O noapte de Oscar

Cea de a 86-a ediţie a Premiilor Oscar a stat sub semnul unei mari furtuni care s-a abătut asupra Californiei şi care a luat cu ea chiar covorul roşu, starurile defilând printre mulţimea adunată, şi vechi glorii ale Hollywood-ului: Liza Minnelli, Kim Novak şi Sidney Poitier, dar şi Amy Adams, Olivia Wilde cu Jason Sudekis, Anne Hathaway.

Pentru a păstra atenţia telespectatorilor de-a lungul celor peste trei ore ale ceremoniei, producătorii au apelat la artileria grea. La bărbaţi, Bradley Cooper, Joseph Gordon-Levitt şi Brad Pitt pentru a asigura sex appeal-ul, Robert De Niro, John Travolta, Martin Scorsese sau Bill Murray pentru carisma lor cinematografică. Nu au lipsit de la ceremonie nici “îndrăgostiţii” Brad Pitt şi Angelina Jolie.

În ceea ce priveşte sexul frumos, Jessica Biel şi Penelope Cruz s-au aflat alături de Whoopi Goldberg, care şi-a ridicat fusta amplă arătându-şi ciorapii negri cu dungi albe şi pantofii roşii cu toc cui de 21 de centimetri, stârnind râsul întregii audienţe, dar şi Glen Close sau Viola Davis, încântătoare. S-a contat, de asemenea, pe glumele lui Jim Carey, pe fermecătorul accent britanic al lui Benedict Cumberbatch, pe inelul din urechea lui Harrison Ford, pe bucuria de a trăi a lui Goldie Hawn, mai frumoasă ca niciodată, pe umorul sec al lui Christoph Waltz.

Matthew McConaughey, alături de soţia sa

Meryl Streep, actriţa cu cele mai multe nominalizări, şi de această dată era splendidă, îmbrăcată într-o rochie albă, într-o mare vogă, s-a mişcat lasciv, dansând alături de formaţia U2.

Ceremonia condusă de Ellen DeGeneres, îmbrăcată în diverse costume în stil masculin, fie de catifea, fie de piele, a fost mai puţin somptuoasă ca de obicei, însă mai amuzantă şi ironică. Nostime, intemezzo-urile comice în care Ellen DeGeneres a împărţit pizze şi a realizat fotografii de grup. Ellen a fost ca un adevărat superstar. Monologul său de început a fost viu aplaudat.

Matthew McConaughey şi Kim Novak au format o pereche care a vorbit despre Oscaruri şi premiile de consolare.

Toni Servilio şi Paolo Sorrentino. La Grande Bellezza cucereşte publicul

“Am dorit să includem enorma diversitate a starurilor care ne reprezintă nu numai nominalizaţii din acest an, ci şi moştenirea cinematografică”, au declarat cei doi producători, Craig Zadan şi Neil Meron.

Un emoţionant “In memoriam” pentru actorii dispăruţi în 2013, printre care Maximillian Schell, James J. Gandolfini, actorul preferat şi multipremiat din serialul “Clanul Soprano”, Philip Seymour Hoffman…

Gravity, o peliculă ce a obţinut 7 Oscaruri

Filmul „Gravity” s-a umplut de statuete. Regizorul Alfonso Cuaron va duce acasă şapte Premii Oscar, printre care şi cel pentru „Cea mai bună regie”, “cea mai bună regie”, “cel mai bun montaj”, “cea mai bună imagine”, “cel mai bun sonor”, “cel mai bun montaj sonor”, “cele mai spectaculoase efecte” şi “cea mai bună coloană sonoră”.

“Premiul pentru regie” i-a fost înmânat mexicanului Alfonso Cuaron de Angelina Jolie şi de veteranul Sidney Poitier, de 87 de ani. Şi el a mulţumit Academiei, care i-a oferit o experienţă, care l-a transformat şi, întorcându-se către Sandra Bullock, aflată în primele rânduri, i-a spus: “Tu eşti «Gravity». Eşti inima acestui film”.

Bradley Cooper în Gucci, Matthew McConaghey, în Dolce&Gabbana, Camilla Alves şi Renee Baragh, în Donna Karan

Dar cel mai bun film a fost „12 ani de scalvie”, în regia lui Steve McQueen. Şi de această dată, Oscarul nu a lipsit de la întâlnirea cu istoria. Este pentru prima dată când cel mai bun film recompensat are ca realizator un regizor afro-american.

Pelicula lui McQueen a obţinut, de asemenea, “Premiul pentru cel mai bun scenariu”, iar regizorul a dorit ca întreaga echipă să urce alături de el pe scenă pentru a împărţi bucuria.

Matthew McConaghey şi Camila Alves

Primul care a vorbit pe scenă a fost producătorul Brad Pitt, care a dobândit primul său “Oscar”. Regizorul Steve McQueen, la rândul său, spunea că fără ajutorul lui Brad filmul nu ar fi fost posibil. “Dedic acest premiu tuturor celor care au suferit şi mai suferă şi astăzi din cauza sclaviei”. Regizorul a înfruntat o pagină ruşinoasă a istoriei americane, aşa cum nu a mai fost povestită până acum, inspirându-se din una dintre mărturiile din epocă, cartea scrisă de Solomon Northup şi publicată în 1853, după ce a devenit un om liber. Acel om care a ştiut să lupte cu disperare de unul singur nu este un sclav ca alţii. Solomon Northup este un om de culoare eliberat, care trăieşte ca albii, e o personaă respectabilă, cu o soţie, doi copii în casa sa din Saratoga Springs din statul New York şi are pasiunea pentru vioară. Acţiunea se întâmplă în 1841, pe imensele câmpuri de bumbac şi de trestie de zahăr. Northup devine Plat, atunci când este îmbarcat cu alţi disperaţi pentru New Orleans, unde este vândut.

Leonardo DiCaprio a ratat încă o dată Oscarul

Scenele de violenţă fizică şi psihologică sunt insuportabile. Pe frumoasa faţă a interpretului Chiwetel Ejiofor trec toate sentimentele, de la durere la speranţă, de la sclavie la a fi un om liber, la faptul că trebuie să ascundă că ştie să citească şi scrie, lucru interzis sclavilor, pentru a nu fi ucis.

Primul patron al lui Solomon (Benedict Cumberbatch) are atât gentileţea paternă, dar în acelaşi timp inumană, de a cumpăra sclavi, de a-i împrumuta şi apoi a-i revinde. Al doilea patron este sadicul Michael Fassbender. Brad Pitt, cu lungul său păr blond, joacă rolul unui aboliţionist.

Vedete pe covorul roşu

Actorii Chiwitel Ejiofor, Michael Fassbender şi Lupita Nyongo oferă performanţe exemplare şi subtilităţi în realizarea personajelor pe care le interpretează. Steve McQueen nu încetează să sublinieze paradoxul pe care niciun mare realizator american nu a avut curajul să-l arate vorbind despre sclavagism. Un argument la care Academia a fost sensibilă.

Până nu de mult, Lupita era o necunoscută. Este o frumoasă descoperire a “Oscarului” 2014. Actriţa, în vârstă de 31 de ani, a trecut în foarte scurt timp de la anonimat la gloria de pe covorul roşu, acumulând trofee şi cucerind primele pagini ale săptămânalelor. Ea a reuşit să le învingă în competiţie pe Jennifer Lawrence şi Julia Roberts, candidate la aceeaşi categorie.

“Această statuetă este un simbol pentru orice copil şi înseamnă că nu contează de unde vii şi că poţi să ai vise. N-o să uit niciodată că această bucurie din viaţa mea este legată de multă suferinţă”.

Cel mai bun actor în rol secundar, Jared Leto

Născută în Mexic şi crescută în Kenya, ea a căpătat pasiunea pentru actorie de când frecventa şcoala elementară, iar acasă inventa poveşti pentru părinţi şi pentru fratele său. A urmat cursuri de artă dramatică în Statele Unite, unde trăieşte astăzi, dar primele roluri le-a obţinut în Kenya, apărând la Nairobi într-o peliculă alături de Ralph Fiennes şi Rachel Weisz.

Look-ul său nu era cel tradiţional afro-american. Ea se plângea de numele dificil de pronunţat, dar iată că acum jurnaliştii ştiu să îi pronunţe bine numele. În această primăvară va ieşi o nouă producţie cinematografică, thrillerul “Non Stop”, în care ea joacă rolul principal.

Prezentatoarea Ellen DeGeneres

Cel mai bun film străin, aşa cum era prevăzut, a fost ales “La Grande Bellezza”, în regia lui Paolo Sorrentino. Pe scenă, pentru a primi Oscarul, s-a aflat alături de el actorul său fetiş, Toni Servillo, interpretul rolului Jep Gambardella. Oscarul i-a fost înmânat de Ewan McGregor şi Viola Davies. Mulţumirile au fost precise şi bine gândite. În primul rând, lui Nicola şi Toni, apoi producătorului Nicola Giuliano, celor care l-au inspirat, de la Federico Fellini, “Talking Heads”, Diego Maradona şi Martin Scorsese. “Patru campioni care m-au învăţat ce înseamnă un mare spectacol. Mulţumiri familiei, celor dragi, Daniela, Carlo şi Anna, cât şi celor două oraşe Roma şi Napoli”.

Cu umbrelele deschise, pe covorul roşu

Italia a învins rivali precum filmul belgian “Alabama Monroe” sau pelicula daneză “Vânătoare”, a lui Thomas Vintenberg, “L’image manquante” (Cambodgia) şi “Omar” (Palestina).

Sorrentino a adus din nou în Italia, Oscarul câştigat de Roberto Benigni cu “La vita e bella”, în urmă cu 15 ani.

Emma Watson într-o creaţie Vera Wang

“Muzica, importantă în film, e un mix între muzica sacră şi profană, deoarece Roma este oraşul care combină sacrul cu profanul, Biserica Catolică cu profanul, cu viaţa din afara Vaticanului”, mărturisea Sorrentino, la oferirea premiului.

În “La Grande Bellezza” sunt poveşti despre doamne din înalta societate, parveniţi, oameni politici, criminali, jurnalişti, actori, nobili decadenţi, înalţi prelaţi, artişti şi intelectuali, adevăraţi sau presupuşi, care-şi petrec viaţa într-o lume excentrică şi mondenă, în palate vechi, în vile şi pe terasele cele mai frumoase ale oraşului Roma. Jep Gambardella, un dandy de 65 de ani, scriitor şi jurnalist, snob, cu ochii mai tot timpul înecaţi în gin tonic, cu o atitudine cinică, asistă deprimat la această defilare a umanităţii, de pe terasa apartamentului său care domină Colosseum-ul. El se joacă cu comedia neantului şi visează că va începe să scrie, aducându-şi aminte de o dragoste din tinereţe, păstrându-şi întotdeauna ironia. În pelicula lui Sorrentino, Roma apare ca o adevărată Divă, în toată splendoarea sa.

Kate Hudson în Versace

“La Grande Belezza” este un fel de “La dolce vita” al celui de al treilea mileniu. Sorrentino povesteşte despre o epocă veche, care încă nu a dispărut. Este un film frumos, cu stil, care te învăluie.

Glenn Close

Ca întotdeauna, Sorrentino a făcut un “pod” între Italia şi America, afirmând că pentru americani, Italia este o ţară fascinantă, plină de frumuseţi. În California, care deţine cea de a cincea economie de pe planetă, exportul italian nu cunoaşte criză. Laureaţii Politehnicilor de la Torino şi Milano îşi găsesc imediat de lucru la preţuri enorme. Când se vorbeşte de arhitectură la Los Angeles, întotdeauna este amintit Renzo Piano. Stilul de viaţă italian, atât moda, cât şi mâncarea, vinurile rămân un mit. “Grande Belelzza” există pentru americani.

Sarah Paulson în Elie Saab

Să mai amintim că Italia deţine un record la categoria filme străine, la Oscar: 23. “Ultimul împărat” al lui Bernardo Bertolucci a cucerit 9 statuete.

Deşi Sorrentino nu este un fenoment popular, aşa cum este Roberto Benigni, a cărui soţie este salutată în Roma cu “Buongiorno, Principessa”, critica californiană a scris pagini întregi despre acest film la superlativ.

Sandra Bullock în Alexander McQueen

Să ne mai aducem aminte că Vittorio De Sica obţinuse în 1947 un alt “Oscar” pentru “Hoţii de biciclete” şi în 1965, cu “Ieri, azi şi mâine”, în 1971, pentru “Grădinile Finzi Contini”. În 1970, Elio Petri cucerise “Premiul pentru cel mai bun film străin” cu “Indagine”. În 1957, a venit rândul lui Federico Fellini cu “La Strada”, şi, la un an după, cu “Nopţile Cabiriei”. Tot el a fost cel care a fost răsplătit cu “Oscar” pentru “Opt şi jumătate”, şi apoi, în 1974, pentru “Amarcord”, iar în 1993, a fost răsplătit cu “Oscarul pentru întreaga carieră”. Două italience au fost învingătoarele la categoria cea mai bună actriţă, Anna Magnani şi Sophia Loren.

Naomi Watts în Calvin Klein Collection

Aşa cum prevedeam într-un alt articol, cel mai bun actor în rol principal, a fost Matthew McConaughey, protagonistul din “Dallas Buyers Club”. Laconferirea Oscarului a fost îmbrăcat într-un impecabil smoking alb. Cu lacrimi în ochi, actorul, care a făcut un efort important pentru a realiza acest film, trebuind să slăbească 25 kilograme într-un timp record, mărturisea: “Îi mulţumesc lui Dumnezeu, dar şi familiei mele, tatălui meu, care mă priveşte din ceruri şi care m-a învăţat ce înseamnă a fi om şi a lupta pentru ce vrei în viaţă, mamei mele, care m-a învăţat să-i respect pe ceilalţi, soţiei mele, Camila, şi băieţilor mei, care mi-au dat curaj să pot să lupt”.

Olivia Wilde în Valentino

Este drama adevărată a unui cowboy diagnosticat seropozitiv şi care află diagnosticul cumplit că mai are 30 de zile de trăit. În faţa ineficacităţii AZT, el se lansează într-o contrabandă de medicamente alternative, fiind ajutat de seropozitivul transsexual, interpretat de Jared Leto, şi de medicul mexican, întrupat de Jennifer Garner. Medicamentele sunt vândute cu un succes extraordinar pacienţilor cu SIDA, prelungindu-le viaţa, chiar şi pe cea a cowboyului, care mai trăieşte încă 7 ani.

Lupita Nyong’o în Prada

Jared Leto, în rolul transsexualului din “Dallas Buyers Club”, la fel de fermecător, cu ochii săi albaştri şi pletele blonde, a stârnit ropote de aplauze la primirea statuetei pentru cel mai bun rol secundar, în prim-plan aflându-se alături de el mama sa. În discursul ţinut, Jared Leto i-a mulţumit mamei sale, care şi-a sacrificat viaţa pentru el, renunţând la liceu pentru a munci şi a oferi un viitor fiilor ei, îndemânându-i să fie creatori şi să muncească din greu. “Această femeie frumoasă e mama mea. Te iubesc din tot sufletul meu şi îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine”. De altfel, Jared Leto şi-a exprimat gândurile şi către ceea ce se întâmplă în acest timp în lume, în Ucraina şi în Venezuela, declarând că îi pare rău că nu este lângă cei care suferă. Premiul oferit a fost dedicat celor bolnavi de SIDA şi tuturor celor care sunt discriminaţi.

Lady Gaga în Versace

Cea mai bună actriţă în rol principal a fost declarată Cate Blanchett, în “Blue Jasmine”. “Pentru mine acest premiu înseamnă enorm. Îţi mulţumesc, Woody Allen, pentru că m-ai ales”. Ea le-a învins pe Amy Adams, interpreta din “American Hustle”, pe Judi Dench cu “Philomena”.

Multi premiată recent la alte festivaluri pentru rolul său din “Blue Jasmine”, Cate Blanchett mai fusese nominalizată pentru “Cea mai bună actriţă” de două ori, pentru “Elizabeth” (1999) şi “Vârsta de Aur” (2008), şi a primit Oscarul pentru rol secundar în 2005, când a încarnat-o pe Katharine Hepburn în “Aviator”.

Cate Blanchett în Armani Prive

În drama lui Woody Allen, blonda australiană a găsit unul dintre frumoasele personaje: femeia rănită negând realitatea. Ea devine într-un moment senzuală, în altul rece, autoritară, fragilă ca un porţelan englezesc.

Într-o rochie lungă bleu, cu decolteu adânc, cu fusta vaporoasă plisată, a urcat pe scenă Lupita Nyong’o, sclava iubită şi umilită de Michael Fassbender în “12 ani de sclavie”. Printre lacrimile de fericire, aceasta a ţinut un lung discurs de mulţumire. Lupita, debutanta interpretând rolul sclavei Patsey, a fost ca o Cenuşăreasă la “Oscar”. La anunţul premiului, făcut de Christoph Waltz, a exclamat emoţionată: “Yes”, pe scena de la “Dolby Theatre”.

Amy Adams în Gucci

În schimb, Oscarul “pentru cel mai bun scenariu original” a mers către Spike Jonze, care a semnat pelicula “Her”. Premiul i-a fost decernat de Penelope Cruz şi Robert de Niro.

O voce fără corp iubeşte, se ceartă şi e fericită. Se numeşte “sistem operativ” avansat şi e la dispoziţie 24 de ore din 24. Este doar un irezistibil computer care are vocea lui Scarlett Johansson. Un film care vorbeşte despre invadarea vieţii noastre de către computere şi noile tehnologii.

Anne Hathaway în Gucci

Regizorul-cult, unul dintre artiştii cei mai talentaţi şi controversaţi ai ultimilor ani, a fost prezent alături de actori pe covorul roşu. Cu această producţie, Jonze îl poartă pe spectator într-un viitor nu foarte îndepărtat, abordând evoluţia raportului complex al unui scriitor solitar, Theodore (Joaquin Phoenix), cu un sistem informatic numit Samantha, care îl ascultă, îl înţelege, îl cunoaşte şi îi declară că s-a îndrăgostit de el, prin vocea lui Scarlett Johansson, sistem creat pentru a satisface toate exigenţele abonatului. Regizorul Spike Jonze a mai fost nominalizat la “Oscar” pentru cea mai bună regie cu “Hoţul de orhidee”, iar de această dată semnează şi scenariul.

Secvenţă din 12 ani de sclavie

În “Her”, tehnologiile şi computerul rămân marginale faţă de dragostea care se dezvoltă între cei doi protagonişti. Pe fundalul unui Los Angeles al viitorului, realizat ca într-o carte poştală, Joaquin Phoenix face în rolul lui Theodor o creaţie de “Oscar”, pe care însă nu l-a obţinut.

“Frozen”, fillmul Disney cu prima regizoare femeie, Jennifer Lee, a fost marele învingător la categoria “Film de animaţie”. A pierdut în schimb Hayao Miyazaki, cu frumosul său “Kaze Tachinu” (Se ridică vântul). Maestrul japonez învinsese deja o statuetă cu “Oraşul fermecat”, în 2003.

Triumfă Sorrentino cu La Grande Bellezza

Pentru scurtmetraje de animaţie, învingător a fost “Mr Hublot” de Laurent Witz şi Alesandre Espigares, de origine franceză.

Surpriză şi pentru cel mai bun cântec. După performanţa lui Bono care a fost aplaudat pentru “Ordinary love”, din filmul “Mandela: Long walk to fredom”, publicul s-a ridicat ovaţionându-l. A învins în schimb “Let it go” din “Frozen”, semnat de Kristen Anderson-Lopez şi Robert Lopez.

“Oscarul pentru scurtmetraj” a fost oferit lui “Helium” de Anders Walter şi Kim Magnusson, în timp ce “Oscarul pentru cel mai bun documentar” a mers către “The Lady in Number 6: Music Saved my Life” de Malcolm Clarke şi Nicholas Reed, inspirat de povestea lui Alice Herz Sommers, o pianistă de excepţie, decedată la 110 ani, după ce a trăit Holocaustul. Un alt documentar, “20 feet from Stardom” de Morgan Neville, care explorează şi omagiază lumea din spatele scenei, a fost ovaţionat.

O fotografie de grup

“Marele Gatsby”, o deziluzie a trecutei stagiuni cinematografice, pentru critici, şi-a adjudecat premiile pentru costume şi scenografie, despre care mulţi considerau că ar fi trebuit să meargă către “American Hustle”.

Cel mai bun regizor, Alfonso Cuaron, pentru pelicula Gravity, ce a dobândit 7 Oscaruri

Printre marii perdanţi să amintim “American Hustle” de David O. Russell, care a plecat cu mâinile goale din această competiţie şi, încă o dată, “Lupul de pe Wall Street” al lui Martin Scorsese. Spun încă o dată pentru că am mai scris cum Leonardo DiCaprio, cu o grandioasă interpretare, nu a reuşit nici de această dată să ia Oscarul. Ceea ce s-ar putea spune despre DiCaprio va fi probabil o recunoaştere a întregii cariere, dar poate mult prea târziu, aşa cum s-a întâmplat cu multe staruri ale Hollywood-ului. El a mai fost nominalizat la categoria “Cel mai bun actor” în “Aviator”. Statueta îi scapă din nou, aşa cum s-a întâmplat şi în 2007 pentru “Blood Diamonds”. În acelaşi an, “Gangs of New York”, pelicula lui Martin Scorsese, a plecat cu patru Oscaruri. Şi de această dată, DiCaprio este absent, deşi interpretează un rol de geniu. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu performanţele sale din “Inception”, “Shutter Island” sau “Romeo and Juliette”. Unii cronicari vorbesc despre “sindromul băiatului frumos”. Alţii afirmă că ar plăti o poliţă pentru caracterul său imposibil din timpul filmărilor.

În privinţa ţinutelor, ceremonia Oscarurilor a fost caracterizată de un vânt de romantism. Au învins toate tonalităţile de alb, culoarea şampaniei şi clasicul negru.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.