Dar sunt gândurile voastre, nu-i așa?! Adică, dacă vă gândiți la ceva, înseamnă că sunteți în viață. Sunteți încă în viață. Și gândul acesta vă dă aripi. Ce credeți despre asta? E povestea voastră, nu-i așa?! E povestea pe care o spuneți cu nesațiu de dimineață și până seara. Și povestea asta vă vălurește neîncetat. Și stați gură-cască pe Facebook ca să vedeți ce mai postează Udrea, Becali, Ungureanu, Iliescu, Băsescu, Firea, Dăncilă, CTP, Olguța, Videanu, Boc, Tăriceanu. Un ocean de povești politice, care mai de care. Și mie îmi place să spun povești. Asta e. Parcă vouă nu vă place să spuneți povești, uite-așa, de dimineață până seara. Povești siropoase, povești terifiante, povești lacrimogene, povești de necrezut, povești bombastice, povești cu zâne, povești cu polițiști corupți, povești cu fraude electorale, povești cu extratereștrii, păzea, cade un OZN chiar acum în Pipera, zău așa.
Spui așa, tot soiul de povești până ce realitatea se confundă cu povestea, ziceți că nu-i adevărat. Păi nu e asta plăcerea plăcerilor? Drogul universal, povestea, să vezi și să nu crezi, ce să mai vorbim. Adevărate sau nu, poveștile ne cuceresc fără drept de apel. Stau chiar acum pe țărmul oceanului și mă gândesc ce poveste să vă spun, să vă amăgesc, să vă cuceresc, să vă năucesc, să vă văluresc cumva. Oceanul e exact ca în filme, ca pe Youtube, exact așa cum l-ați văzut ultima oară când v-ați preumblat prin Caraibe, prin Australia, prin Costa Rica, prin Guadelupe, prin Bali, știu eu bine.
O balenă mă strigă pe nume, dar ce, eu am doar un singur nume, un delfin îmi face cu ochiul, iese o caracatiță din valuri și-mi trimite bezele. Mă credeți, nu mă credeți, cam asta ar fi povestea, am un milion de nume, hotărâți voi care e numele meu. Ce să faci cu numele tău în largul oceanului, ești așa, ca un pește zburător, orbit de razele soarelui. Numai că Bebe de la Sculerie, mă trezește din visare, auzi bă, hai că au venit cu electorala prezidențială, hai că se dă făină, zahăr și ulei și niște afișe electorale și niște stegulețe. Ne ducem, cum să nu ne ducem?! Stați la rând, băi, strigă alde Pompilescu, are o bască soioasă pe cap și o insignă cu Lenin drept la rever, e în elementul lui, el împărțea la fabrică unt și conserve de fasole aduse de la Sindicat.
A fost cineva in Tara Pisicilor ?Eu stau in Tara Pisicilor.Cu pisicile.O pisica alba,de un an,inca o pisica alba,si inca o pisica alba,si inca o pisica alba,sperioasa,fiindca in Romania nu a fost luata in brate,urmeaza pisicile albe cu citeva pete negre,apoi pisicile negre,si tot asa.De ce am plecat din Romania? Din cauza ca multi soferi nu pun pret pe viata.Nici pe viata oamenilor,nici a animalelor.A-ti vazut,in vreo tara din Asia,ca un sofer sa accidenteze o pisica si sa plece mai departe,ca si cum,nimic nu s-ar fi intimplat? Ce spune Religia ?Ce spune Scoala ?