Oficial BNR: Situația României la începutul crizei a fost amețitoare, rar întâlnită

România a intrat în criză în 2008 după 8 ani de creștere economică rapidă, dar în care a acumulat și dezechilibre primejdioase.

În acel an deficitul public nominal a urcat la 5,7 la sută din PIB, dar deficitul structural a ajuns la circa 9 la sută din PIB.

Deficitul de cont curent a fost de 13,8 la sută din PIB în 2007 și de 11,8 la sută din PIB în 2008. Acestea sunt cifre ametițoare, rar întâlnite pe plan mondial, mai ales în economii relativ mari, și care declanșează inevitabil programe de reformă, uneori foarte dure, pentru corectarea situației (A se vedea în acest sens cazul Greciei), a scris Eugen Rădulescu, director al Direcției stabilitate financiară, BNR, pe blogul opiniibnr.ro. „În cifre absolute, deficitul de cont curent a fost de 17,3 miliarde euro în 2007 și 16,8 miliarde euro în 2008. Cei care critică pentru motive fantasmagorice Banca Națională au reprezentarea a ce înseamnă o nevoie de finanțare de peste 34 miliarde euro doar pentru a susține deficitul curent din ultimii doi ani, la momentul respectiv ? Sau vorbim precum copiii de 3 ani când aud de prima dată de catralioane?”, a spus Rădulescu făcând aluzie la criticile vehemente ale lui Lucian Isar, analist și bancher și Florin Cîțu, analist, ambii considerând că Banca Centrală se face vinovată de declanșarea crizei economice în România.

Potrivit oficlialului BNR, problema de finanțare a unor deficite de aceasta magnitudine este oricum serioasă. „Lucrurile devin deosebit de severe când finanțarea trebuie realizată într-un context internațional mai mult decât nefavorabil, marcat de cea mai gravă criză financiară de după marea depresiune din 1929-1933. Așa cum am arătat pe larg într-o alta intervenție publică în realitate nevoia de finanțare a României era de peste 123 miliarde euro în perioada 2011-2013, iar asta în condițiile reducerii susținute a deficitului extern, prin politici de corectare a cererii interne”, a declarat Rădulescu.

Corectarea cererii interne este termenul uzual folosit pentru a desemna ansambluri de politici menite să micșoreze, chiar drastic, deficitul bugetar (ceea ce înseamnă cheltuieli publice mai mici și impozite mai mari) să măreasca exporturile și să reducă importurile, dar și să reducă, fie și temporar, veniturile disponibile ale cetățenilor, inclusiv prin creșterea impozitelor.

În acest mix, banca centrală participă numai prin acțiuni care determină deprecierea controlată a monedei naționale și prin menținerea sau, în funcție de situație, prin majorarea ratelor dobânzilor, care crește atractivitatea economisirii și scade apetitul pentru credit. Un asemenea program este întotdeauna nepopular – dar el nu poate fi evitat. (A încercat să îl evite primul guvern Tzipras, dar urmările au fost devastatoare pentru țara lui, iar în final programul său a respectat fix ce recomandă tomuri de literatură de specialitate).

Nevoia imposibil de amânat de a restabili echilibrul extern este declanșatorul procesului, dar de fapt măsurile din program vizează echilibrul intern, viabilitatea poziției bugetului de stat, revenirea la o creștere sănătoasă și de durată.

Este ceea ce s-a întâmplat și la noi, prin programele succesive adoptate de guvern, cu participarea Băncii Naționale, agreate de organisme financiare și politice internaționale și sancționate de fiecare dată de Parlamentul României.

Totul, inclusiv descrierea amănunțită a politicilor, făcut public de fiecare dată, spune Rădulescu.

Conform acestuia, politicile adoptate în aceasta conjunctură dramatică de către autoritățile române au primit girul instituțiilor internaționale. Finanțarea primită de la FMI, de la Banca Mondială și de la Comisia Europeană a permis depășirea momentelor celor mai dificile ale crizei.

Deși căderea PIB din 2009 a fost severă, ea s-a realizat în condițiile în care a fost lansată corectarea deficitelor structurale majore de dinainte de criză. Au putut fi puse bazele înscrierii deficitului public în limitele stabilite de Obiectivele pe Termen Mediu (MTO), iar deficitul extern a coborat sub 1 la sută din PIB în ultimii ani.

Se trece cu prea multă ușurință peste faptul că nu a fost acordată nicio subvenție din bani publici pentru nicio bancă, spre deosebire de multe alte țări dezvoltate. Aceste baze solide au permis reluarea creșterii și performanțele din prezent. Fără o politică riguroasă și congruentă, fără asigurarea finanțării externe absolut indispensabile, rezultatele ar fi fost dezastruoase.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.