Philipp Bruni, care au relansat tradiţia anilor 20.

Un original furnal se înalţă deasupra celor două niveluri ale expoziţiei, iar un magazin şi un restaurant completează oferta edificiului complet renovat.

La Viena, în această perioadă sunt expuse numeroase lucrări ale unor artişti români. Printre ele, şi expoziţia Colorfields a artistei Liana Dragomir, deschisă la Institutul Cultural Român în perioada 12 octombrie – 17 noiembrie.

„În lucrările Lianei Dragomir procesul de devoalare a experienței plastice și relația dintre formă și culoarea suprafeței joacă un rol central. Artista construiește o țesătură plină de ritm a cărei polisemie se multiplică la infinit hrănind în același timp forța lirică a compoziției. Un joc aparent instinctiv, spontan, comprimă în contraste de culori complementare inundate de lumină o solidă structură cromatică. Suprafața fragmentată a picturii dă naștere unui adevărat mozaic în care încet-încet ochiul avizat citește figuri abia perceptibile.

Artista are un sentiment acut al spațialității culorii. Luminozitatea transformă câmpurile cromatice într-un joc de construcție a proporțiilor care eliberează potențialul energetic al culorilor și potențează valoarea tonală a unor acorduri muzicale. Dematerializarea lucrurilor face posibilă animarea acestora, forma și culoarea devenind vehicule ale senzațiilor artistice și suporturi ale memoriei.

Lucrările Lianei Dragomir articulează fragmente și locuri din trecut pe care le ancorează în prezent, depășind orice graniță temporală sau spațială, orice aluzii la o anumită atmosferă. Drept urmare, ele au capacitatea de a-și reconfigura propria realitate cromatică, grație unei sensibile redescoperiri periodice. Spații picturale abstracte povestesc viața dintr-o perspectivă sau alta, scoțând la iveală invizibile legături între trecut și prezent în pânze ce recreează dinamic un fir narativ. Poetica unui spațiu expandat. «Colorfields»”, scrie Ana-Maria Altmann

Liana Dragomir s-a născut în 1976 la Sibiu. A absolvit în anul 2000 Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. În prezent artista trăieşte şi lucrează la Sibiu și Cluj-Napoca. Liana Dragomir a avut numeroase expoziții în galerii de prestigiu, precum Galeria Ivan (Bucureşti) sau Galeria Plan B (Cluj-Napoca).

Singura galerie privată românească din Viena, Five Plus Art, este situată lângă Palatul Belvedere. Galeria este înfiinţată de investitorul român Valentin Norbert Ţăruş şi este dedicată în egală măsură artiştilor din România, dar şi celor din afara ţării care se identifică cu civilizaţia şi cultura românească. Această galerie reprezintă totodată o platformă crossover care invită la reflecţie şi dezbatere şi promovează conţinuturi actuale şi expresii interdisciplinare.

Sper că v-am deschis gustul de a vizita capitala austriacă şi de a admira lucrările din aceste muzee şi din numeroasele galerii de artă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.