Poolouri, adică Paranoia Schwartz (I)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2012

Poolouri, adică Paranoia Schwartz

sau

pildele cele mai însemnate din viaţa plină de învăţăminte şi îndrăzneală a preacinstitului şi prealuminatului Gough, precum şi a nu mai puţin strălucitului său contemporan Finch, cu precizări asupra modului în care înţelepţii de ieri, de alaltăieri şi dintotdeauna au ştiut să răsfrîngă aceste întâmplări în subtilele lor maxime şi cugetări. Şi asta nu este încă nici pe departe totul…

Editura TipoMoldova, Iași, 2012

PREFAŢĂ

OMNE VIVUM EX VIVO

“Orice fiinţă vie provine dintr-o fiinţă vie.”

după William Harvey

“Omne vivum ex oco”)

Arborele genealogic sau cum s-a transformat Poolo în Gough

Se afirmă că nici o origine nu e certă. Unii o spun în sens peiorativ, chiar jignitor, referindu-se la cineva anume. Savanţii – care au învăţat că nu ştiu mare lucru – îşi extind îndoielile şi asupra originii universale: a universului, a speciilor, a diferiţilor semeni.

Şi – totuşi! – autorul se încumetă să pretindă că ar cunoaşte strămoşii ascunşi ai lui Gough şi Finch.

Numele adevărat al lui Gough este Poolo. Cînd a fost propus pentru nemurire, un ochi clarvăzător a deschis gura şi a întrebat de unde vine acel nume imposibil. Autorul a povestit că bunul domn se trage dintr-o minte rătăcită: un student foarte bun a început să se plimbe zile întregi pe modelul unui covor persan, fiind foarte atent să nu calce alături de desenul savant ţesut. El pretindea că ar urma impulsurile unui zeu egiptean, botezat de cei vechi “Poolo”. Se poate, deci, presupune că studentul n-a fost decît un mediu şi că strămoşii adevăraţi ai domnului Poolo se trag de dinaintea primelor dinastii faraonice. Ochiul clarvăzătorului nu s-a arătat prea mulţumit de explicaţie: pe de o parte, i se părea prea metafizică, pe de alta, subiectul interesului îl reprezenta pronunţia numelui. Autorul i-a răspuns că limba română fiind o limbă etimologică şi Poolo îşi rosteşte numele aşa precum îl aude. “Dar englejii?” a întrebat pentru a treia oară ochiul vigilent. “Pentru englezi, oricum ar pronunţa numele, nu este nimic alarmant în acest cuvînt”, i-a răspuns autorul. Iar în limba română, “cooperativă” nu se citeşte “cuperativă” şi nici “zoologie” nu se citeşte “zulogie”. Însă ochiul ager şi-a închis pleoapa şi a dat sentinţa: “Acest nume nu poate intra în istorie!” Şi? “Şi faptele sale?”, a îndrăznit autorul. O tăcere de moarte a stins ecoul întrebării. Dar faptele lui Poolo au fost prea măreţe spre a se pierde ca şi cum n-ar fi existat. Un om de bine, un ascet, şi-a luat sarcina istorică de a se topi în neant spre a-l lăsa pe Poolo să-şi continue magistrala aventură. Acest bărbat cumsecade s-a numit Gough.

Finch, în schimb, nu este decît un impostor ordinar. În lumea lui Poolo, cel despre care ochiul vigilent a hotărît că nici n-a existat, a hălăduit un oarecare Silar. În acesta, ochiul vigilent a văzut o reală primejdie de discordie între naţionalităţi. “În individul acela se află un sînge prea… ăăă… mă înţelegeţi dumneavoastră…” Autorul n-a înţeles nici de data asta. “Ăăăă… un sînge cam… ăăăă… cam prea semit…” “Eu aş zice că e mai degrabă maghiar”, propuse autorul, pregătindu-se să ţină o disertaţie despre originea reală a numelui personajului. “Evreu, maghiar, tot aia-i… vreau să spun că tot naţionalitate… să nu-i supărăm!” Aşa că nici Silar n-a mai existat. Dar faptele sale, venind din oglinda fermecată a lui Gough, i-au adus mereu profituri uriaşe.

Întotdeauna se găsesc şmecheri gata să acapareze asemenea prilejuri, trăgând turta pe spuza lor. Un oarecare Finch, bigam şi proxenet, a găsit că ar fi păcat să se piardă dintr-o clipă în alta beneficiile lui Silar. Finch şi-a asumat destinul lui Silar cu căţel şi purcel, mai ales că nu era vorba despre o potaie oarecare şi nici despre un singur purcel.

Finch este un om cu adevărat necinstit şi, fără exagerare, periculos. Însă prost nu e: întotdeauna îi lasă o fărîmitură de noroc şi lui Gough. Că dacă n-ar fi Gough, ar putea să prospere Finch?

Finch a avut o mare şansă: dacă ochiul vigilent ar fi ştiut ce grozăvie înseamnă cuvîntul Finch în vechiul dialect de nord din Insulele Guru Guru, mai ales dacă se pune accentul pe ch, în mod sigur că ar fi dispărut şi el fără urmă şi autorul ar fi fost nevoit să aştepte un alt impostor, iar pentru a putea înnobila istoria, Gough ar fi avut nevoie de un nou arbore genealogic.

În legătură cu origina entităţii Paranoia Schwartz, există, în general, trei variante:

a) Paranoia Schwartz ar fi un sindrom descris de Gheorghe Schwartz, după cum afirmă Şcoala de la Lugoj (România / Europa).

b) Sintagma ar proveni de la descrierea celebrului caz Gh. Sch., părere susţinută de Facultatea de Ecologie Spirituală a Universităţii din Baga. În favoarea acestei ipoteze vine şi vechiul dicton: “Cine spune ăla e”.

c) Întrucît “Gough” înseamnă în limbajul arhaic vorbit în Insulele Guru Guru “Negură” şi cum “Schwartz” poate fi considerat într-o limbă contemporană tot “Negru”, “Gough” ar putea fi citit şi “Schwartz”, la fel cum şi “Ion” ar putea fi citit şi “Iochannes” sau “Konigsberg”, “AKaliningrad”. Pronunţarea rămîne o problemă de opţiune.

Noi vom folosi, în cele ce urmează, termenul “Gough”, ştiind că şi aşa bunul cititor va rosti instantaneu “Schwartz”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.