Planul machiavelic al lui Macron

Pentru Emmanuel Macron scopul scuză mijloacele, cel puțin în ce privește alegerile europene și insinuarea mișcării sale politice între PES și PPE, cele douua partide care au monopolizat Parlamentul European începând din 1979.

The American Conservative face o analiza a mișcărilor politice ale lui Macron. La Republique en Marche, partidul prezidențial din Franța, s-a aliat cu mai multe partide din Europa și a creat grupul ”Rennaisance”, cu care Macron vrea să obțină o sută de mandate în PE. Cine sunt aliații președintelui Franței? Partidul Liber Democrat din Germania, Ciudadanos din Spania, NEOS din Austria, Mișcarea Reformatoare din Belgia, partidul liberal olandez al premierului Mark Rutte și Mișcarea Momentum din Ungaria (un partid-ONG înființat de Andras Fekete-Gyor, un tânăr de 30 de ani care are ca experiență politica un stagiu în Bundestagul de la Berlin și includerea în echipa unui fost ministru al Agriculturii, tot din Germania). Cu excepția Ciudadanos și a premierului Rutte, acești aliați ai lui Macron au obținut rezultate slabe spre zero în alegerile naționale. Deci, pe cine mai mizează Macron pentru a căpăta greutate în Parlamentul European?

Cealaltă față a lui Macron și Verhofstadt

Aici intră în scena ALDE Europa. Planul lui Macron, scrie The American Conservative, este de a adopta platforma ALDE, dar de a scoate cuvântul ”liberal” din titulatura partidului european. Cu cine se va alia Emmanuel Macron, promotorul federalismului european, promotorul Europei cu mai multe viteze și criticul guvernelor estice, despre care spunea că văd ”UE ca pe un supermarkket din care iau doar ceea ce vor”? Să ne spuna Emmanuel Macron cu cine se împrietenește, pentru a vedea cine este el de fapt.  Același lucru este valabil și pentru ALDE, din al cărui grup parlamentar Guy Verhofstadt a găsit cu cale să elimine, în aprilie, ALDE din România, din cauza ”regresului situației din România”.

Ei bine, din ALDE (prin urmare și din alianța pe care o urmărește Macron) face parte partidul ANO, al premierului ceh Andrej Babis, ce urmează să fie trimis în judecată pentru fraudarea fondurilor europene – 2 milioane de euro – cel mai mare scandal de corupție la ora actuală în Cehia. Babis este și pe lista CEDO cu foștii agenți ai poliției politice comuniste din fosta Cehoslovacie, este deținătorul unei uriașe companii agricole și un mare mogul de presă. Apoi, din ALDE face parte partidul minorității turce din Bulgaria, a cărui figură centrală este Delyan Peevski, care deține 80% din presa din Bulgaria și care a fost acuzat de Repoteri fără Frontiere că a redus libertatea presei în țara sa. Este un politician tânăr care a acumulat o avere importantă, a fost la un pas să obțină sefie serviciului secret bulgar și are legături cu o mulțime de personaje corupte din țară. Guy Verhofstadt pare însă mulțumit de prestația ”europeană” a lui Peevski.

Tot din ALDE mai face parte partidului premierului Estoniei, Juri Ratas. Guy Verhofstadt nu s-a gândit să excluda acest partid din ALDE după ce Ratas s-a coalizat la guvernare cu partidul de extremă-dreapta eurofob și rasist EKRE. Progresiștii și vizionarii Verhofstadt si Macron par să treacă cu vederea peste faptul că aliații partenerilor lor estonieni militează pentru ”Estonia albă”.

Macron vrea o agenție europeană țintită împotriva Poloniei și României

Scopul scuză mijloacele și când vorbim despre curtarea de către ALDE, în 2017, a partidului populist Mișcarea de 5 Stele, la guvernare in Italia. Cum varianta aceasta de alianță a căzut, Macron și Verhofstad încearcă să coopteze Partidul Democrat din Italia (al fostului premier Matteo Renzi), acum membru al PES.

Ce vrea Macron? Manifestul mișcării sale ”Rennaisance” propune un salariu minim european și o armată europeana – una dintre pârghiile prin care industria militară franceză și-ar asigura o piață mai mare în UE și eliminarea, pe cât posibil, a concurenței SUA. Dar cel mai interesant este că Macron mai vrea și o ”agenție pentru protecția democrațiilor europene”. #Este o agenție despre care se consideră că va avea ca țintă guvernele din Polonia, Ungaria și România”, scrie The American Conservative. Ideea afost criticată până și de Carnegie Europe, care scria: ”A vorbi serios despre protejarea democrației ar trebui să însemne mai mult decât o agenție europeană cu un mandat alunecos de a reglemanta discursul. (…) Regenerarea democratică este un proces greu și îndelungat, care cere schimbări la firul ierbii mai degrabă decât mari proiecte pentru noii agenții și relansări europene care tind să se adune precum prologurile la cărți nepublicate”.

Până să adune cei o sută de europarlamentari, Macro are însă de trecut testul din Franta, unde partidul Marinei Le Pen conduce în sondaje, chiar dacă cu doar jumătate de procent. ”Cu cât Marine Le Pen devine mai puternică, cu atât Macron pierde mai mult teren. Nu că am fi așteptat mai mult din partea unuia dintre cei mai nepopulari președinți din istoria Franței”, încheie The American Conservative.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.