Traseismul politic nu poate fi realizat fără porţi deschise la capătul celălalt al ideologiei. Vedem politicieni de dreapta care merg la stânga, extremiştii devin moderaţi, duşmanii de moarte ajung prieteni la cataramă, centriştii ajung la extreme, „independenţii” îşi negociază camuflat dependenţa. De ce aceste pendulări de peste 20 de ani?! Foarte simplu! Deoarece sunt pendulări în interiorul aceluiaşi partid. Trasee parcurse într-un partid unic, transpartinic. Există un singur partid cu „foşti” însoţiţi de noile progenituri ale obedienţei politice. Legitime sau prin alianţă. Sângele apă nu se face. Partidul e’n toate şi cu toţii sunt în Partid! Dedesubt se află proştii care merg la vot. Şi în funcţie de pronosticul votului se produc mişcări de translaţie şi migraţie în interiorul vechiului Partid, eşantionat politic în devieri democrat-capitaliste.
Genialitatea în viaţa publică şi în activitatea politică este să articulezi ce pare diferit şi să sintetizezi ce-i noutate superioară. Politicul nu poate articula diferit de peste 20 de ani, iar puterea lui de sintetizare se referă la conturi şi familia lărgită a mafiei. Partidul nu recunoaşte şi se opune celor trei elemente care sunt geneza progresului: înţelegerea reciprocă ce asigură pacea şi coexistenţa; conlucrarea în echipă şi opera colectivă. În această ecuaţie cei mai periculoşi sunt cei care în faţă cu vorbe sunt „da” şi în spate cu fapte sunt „nu”.
De ce se află la putere Partidul după 20 de ani de la dispariţia regimului care l-a creat? Deoarece comunismul de ieri şi cosmopolitismul de azi sunt unul şi acelaşi lucru, şi anume statul omogen planetar unde peştele mare îl înghite pe cel mic. Comunismul ne-a atacat cu amăgirea ideologică şi cu arma terorii. Amăgirea ideologică este marxism-leninismul. Teroarea este o armă cu mare efect în imediat, dar nu cu acelaşi efect în ulterior. Cosmopolitismul ne atacă cu amăgirea ideologică şi cu arma corupţiei. Amăgirea ideologică practicată de cosmopolitism nu-s minciuni ca marxism-leninismul, ci sunt semi-adevăruri de o mie de ori mai periculoase. Iar corupţia este o armă cu efect devastator atât în imediat, cât şi în ulterior încă mai rău ca în imediat. Efectele împrumutului extern pentru care fiecare român are de plătit o factură de peste zece mii de euro; contractele defavorabile statului român şi viitoarelor generaţii sub aspect economic încheiate de Partid, substituit statului, cu trusturi multinaţionale privind exploatarea variatelor zăcăminte de minerale şi hidrocarburi. Acestea şi altele reprezintă efectul corupţiei şi al semi-adevărurilor cu apariţia a sute de locuri de muncă şi sporirea confortului de viaţă pentru zone întregi din ţară în schimbul exploatărilor.
Între România comunistă şi România de azi este o singură deosebire, şi anume aceea de machiaj şi de abilitate: aceeaşi veche mână de fier operând în mănuşa de catifea a legalităţii democrate. Cum s-a putut? Mulţumită elasticităţii şi oportunismului de moment, şi mai ales abililor şefi Virgil Măgureanu, Costin Georgescu şi Radu Timofte, în perioada de după decembrie 1989, când Securitatea a rămas în picioare şi numai Partidul a căzut la fund! Vechii şi încercaţii securişti n-au dispărut, ci au rămas doar pe poziţie de informatori şi de consilieri, pepinieră de miniştri şi înalţi funcţionari. În locul lor la pârghiile de comandă şi la secretele instituţiei şi-au numit fiii sau nepoţii sau au recrutat copii ejusdem farinae. Mijlocirea prin care au păstrat puterea este marele Partid transpartinic. Vechiul partid care s-a dus la fund, pentru a i se pierde urma, a fost apoi metamorfozat într-un pluripartidism interconectat prin sfere de interese comune, păstrate în partid şi străine binelui comun.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.