În perioada sărbătorilor am citit, printre altele, o carte scrisă de un spaniol (Julio Murillo Llerda), ziarist şi expert în comunicare. Cartea se numeşte “Shangri-La. Crucea de sub Antarctica”. Nu e cine ştie ce, e un triller bunicel care reinterpretează istoria în mod original. Autorul trimite nişte mici împunsături la adresa lui G.W. Bush şi a lui J. Chirac. Trimite şi nişte critici voalate la adresa jurnalismului de tip anchetă interesată politic practicat de cotidianul britanic „The Guardian”. Şi ne furnizează nişte mari spaime faţă de expansionismul economic german.
Interesant este că această carte este scrisă în 2008, când aproape nimeni nu se gândea la marea depresiune care s-a instalat după falimentul Lehman Brothers din septembrie 2008. În orice caz, nu se gândea nimeni la aşa ceva în Spania, ţara de origine a autorului.
Am să vă citez un pasaj care mi-a atras atenţia prin incredibila premoniţie pe care o conţine.
P.389-390
“ – Până şi un copil ar fi în stare să vadă că în câţiva ani Europa va deveni un haos […]. Lumea întreagă va fi zguduită, de la nord la sud, de la est la vest. Sistemul se va prăbuşi cu zgomot, vor izbucni războaie pentru apă, pentru controlul asupra surselor de energie, milioane de fiinţe disperate vor asalta un Occident terorizat, dispus să îşi apere resursele şi identitatea într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Violenţa şi ura dintre rase se vor dezlănţui în oraşe, ca o inundaţie de neoprit. Când se va întâmpla, acele milioane de cetăţeni anonimi …
– … ne vor cere să preluăm controlul, a concluzionat Ata Zidarului. Totdeauna s-a întâmplat aşa de-a lungul veacurilor. Amintiţi-vă cum atât de republicanii senatori ai Romei i-au dat puterea unui despot când totul se clătina.
• Strălucit, trebuie să recunosc. Din păcate, veţi domni atunci pe un morman de ruine.
• Imperiile se reconstruiesc. O lume nouă va renaşte ca pasărea Phoenix din propria-i cenuşă. Un adevărat Reich de o mie de ani! Un timp de pace şi prosperitate!”.
Cartea se termină cu un dialog halucinant (p.428):
• „Heil Hiltler, micuţa mea!
• Heil Hitler, tăticule!”.
Şi-acum, câteva cifre: 70% din comerţul exterior al Germaniei este, de fapt, un comerţ intracomunitar. Adică, e ca şi când Berlinul ar vinde în judeţul Renhania de Nord sau în judeţul Bavaria (de fapt vinde în judeţul Grecia sau în judeţul România). Cică Germania a devenit al treilea cel mai mare exportator al lumii. E ca şi când ai spune că statul California este cel mai mare exportator întrucât „exportă” în celelalte state membre ale SUA. Încă o cifră – în plină criză financiară, Franţa şi Germania obrăzau Grecia că nu şi-a ţinut deficitul bugetar sub control, dar în acelaşi timp obligau Grecia să cumpere armanent de 6 mld euro. Asta se întâmpla în 2010. În 2011, Germania şi Franţa (Franchereich) obligau Grecia să emită garanţii de stat de peste 100 mld euro pentru a securiza creanţele băncilor germane şi franceze rezultate din obligaţiunile greceşti. Pe 9 decembrie 2011, Germania şi Franţa impun, şi celelalte ţări (cu excepţia notabilă a Marii Britanii) se supun, un împrumut cumulat în favoarea FMI de 200 mld dolari. România se laudă că a semnat acordul şi, deşi era în dubiu dacă să contribuie la acest efort financiar, tocmai a plătit FMI, cu titlu de contribuţie majorată, suma de 970 mld dolari.
Şi încă ceva: cei mai mulţi români (germanofili din fire) îi blamează pe greci, italieni, spanioli şi portughezi că sunt leneşi şi plezirişti şi neserioşi (ca şi când noi, românii, am fi foarte diferiţi), în timp ce îi laudă pe harnicii şi precişii şi paroliştii germani. Dar oare cine a observat cât deficit bugetar are Germania în perioada de la adoptarea euro (1999) până în 2010? În fiecare an a depăşit 6-7% din PIB. Iar statul Franchereich a avut deficite bugetare (are şi acum) chiar mai mari. Oare cine a împrumutat cu bani aparent ieftini statele din zona PIIGS? Nu Commertzbank? Nu Hippovereisbank? Nu Deutsche Bank?
Se spune că un german, un american şi un român au murit şi au ajuns în acelaşi timp în faţa Sfântului Petru. Fiecare a fost întrebat de ce a murit. Americanul a spus că şi-a cumpărat un avion Messerschmidt de mici dimensiuni, a intrat cu el într-un zgârie-nori şi a murit. Germanul a spus că şi-a cumpărat un BMW ultimul tip, a intrat în stâlp cu el şi a murit. Românul a spus că şi-a cumpărat un Mercedes ultimul tip, după care a murit de foame.
Se spune că un grec sau un român când are bani sau credit îşi cumpără un Mercedes. Ce îşi cumpără germanul cu banii de pe Mercedes? Arme, fraţilor. Şi resurse. Şi apă. Aşa cum ne spune spaniolul Julio Murillo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.