Din larg venea Pitoșkin. Dar ce e largul? Un hău? O gaură în curul cosmosului? Nu roși de rușine! Largul e acolo unde se pierd toate tiribombele omenirii, torpilele, bancurile, crucișătoarele, trupeții și netrupeții, iluzioniștii, șefii de state, macaronarii, bonjuriștii, malagambiștii, maneliștii, fanii de toate culorile, microbiștii, bicicliștii. De dincolo de Leningrad venea Pitoșkin, poate din Marea Baltică, din oceanul Pacific, via Hawai, din Siberia, de dincolo de Cercul Polar, acolo unde oceanul este brăzdat de balenele vorbitoare din Lima. Venea din Washington. Văr bun cu Elvis. Așa zicea, îl avea pe Elvis la degetul mic. A luat masa cu tipii de la Supertramp. Și-a băut cafeaua cu filozofii de la Princeton.
El i-a făcut cunoștință lui Trump cu Putin. El l-a ajutat pe Papă să stea de vorbă cu venusienii care au aterizat lândă Cairo, pe înserate. Era cineva, Pitoșkin! Da, da, stătea așa la cafea cu tot felul de politicieni sus-puși, din întreaga lume, și aeronavele de război, burtoase, se duceau buluc spre Vietnam, spre Iraq, spre Siria. Cerul se făcea maroniu.
Stelele erau portocalii, comisarul Bravissimo patrula, el patrula, bla, bla, bla, domnișoara Margareta ne făcea bezele de pe Mediterana, Fernandel, și el, ne făcea cu ochiul, Birlic, și el, și Tudor Argezi și Jules Verne. Iar Pitoșkin? Ah, Pitoșkin! Pitoșkin? Era un viking sadea, robust, gata de luptă. Un pirat englez sau somalez, un hoț de suflete, parșivul, neostoitul. Strănepotul lui Cristofor Columb. Sau, cine știe, poate era urmașul lui Troțky sau poate Troțky în persoană. Nărăvaș. Autoritar. Mă domina adeseori, mă punea la zid, cum îi mai plăcea s-o facă!
Nebunul naibii! Moscova era a lui. Praga era a lui. Cairo era al lui. Globalist cu experiență, Pitoșkin, nu se-ncurca. Eu căscam gura la el, adică eram naiv, tare naiv, mă rog, făceam pe naivul de naiv ce eram. Cine trece strada? Lucica din Pașcani? Bobolina? Marabella? Unul dintre baronii nordului, Brabulis, Marchiza Van Dyck, Potloghin de la brutărie, Esmeralda și Bertha de la cofetărie, Paperov de la gazolina municipală, Bersgonian de la arhivele secrete, Adervistoian, comerciantul de blănuri, comisarul Bravissimo, domnișoara Margareta, Birlic, Fernandel, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Dalida, Elvis, chiar el, Elvis.
Dar lasă-i! Pitoșkin vrea să știe cine e Bobolina, ha! Da, Pitoșkin, ai dreptate, acum văd lucrurile foarte clar, zău dacă te mint. El râdea cu gura până la urechi. Îi mirosea gura a pucioasă, arunca fulgere prin ochi, îmi vorbea despre Leif Cel Roșu, despre Volga, despre Oceanul Pacific, despre germanii de pe Oder, despre pictorii de pe Sena, despre mâncătorii de oameni din Sumatra, despre Einstein, oh, Einstein, despre Enrico Fermi și despre Fernandel, despre Felix Baumgartner traversând cerurile cu parașuta lui, despre Megan Trainor smulgând peste un miliard de like-uri pe Youtube, despre cursa de automobile din Texas și despre Marele Val din Indonesia și despre viața secretă a lui Putin, ah, Putin, mereu Putin, enigmaticul!
Lumea întreagă era la picioarele lui Pitoșkin, printr-un singur click. Click, click. Chiar așa?! Dar gândește-te, Pitoșkin, o să devii un robot. Dar ce spun eu, android cu acte în regulă. O să-ți pierzi esența umană! Asta era cheia! Esenența umană! Pentru ea a murit Giordano Bruno. Pentru ea au pus la cale atentate. Pentru ea s-au prăpădit milioane de oameni în războaie fără nume. Esența, asta era cheia! Cheia lumii din toate timpurile! Lumea? Ce e lumea? Un amestec de umori. O vânzoleală enigmatică. Valuri și valuri de ființe, gălăgioase, tăcute, smiorcăite, pline de fițe, lumea. Lumea îmi spune în toate felurile.
Da, nu sunt hotărâți în nehotărârea lor. Am mii de nume, am o mulțime de avataruri, nu mă joc, am uitat cine sunt, parcă se mai pune!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.