Petrom scade producția, dar este primul importator

Cu nici două luni în urmă, datele potrivit cărora, față de anul trecut, în lunile de vară importurile de gaze au crescut și de 300 de ori, au prilejuit actorilor politici din Opoziție, dar și unor analiști economici și reprezentanți ai industriei petroliere, declarații dintre cele mai grele, de la „dezastru guvernamental”, „eșec de proporții”, „sabotaj economic”, „atentat la securitatea națională” până la „trădare națională”.

Reprezentanți ai USR au fost cei care au folosit termenul „atentat”. De „trădare” în favoarea rușilor a vorbit Radu Tudor, moderator la Antena 3. Această politică prezumtivă de lucru în favoarea Rusiei, sursa pentru toate gazele de import, ar fi fost susținută prin celebra OUG 114, care a plafonat prețul gazelor pentru casnici la 68 de lei/MWh iar cele de producție locală pentru industrie au fost lăsate să fluctueze în piață. Cei doi producători de gaze locali, Petrom și Romgaz, n-au coborât sub 100 de lei/MWh la vânzarea gazelor către industrie. În acest timp, prețul zonal al gazelor scădea întruna. La Viena, spre exemplu, hub-ul de gaze Baumgarten, gazele  au ajuns la (echivalent în euro) 70 de lei/MWh, apoi 60, apoi chiar 50 de lei, cu 25% mai puțin și decât gazul la preț plafonat.

Prin urmare, firmele au început să importe masiv, și nu numai de la Viena, dar și din Bulgaria și, odată cu repornirea unor combinate chimice InterAgro, direct din Rusia, prin Ucraina. Importurile au ajuns să însemne până la 25% din consumul total, inedit pentru sezonul cald. Explicația rezidă din faptul că firmele au ales să importe, pentru că era mai ieftin, în detrimentul producției locale. De fapt, tranzacțiile de pe piața concurențială au fost foarte puține și doar cantități mici, pentru că prețurile au fost foarte mari. Doar 3 TWh s-au tranzacționat, , față de 12 TWh, anul trecut. Cu o bună parte din producția locală destinată casnicilor și stocării în depozite, firmele au mers pe varianta cumpărăturilor din afară. În T2, cel mai mare importator a fost Valahia Gaz, o firmă relative nou înființată, cu acționariat obscur. Surpriză însă, în T3, primul loc pe podium a fost luat de…Petrom, cu o cotă de aproape 30%. Reprezentanții companiei cu acționariat austriac au admis recent că au fost nevoiți să apeleze la importuri pentru că producția lor tot scade, de ani, dar și pentru că au vrut să profite de conjunctura de piață.  „Compania a achiziționat gaze de la terți, inclusiv din import, pentru a suplimenta declinul producției proprii și pentru a-și putea menține portofoliul de clienți industriali, în condiții competitive, în contextul introducerii obligației de a livra cantități către piața reglementată”, spun reprezentanții Petrom.

Speculații în piață

Ce au făcut austriecii se numește a specula piața. Practic, ei au putut să cumpere gaze de la Viena (patria OMV, patronul Petrom), pentru a-și onora în parte obligațiile de înmagazinare, de livrare în piață, amândouă la preț plafonat de 68 de lei/MWh, dar și eventual să vândă către industrie gaze cumpărate mai ieftin decât dacă le-ar fi produs chiar ei. Extracția gazelor presupune anumite costuri, când le cumperi din altă parte au toate costurile incluse. Atât de bine au ieșit calculele pentru Petrom încât a devenit primul importator de gaze din țară în condițiile în care, normal, austriecii acoperă circa 45% din întreaga producție a României. Potrivit raportului lor din T3, Petrom a avut o producție în scădere drastică, 9,2% față de anul trecut(după încă 15% scădere, anul trecut), dar vânzările au crescut cu 49%, această discrepanță fiind pusă pe seama producției mai mici și importurilor mult mai mari.

Destul de bine pentru Petrom, așadar, nicidecum așa cum anticipau anul trecut. Iată ce spuneau reprezentanții Petrom la momentul deciziei plafonării prețului la gaze pentru casnici. “Atragem atenția că stabilirea în mod artificial a unui preț la care producătorii sunt obligați să comercializeze gazele încalcă regulile Uniunii Europene privind piața liberă, distorsionează concurența, discriminează producătorii români față de importatori și poate avea consecințe grave asupra aprovizionării cu gaze”.