Opoziţia din Fundu Moldovei nu se predă!

De vreo două mandate, în Fundu Moldovei se votează constant PNL. În localitatea aflată la 60 de km de Suceava şi la fix 500 de km de Bucureşti, oamenii se pregăteau de Sărbătorile Crăciunului, aşa cum le e datina de pe vremea crăiuţilor. Acolo, în locul de care fugeau părinţii noştri – ca nu care cumva să primească repartiţie într-un ţinut uitat de lume, asta sub comunişti -, administraţia e liberală. Tudor Zdrob a câştigat lejer fostele alegeri locale. El are un puternic sprijin în vicele Dorel Ţîmpău, „primar” peste satul Colacul, cum îi place să se prezinte, comunitate aflată în subordine administrativă. Fundu Moldovei are nu mai puţin de opt sate şi cătune. Şi o majoritate penelistă în Consiliul Local. Şase din unsprezece.

Locul în care nu coboară fluturele pe lampă

La bustul lui Traian Popovici

Din discuţiile cu cei doi am înţeles cât de greu îi va fi puterii pedeliste de a atrage primarii opoziţiei. Oamenii cu principii nu se predau. „Când treci?” Ăsta e singurul mesaj al conducătorului de judeţ, Gheorghe Flutur, care oferă albume, în loc de fonduri structurale. Gospodarii locului sunt pedepsiţi pentru că primarul şi echipa nu se predau.

Bucovina este un fief al PDL. În judeţul Suceava, doar opt primari liberali se mai opun aşezării „fluturelui pe lampă”. Amândoi sunt convinşi că viitoarele alegeri se vor da în fiefurile unor primari puternici. Vor o luptă dreaptă, nu numai pentru că sunt urmaşii unui „drept între popoare”, Traian Popovici.

La ei, iarna nu e ca în alte părţi. Ard bujorii fetelor de la Miss Fata de la ţară, ard sobele din teracotele noi ale celor patru şcoli, dar şi speranţele că lumea se va schimba.

În locul Descălecatului lui Bogdan, am descălecat şi eu la invitaţia inimosului profesor Florin Lehaci la simpozionul „România contrastelor: crize şi valori,” din cadrul campaniei de promovare a valorilor în care a crezut Traian Popovici, acest Schindler al nostru bucovinean. Dacă industriaşul german a rămas în istoria umanităţii pentru salvarea a aproape 3.000 de evrei de la deportare, Traian Popovici, fostul primar al Cernăuţiului, a ocrotit peste 17.000 şi nu a devenit cunoscut decât după ce un ziar de cancan a anunţat că Dustin Hoffman îi va interpreta rolul.

Demnitatea e ca la partizani, sus în munte

Viceprimarul Dorel Ţîmpău

Cu un buget modest, Tudor Zdrob caută să dea de ştire lumii că există viaţă în demnitate şi în Fundu Moldovei. Toate cele şapte proiecte pe „322” şi pe alte axe de finanţare i-au fost respinse, pe te miri ce motive. Din bugetul şi aşa sărac al Primăriei a angajat mai multe firme de consultanţă, pentru a avea dosare zeis, vorba neamţului. Trebuie spus că această comunitate s-a format după 1774, când Mainz şi „Mănţoaica” au concesionat terenurile pentru minerit şi au adus specialişti mineri din Zips, o regiune aflată între Cehia şi Germania. După ce au exploatat filonul de cupru, investitorii s-au retras. Afacerea a fost preluată de Administraţia fondului bisericesc, din care făceau parte nu numai reprezentanţi ai clerului, ci şi ai împăratului şi ai comunităţilor. Probabil că mai existau şi acţionari, spun sursele locale. Pentru că această asociaţie, răpusă de comunişti, a avut multe proprietăţi, are şi acum peţitori. De aici se revendică ÎPS Pimen cu asociaţia sa. Afacerea terenurilor bisericeşti nu-i este străină fostului şef al Romsilva Gheorghe Flutur.

„Acum mai avem vreo patru familii, toţi au plecat după 1946”, mărturiseşte primarul. În ciuda barierelor de la judeţ, acesta a reuşit cu bani de la Banca Mondială să construiască un dispensar model, să aducă Biblionetul tinerilor din sate şi să repare drumuri de acces. Poate că la BM aripa portocalie a lui Flutur nu s-a putut întinde…

Demnitatea a urcat ca la partizani, sus în munte.

Haldele de steril îşi aşteaptă investitorii

Dorel Ţîmpău ţine să-mi arate „cancerul din comună”: haldele de steril ale fostei exploatări IP Geomold, unde a lucrat ca artificier. Se aude că o serie de chinezi vor să redeschidă mina. El nu o mai vrea în mijlocul comunităţii. „Poate sus la Manaila, în carieră deschisă”, mai spune el. Primarul îl contrazice. Spune că nu se pot opune unor investitori, oricare ar fi, dacă se creează locuri de muncă. Totuşi, crede că informaţia redeschiderii minelor este un balon electoral al lui Flutur. Oricum, cei doi nu mai doresc ca statul să investească într-un domeniu în care a dat faliment. Preferă să vină străinii specializaţi şi cu tehnologie avansată. Dacă se respectă condiţiile de mediu, nu au nimic împotrivă. Nu cred în bazaconiile ecologiştilor care se luptă cu proiectul Roşia Montană.

Curăţenie de farmacie în staul

Majoritatea locuitorilor au ieşit la pensie de la mina de stat. Au în jur de 1.500 de lei. „Nu trăiesc prost, există case în care intră şi 3.000 de lei, plus că toţi îngrijesc animale”, mai spune Ţîmpău. Şi el a ieşit la pensie cu Ordonanţa. A luat prin 1997 vreo 17 milioane, bani din care şi-a deschis o afacere de prelucrare a lemnului. Acum lucrează cu austriecii.

Gospodarii locului se ocupă de crescutul animalelor, strângerea fructelor de pădure şi agroturismul. Zona nu e monoindustrială. Multe familii pleacă la cules de sparanghel în Germania. Casele cu multe camere, acoperişurile de ţigle colorate, maşinile din curte sunt cărţi de vizită ale unei populaţii deloc înfrânte. Toţi muncesc. Ţipenie de om nu găseşti pe stradă la ceasurile amiezii. Crâşmele sunt goale. Nu vezi niciun beţiv clătinându-se pe uliţe, chiar dacă Romtelecomul nu şi-a prea făcut treaba şi internetul merge greu.

Pentru că un sat de munte nu poate exista în Bucovina fără „jite”, i-am trecut pragul gospodăriei unei bătrâne văduve care s-a pus pe treabă după ce a participat la programul „Fermierul.” La orele amiezii, 14 vaci mă primesc curioase. O curăţenie exemplară. Nici nu m-am anunţat de dinainte. Femeia conduce un IF Salvari D. Constantin. Nu mai pridideşte cu datoriile de la bancă de când a dispărut „vaca defavorizată”, adică aceea care primea subvenţii de la stat. Patrupedele mănâncă, nu se joacă. Cam 12 tone de nutreţ pe lună. Litrul de lapte e sub un leu. Dar disperarea nu face casă comună cu bucovineanca.

Locul în care timpul nu a îmbătrânit

Muzeograful Marcel Zahaniciuc

Marcel Zahaniciuc, azi muzeograf la Gura Humorului, este mândru de ce au reuşit înaintaşii săi cu muzeul satului natal, fondator fiind Andonicescu, socrul său. Aici sunt evocate toate obiceiurile localnicilor de peste vremi. Ce poţi observa e că timpul nu a îmbătrânit.

Delicatese bucovinene

Daniela Zdrob e secretară la şcoală. Pentru că e soţie de liberal, conduce o afacere cu produse 100% naturale. Face dulceaţă din reţetarul german, compot cum ştie de la bunica şi o afinată în care doar fructele plutesc plutesc bete, într-o unică sindrofie de munte, cu boabe tăvălite în alcool de 40 de grade.

„Dar crăiuţii când se mai întorc?”

Case vechi

Cu o săptămână în urmă am trecut şi prin Deveselu, comuna atât de mediatizată după anunţarea interesului american pentru scutul antirachetă. Diferenţă ca de la pom la om. În nordul ţării se vede influenţa austriacă. Dacă în sud bătea vântul bejaniei, în nord gospodarii trăiesc o viaţă la foc intens. Fiecare îşi face de lucru, pentru că „nu e normal să pierzi vremea în crâşme”, vorba vicelui.

În memoria locului, Împărăţia habsburgică are urme adânci. Bătrânii povestesc că, şi după zeci de ani de la unire, localnicii, agresaţi de jandarmii români şi de fărădelegile administraţiei bucureştene, întrebau: „Dar crăiuţii când se mai întorc?”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.