Trump – păr mare, gură mare, câştigător în stil mare. Rezultatele din primul super-set de alegeri preliminare în 14 state americane sunt de pe acum cunoscute, iar Trump s-a instalat confortabil în fruntea cursei republicane. Senatorul Ted Cruz speră, în continuare, că ar mai putea să fie o alternativă susţinută de majoritatea republicanilor. Încăpăţânat, la rândul lui, senatorul Marco Rubio speră că va fi şi el o alternativă sprijinită de aceeaşi majoritate a republicanilor. Guvernatorul statului Ohio, John Kassich, încă speră bla, bla…, iar toată chestia asta a devenit plictisitoare. Cel puţin deocamdată, dacă şi până atunci când Trump se va poticni. Dar, chiar dacă asta se va întâmpla, Trump rămâne opţiunea conservatoare.
De ce stau lucrurile astfel şi ce ar putea să însemneze preşedinţia lui Trump pentru politica externă americană? Răspunsul la prima întrebare este mai simplu de dat decât la a doua – atât Trump, cât şi Bernie Sanders (nu foarte mult în urma lui Hillary în Super-marţea trecută) se bucură de o enormă susţinere populară, a celor care cred că actualul establishment politic este serios vătămat. Sau, în orice caz, că are o problemă serioasă, în sensul că funcţionează foarte bine în avantajul celor bogaţi şi privilegiaţi, lăsându-i pe ceilalţi cu praful de pe tobe şi să mănânce pesmetul sau firimiturile căzute de la feliile de pâine. În ce priveşte diferenţa dintre susţinătorii lui Bernie şi cei ai lui Trump, aceasta ţine numai de educaţie şi inteligenţă, vă lăsăm pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să stabiliţi care este cu care.
Ce ar putea însemna preşedinţia lui Trump pentru alte ţări? Greu de spus, pentru că tipul îşi schimbă mereu poziţiile. Are momente scandaloase, se poartă uneori ca un fascist, stârneşte temeri şi ură. Mai vechiul ”voi interzice accesul tuturor musulmanilor în SUA” a fost acum modificat cu ”până când vor fi interogaţi, verificaţi, trecutul lor scos la lumină şi găsiţi OK”, sau ”voi construi un zid între Mexic şi Statele Unite şi îi voi pune pe mexicani să plătească pentru el, aşa voi face, şi ei vor plăti!”. La aceste ultime afirmaţii ale sale, scos din sărite, fostul preşedinte ale Mexicului, Vicente Fox, a reacţionat dur: ”Pentru nimic în lumea asta nu voi plăti pentru acel f… de zid”, sfada a continuat, Trump l-a taxat pe Fox pentru limbajul său licenţios, pe urmă Fox l-a comparat pe Trump cu Adolf Hitler şi, uite aşa, auzim chestii de-astea despre bunele noastre relaţii cu ţările vecine…
În discursul său de după victoria triumfală de Super-marţi, Trump a răspuns la câteva întrebări de politică externă, secondat şi susţinut din spate de un guvernator de New Jersey, Chris Christie, căciulindu-se linguşitor – probabil se gândeşte să ajungă vicepreşedinte sau procurorul general al ţării. În problema refugiaţilor sirieni, Trump a răspuns: ”Am o inimă mai mare, mai generoasă, decât oricine altcineva. Vom construi acolo o zonă de securitate, mă voi duce în Siria şi mă voi duce în statele din Golf, care au mai mulţi bani decât toţi ceilalţi, va trebui să-i facem să umble puţin la portofele, acele state trebuie să plătească pentru zona de securitate siriană de care am vorbit, pentru că…”. Da, vise, vise… apoi a dat câteva amănunte despre zidul uriaş pe care mexicanii urmează să-l înalţe de-a lungul frontierei noastre comune, un zid lung de 1.000 de mile, o altă trăsnaie!
Şi totuşi, şi totuşi câteodată tipul a părut rezonabil, cel puţin în unele privinţe, rezonabil, dar mai puţin diplomat, de exemplu:
Întrebare: Rusia a invadat Ucraina şi a trimis trupe în Siria. Aţi spus că veţi avea o relaţie bună cu dl. Putin. Prin urmare, ce va face preşedintele Trump, pentru a răspunde agresiunii Rusiei?
Trump: În ce priveşte Siria, dacă Putin vrea să meargă acolo şi să distrugă ISIS, îl aprob 100% şi nu pot să înţeleg cum cineva ar putea fi împotrivă. ISIS a doborât un avion rusesc, Putin nu-i are la suflet pe aceşti oameni, de asta a pornit la luptă şi noi putem face la fel, toţi ar trebui să facă la fel. În ce priveşte Ucraina, mai există şi alţi oameni, şi alte ţări, inclusiv Germania. De ce întotdeauna numai noi să facem treaba? Sunt întru totul pentru protejarea Ucrainei, dar există ţări care înconjoară Ucraina şi care nu fac nimic. Ele zic: ”Daţi-i drumul, daţi-i bătaie, tăntălăilor, daţi-i bătaie, protejaţi-ne. Trebuie să gândim inteligent. Nu putem continua să fim poliţistul întregii lumi”. (Sursa: Fox Business/WSJ, dezbaterea de la 10 noiembrie 2015)
Întrebare: Săptămâna asta vom vedea mulţi lideri ai lumii veniţi în Manhattan. Aţi putea avea o întâlnire cu preşedintele rus Vladimir Putin?
Trump: Ei bine, am auzit că vrea să se întâlnească cu mine. Desigur, sunt deschis unei asemenea întâlniri, dacă o doreşte, mi-ar face multă plăcere. Cunoaşteţi opinia mea, am spus mereu că relaţia directă este atât de importantă în afaceri, în înţelegeri, pentru ţară. Iar dacă preşedintele Obama se va înţelege cu Putin, asta ar fi o chestie fabuloasă. Dar ei nu se înţeleg… (Sursa: Întâlnire cu presa a candidaţilor prezidenţiali, 20 sep. 2015) şi,
”China ne trage pe sfoară cu sute de miliarde de dolari, manipulându-şi şi devaluându-şi moneda. În pofida convorbirilor pline de amabilităţi de la Washington, liderii chinezi nu sunt prietenii noştri. Am fost criticat pentru că i-am numit duşmanii noştri. Dar, întreb şi eu, cum poţi să-i numeşti pe cei care distrug viaţa copiilor şi nepoţilor tăi? Cum aţi prefera să le zic acelor oameni juraţi să aducă America în sapă de lemn, să ne fure locurile de muncă, care ne spionează să ne fure tehnologiile, care sabotează moneda noastră şi care ne ruinează viaţa? După mintea mea, acei oameni ne sunt duşmani. Dacă vrem ca America să fie din nou nr. 1 în lume, trebuie să avem un preşedinte care să ştie să se poarte ferm cu China, să-i învingă la negocieri, şi să zădărnicească orice încercare a lor de a ne păcăli de dimineaţa până seara” (Sursa: Donald Trump, articolul ”E timpul să fim fermi”, p.2, din 5 dec. 2011)
Acestea fiind spuse, ce ar trebui să facem? Să fim îngrijoraţi? Să ne bucurăm? Poate, sau una, sau alta. Cine poate şti, într-o existenţă ca a noastră, unde sigure-s doar moartea şi impozitele? Toate cele de mai sus ar fi, sau nu, poziţiile adevărate ale lui Trump, căci, aşa cum am mai zis, tipul nu suferă de consecvenţă. Îşi schimbă încontinuu poziţia, ca un şofer iscusit la o cursă NASCAR de automobile Dodge Charger, Chevy sau Ford, de la Daytona Beach, Indianapolis, sau Charlotte, în Carolina de Nord. Sar putea ca Trump să nu ajungă candidatul republicanilor în noiembrie ce vine. Sau, dacă va ajunge, s-ar putea să nu fie ales preşedinte.
Dar, cu siguranţă, a reuşit să ne facă să-i urmărim cu atenţie şi apariţiile, şi cuvintele.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.