Prin ferestrele colorate ale iudaismului

Când scriu aceste două cronici despre spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat – În vizită la domnul Green şi Motke, Hoţul – ne aflăm în anul 5775, în miezul sărbătorii de Purim (4, 5 şi 6 martie), una dintre cele mai vitale expresii ale spiritului iudaic, unde bucuria de a fi reprezintă suprema valoare.

Nu am ales întâmplător aceste recente premiere ale teatrului condus (sau mai corect spus însufleţit) de Maia Morgenstern. Sunt ferestre în timp ale evreităţii, văzută la început de secol XX şi în plin secol XXI. Perspective diferite, cu oameni, situaţii, întâmplări comice şi dramatice, cu micile şi marile mizerii ale condiţiei umane, traversând barierele timpului.

Geni Brenda (Marry) şi Mihai Ciucă (Alter Surech)

Prima fereastră prin care zărim un fragment din universul extrem de pitoresc al lumii evreieşti, în anii ‘20-‘30 ai secolului trecut, într-o Americă a tuturor posibilităţilor, unde legea o făceau gangsterii, hoţii şi matroanele bordelurilor, este cea deschisă de spectacolul Motke, Hoţul. Un vodevil “deocheat”, jucat într-un ritm nebunesc, cu o trupă dezlănţuită, care joacă, dansează şi cântă cu o bucurie de care te molipseşti de îndată ce intri în povestea scrisă de Shalom Ash în limba idiş şi regizată de Adrian Munteanu.

În centrul scenei Leonie Waldman Eliad (Miss Golde), alături de Natalie Ester (Base), Viorica Bantaş (Sussy), Monia Pricopi (Jacklin), Cristina Circei (Lulu) şi Luana Stoica (Hindl)

Rădăcinile poloneze ale lui Shalom Ash, care avea să capete cetăţenia americană în 1920, au contribuit mult la modul de a înţelege şi de a crea personajele sale, fie din nuvele sau piesele de teatru, aflate mereu la la graniţa dintre melancolie şi cruzime, iubire şi trădare, adevăr şi farsă. Subiectul ales în Motke, Hoţul este unul destul de incomod pentru morala vremurilor, ba chiar unul foarte îndrăzneţ pentru prejudecăţile epocii. Acţiunea piesei este dezvoltată în jurul unui personaj controversat, plin de contradicţii interioare, dornic de parvenire, crud şi pasional – Motke. Alături de el, autorul conturează în culori tari şi lumea care a născut un astfel de personaj: hoţi, prostituate, proxeneţi. Visul lui Motke este să se rupă cu orice preţ din cloaca care l-a creat, dar trecutul său se întoarce contra lui însuşi.

Debutul lui Veaceslav Grosu în rolul lui Motke. Foto Oana Monica Nae

La prima vedere o melodramă gen Hollywood, cu ingrediente picante, cu un limbaj “săltăreţ”, încărcat de savoare şi jucăuşe obscenităţi. Dar e mai mult decât o melodramă oarecare, menită să scoată batistele doamnelor şi să-i flateze pe domnii dornici “să mai scape” puţin printr-un decolteu generos. E meritul actorilor care pun tot ce au mai bun în rolurile pe care le creează. Tânărul regizor Adrian Munteanu l-a ales în rolul titular pe un debutant – Veaceslav Grosu – care ţine în mână toate sforile personajului şi o face cu mult talent. Iubita lui, Marry, este interpretată de Geni Brenda, cu dezinvoltură şi un farmec aparte, cucerindu-te definitiv cu glasul ei şi expresivitatea ieşită din comun. Dar nu există rol, mai mare sau mai mic, episodic sau nu, care să te lase indiferent. Fiecare este o apariţie scenică, pe care nu ai cum s-o uiţi. Doamna Leonie Waldman Eliad (Miss Golde, patroana bordelului), Natalie Ester, Anka Levana, Lucia Maier, Monia Pricopi, Viorica Bantaş, Cristina Cîrcei, Luana Stoica, Arabaela Neazi, Mihai Ciucă, Cornel Ciupercescu, Marius Călugăriţa, Andrei Finţi, Nicolae Botezatu, Mihai Prejban, Nicolae Călugăriţa, Darius Daradici, Mircea Dragoman, Cătălin Stelian, practic o mare parte a trupei Teatrului Evreiesc de Stat, la care se adaugă două apariţii surpriză, Dorina Păunescu în rolul Nebunei Ernestina şi Maia Morgenstern în rolul Beţivanului, cuceresc publicul şi-l antrenează în această aventură cu multe răsturnări de situaţii, şi îmbibată la tot pasul de umorul exploziv gen Iţic şi Struhl. Coregrafia Galei Bobeicu, costumele Undei Popp şi decorurile lui Vladimir Turturică nu au cusur. Excepţională este şi prezenţa trupei Bucharest Klezmer Band, dirijată de Bogdan Lifşin.

Maestrul Virgil Ogăşanu (Domnul Green)

Prin cea de-a doua fereastră deschisă de scriitorul american contemporan Jeff Baron cu piesa În vizită la domnul Green, plonjăm în mijlocul Manhattanului, la un secol distanţă de lumea lui Salom Asch. Un bătrân evreu văduv din New York, domnul Green, a renunţat să se mai bucure de viaţă, trăind într-o izolare fizică şi spirituală autoimpusă. Întâlnirea cu Ross, un tânăr sofisticat, provoacă incursiuni în trecut, aduce la suprafaţă vechi secrete de familie şi sentimente reprimate. O poveste captivantă cu final neaşteptat şi emoţionant. O piesă în două personaje, scrisă parcă anume pentru doi actori minunaţi, care se întâlnesc pentru prima oară pe scena Teatrului Evreiesc de Stat. Este vorba de teribilul Virgil Ogăşanu – ce adjectiv să mai găseşti pentru acest actor care se reinventează mereu, care nu acceptă niciodată situaţiile comode – şi de mai tânărul său coleg Tudor Aaron Istodor, care nu are niciun fel de complex în faţa Maestrului. Joacă de la egal la egal, cu inspiraţie, zeci de nuanţe, completându-se în mod fericit unul pe altul.

Tudor Aaron Istodor (Ross Gardner) şi Virgil Ogăşanu, o întâlnire de zile mari

Aducerea sub lumina reflectoarelor a acestui scriitor de succes, romancier, autor de librete de operă, comedii şi drame pentru principalele reţele de televiziune americane se datorează regizorului Erwin Şimşenshon şi traducătoarei Elisa Şimşensohn. În vizită la Domnul Green este cea mai cunoscută piesă a lui Jeff Bron, fiind jucată în 43 de ţări şi tradusă în 23 de limbi. Printre numeroasele premii obţinute amintim KulturPreis Europa, Inthega Prize (Germania) şi Premiul pentru Cea Mai Bună Piesă (Grecia, Mexic, Turcia, Israel, Chile şi Uruguay). Aşa că alegerea regizorului a fost de bun augur. Mai ales că alături de el, în echipa de realizatori, se află şi o tânără talentată scenografă, Irina Moscu.

Dacă treceţi pe lângă Teatrul Evreiesc, nu vă speriaţi, că el se află în reparaţii majore, dar pentru agenda de timp liber, nu uitaţi să vă notaţi aceste două spectacole care se joacă la Palatul Naţional al Copiilor, dar şi la sediul TES.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.