Nu ne place să recunoaștem, dar în România de azi degradarea sporește. Dezbaterea publică, instituțiile, educația, performanțele sportive, motivația sunt atinse. În justiție, indiciile sunt numeroase.
Nu se observă la cei care spun că apără justiția vreo preocupare pentru dreptate, dar vezi obsesia desființării secției de examinare a abuzurilor magistraților. Nu se arată vreun interes pentru independența judecării, adică pentru pregătire serioasă și integritate, dar vezi grija ca numirea procurorilor și judecătorilor să nu iasă cumva de sub controlul unei persoane. Nu vezi aduse vârfuri profesionale la conducerea justiției, dar vezi căutarea de persoane manevrabile. Nu vezi grijă pentru echitate, dar vezi condamnări cu închisoare în cauze în care în alte țări sunt recuperări de daune și poți constata condamnări politice. Nu vezi grijă pentru legalitate, când tocmai „președintele” încalcă legi. Vezi, ca la nimeni, desemnarea primului ministru după gust personal, ca și cum funcția ar ține de proprietate privată.
Lipsa pregătirii juridice nu ia neapărat aspectul necunoașterii legilor. Sunt destui cațavenci, tipătești, farfurizi și brânzovenești cu titluri gonflate, care învârt pe degete legi prost formulate și proceduri anapoda și driblează ce au în cale. Aspectul cel mai îngrijorător este absența conștiinței valorilor – în fond a conștiinței juridice. Câți juriști aplică riguros dreptul? Câți magistrați au „neliniști etice”, de care vorbea judecătorul suprem al Germaniei? Câți au „îndoieli”, cum cerea cel al Italiei? Câți apără dreptatea cu orice risc?
România trăiește azi, ne place sau nu să o spunem, cea mai urâtă perioadă din istoria postdecembristă. Se încalcă, dar, mai nou, nici nu se mai pricepe Constituția. Este prevăzut stat de drept democratic, dar din el nu a mai rămas decât disciplina impusă de forțe oculte. Altădată, liberalii erau ceva mai cultivați; cei vizibili acum folosesc libertățile pentru abuzuri, „justiția” pentru meschinării, relațiile externe pentru excursii.
Această situație este târâtă, cu costuri enorme, pe care le plătesc mai ales sărmanii – cei care suportă în fond pagubele nepriceperii. Incapacitatea este atât de mare încât de șase ani nu s-a putut proiecta ceva de interes public. Doar se caută „guvernul meu”, împiedicând între timp guvernele țării să lucreze. Iar când se încropește „guvernul meu”, încălcând legitimarea, nu iese nimic, cum s-a văzut și în 2016 și în 2020. Cei numiți nu s-au arătat nici ei capabili de ceva în interes public.
Nu se rezolvă durabil nici o problemă majoră. Iar acum, cu jubilații infantile – de genul „alegerilor europarlamentare”, cu numărătoare militarizată a voturilor, al „referendumului”, pe întrebări pe care nici „președintele” nu le-a putut explica, și al „alegerilor prezidențiale”, cu scoaterea din joc ocultă, din timp, a rivalilor – nu au cum să se depășească dificultățile. După cum acuzarea de „antieuropenism” din partea cuiva care nu a emis vreo idee proprie despre Europa, în vreme România nu a avut, totuși, până acum, vreun curent antieuropean, este tot o vorbă în vânt.
Din nepricepere, incultură și rea credință nu are cum să iasă ceva. „Justificarea” cu „alegerea prezidențială” merge la fraieri, dar nu la minți mature, căci două treimi din electorat nu l-au votat pe „președinte”, iar cei care l-au votat nu i-au dat mandatul pe care îl revendică. Într-o bună zi – care se apropie, totuși – faptele vor trebui luate în seamă, căci nimic fals și nedrept nu ține la nesfârșit.
Starea justiției din România are o istorie. Ea nu a fost în regulă nici înainte. Măsluirea judecării, pregătirea improvizată a multor juriști, judecători și procurori manevrați politic, legi prost formulate nu au lipsit. Dar a fost încrederea, poate mai mult speranța, că se face un nou început în 1989. S-a adoptat o Constituție, ce putea fi punctul de sprijin.
Numai că lucrurile s-au stricat, iar speranțele lui 1989 s-au risipit în România. Începutul degringoladei, oricum am lua-o, îl formează 2004 și anii care au urmat.
Din nefericire, nu avem în România istorii demne de încredere. Nu s-a scris nici măcar istoria, bazată pe arhive, a unui secol, la Centenarul țării. De aceea, se și controversează, fără perspectiva dezlegărilor convingătoare, ori de câte ori se pun întrebări privind anii scurși.
Nu avem istorie scrisă, dar avem relatări de încredere. Pentru o temă ca desfigurarea justiției, care se petrece din 2005 până astăzi, avem monumentala carte a lui Radu Călin Cristea, Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale (Editura Rao, București, 2017). Ea oferă o „istorie mare, politică și intelectuală la modul cel mai serios” (Paul Cernat), o „epopee a unei stupefacții, o amplă dramă a discernământului critic în acțiune publică” (Al. Cistelecan) și, în fond, „o imensă fișă de observație clinică” (Dorin Tudoran), cum spun examinatori ai cărții.
Folosesc această cronică a evenimentelor, nu înainte de a-i aduce un omagiu autorului pentru reconstituirea sa lucidă, exactă, care rămâne principala redare a cea ce s-a petrecut. Până vor apărea, în sfârșit, cărțile de istorie!
Aș spune, de la început, că există în România actuală oameni pe care îi susțin profesionalismul, cultura compactă, consecvența și demnitatea manifestărilor lor publice, înainte de orice. Unul dintre ei este Radu Călin Cristea.
Talent recunoscut al “optzecismului”, cu o pregătire dobândită la Universitatea din București, Radu Călin Cristea era pregătit spre examinarea dilemelor din jur într-o optică proprie. Practicând o investigație precisă și onestă a evenimentelor, el a devenit unul dintre ziariștii de frunte după 1989, fiind, pe rând, primul corespondent bucureștean al “Europei Libere”, apoi titular de emisiune al acesteia la Praga, director interimar al TVR (2012) și altele.
Este de subliniat că Radu Călin Cristea a venit în jurnalistică cu o excelentă pregătire filologică și pentru cercetare și cu tropismul spre informare completă asupra subiectelor, din perspective variate. Fiecare dintre acestea au rămas rarități la noi. El a fost selectat pentru roluri publice în baza valorii, nu invers, cum s-au petrecut lucrurile cu mulți, a căror valoare s-a epuizat odată cu funcția pe care au prins-o. Până și cei de altă opinie subliniază valoarea intelectualului Radu Călin Cristea. Nimeni de bună credință nu a pus-o vreodată la îndoială.
Radu Călin Cristea are capacitatea deloc frecventă de a nu trebui să-și dea aere de imparțialitate spre a fi echitabil – el este obiectiv, căci gândește situațiile cu toate datele în față, până la capăt. El perseverează în ținuta polemică fără a o rupe de datele rareori liniare ale subiectului și se informează complet în subiect, fără a aluneca în abstinențe lașe, atât de răspândite. El are mereu ascendentul luând în serios libertățile și răspunderile, inclusiv răspunderile celor care își asumă roluri publice, pe care democrația le presupune.
Modalitatea aleasă – combinarea redării cu fidelitate a faptelor cu semnificarea lor riguroasă în contexte largi și întrevederea consecințelor – a dus la o analiză de referință pe care nici cei implicați nu au putut-o contesta. Acestea fac din scrisul lui Radu Călin Cristea una dintre mărturiile de cea mai mare încredere ale epocii. Jurnalistica nu înlocuiește nicăieri istoria calificată, dar la Radu Călin Cristea este, până una-alta, mai elocventă decât aceasta.
Cartea sa Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale (2017) este un document reprezentativ pentru orice istorie pe care viitorul o va consacra perioadei. Ce ne spune ea în privința cotiturii pe care a făcut-o justiția română după 2004?
Șirul de observații ale autorului pleacă, pe bună dreptate, de la observația că, în România, persoane neadecvate au urcat în funcții de majoră importanță și au izbutit, fără să propună ceva în interes public, să mobilizeze forțe ce s-au dovedit defavorabile democrației. Destul de devreme, s-a ajuns, după 2004, ca ideile „politice” ale unei persoane să subordoneze coaliția care a adus-o la putere și, mai mult, ca acea persoană să „joace pe degete Guvernul și Parlamentul. Președintele strică astfel spiritul ireductibil al democrației, unde cele trei mari puteri își duc veacul între hotare constituțional demarcate, pe care șeful statului ori nu le înțelege, ori refuză să le accepte. <Chezaro-crăismul> prezidențial nu miroase a bine. Pentru nasurile mai pretențioase a început chiar să duhnească” (I, p.50). Când mulți oameni și-au dat seama de derapaj, era deja dificil de schimbat cursul.
A fost și o caracteristică „dedublare după instalarea la Cotroceni” (I, p.54). De pildă, documentele Wikileaks dovedesc, pe observațiile ambasadei SUA, că regimul proclama independența justiției, dar făcea aranjamente pentru controlul de sus al sentințelor I, p.82). Oricum, mulți au cedat aparențelor. Unii din buna credință ce alimentează speranța că nu poate veni ceva rău, alții din naivitate, iar mulți din interesul meschin de a intra în grațiile celui care decide. Prea puțini au observat că „nu s-au păstrat urme ale tentației lui Traian Băsescu de însușire a unei minimale culturi umaniste” (I,p.71), încât în România se înainta, pe tăcute, spre un regim oneros, ca la nimeni.
Dinspre regim s-a reușit, făcând cadouri în dreapta și în stânga, a coloniza instituțiile cu o abordare care era, totuși, a unei persoane preocupate nu de chestiuni de interes public, cum avea să se vadă în rezultate, ci de întărirea puterii personale. Nu numai prezentul, ci și trecutul trebuia manipulat. „Foarte grav mi se pare că majoritatea din CNSAS afiliată președintelui înclină periculos balanța deciziilor, astfel că apar rezoluții ale Consiliului luate în spiritul unor proiecte de lege aflate încă, în diferite faze în dezbaterea Parlamentului”, notează Radu Călin Cristea (I, p.58). În locul lămuririi competente, fără resturi a trecutului, ca în orice altă țară, în România, „dosariada” a devenit mijlocul predilect al luptei politice. Țara a intrat pe mâna impostorilor.
Lovitura pentru justiție a venit curând. „Băgând lama buldozerului în justiție, schimbând la grămadă legi și magistrați, Băsescu și-a câștigat o anume reputație de reformist al sistemului judiciar. Sesizați, anumiți ambasadori iau decizia – o iau pe cea mai simplă, fără a gândi consecințele. Pe scurt, Taubman pariază pe un singur om în locul unei alternative incerte” (I,p.67). Apoi, cunoscutul ambasador a pus în mișcare procurorii șefi ai momentului și „a inaugurat amestecul politicienilor în justiție” (I, p.67). România a fost confundată cu Burkina Faso – democrația ei, inevitabil în creștere, fiind luată ca teren de intervenție.
Șefii serviciilor secrete din România au început să se ocupe de dosarele judecătorilor. Aspazia Cojocaru (I,p.69) avea să devină simbolul profilului jalnic al judecătorului carpatic. Iar un jurist cu pregătire elementară, precum Zegreanu (I, p.93), a ajuns să decidă soarta țării. Prestigiul occidental al justiției s-a folosit denaturat pentru a face din persoană un „semizeu” (I, p.97), într-o democrație de mucava.
Cercul derapajului s-a închis odată cu comandarea de articole în afara țării pentru a exercita presiune înăuntru (I, p.105). România a ajuns, pe mâna unora dintre instituțiile și reprezentanții ei, în situația, fără seamăn printre țări, de a plăti din greu, pentru articole și declarații, și mai ales de a se lăsa manipulată de tot felul de forțe.
Ca de obicei, la involuție au participat intelectuali. „Mi se pare că niciodată după căderea comunismului nu s-a umflat atâta vid între stratul intelighenței și cel al maselor. După cum nu-mi amintesc ca intelectuali cu bosă ai postcomunismului românesc să fi debitat atâtea monumentale trăsnăi precum… unele dintre mințile așa-zis luminate” (I,p.111). Acestea au particularizat situația României.
Peste toate, s-a ajuns la o încoronare uimitoare. „România a devenit țara europeană cu cei mai mulți generali, cu cele mai multe servicii secrete și cu agenți care i-ar surclasa numeric pe cei din FBI și MI-5… la administrația prezidențială plouă abundent și pe toată durata anului. Plouă cu întreg nomenclatorul de grade și decorații aflate la îndemâna șefului statului” (I,p.87). Democrația, câtă era, a intrat sub această condiționare mai mult sau mai puțin fățișă.
Aș adăuga la analiza lui Radu Călin Cristea că asistentul american Philip Gordon putea emite orice despre referendumul din 2012, după ce, de la aeroport la Cotroceni, l-au acompaniat tot felul de sfătuitori. Dar, trebuie spus, nici ministrul de externe, nici primul ministru, nici președintele interimar de atunci nu au reacționat. Iar în lipsa reacției se impun, ca de obicei, falsuri.
În acest context insalubru, pe lângă ceea ce am spus și scris câțiva atunci, revoltat pe bună dreptate de neadevărurile de la Bruxelles privind situația din România, fostul președinte Emil Constantinescu a deschis o fereastră pentru aer curat intervenind cu o scrisoare către liderii europeni ai momentului. El a pledat în favoarea considerării echitabile, conduse de căutarea adevărului, în privința încheierii unui regim ce derapase grav (I, p.99). Numai că acea fereastră s-a reușit a fi repede închisă. Oportunisme ce au dus la smulgerea unei ciorne din mâna lui Barroso, spre a justifica lașități, au închis un dosar plin de falsificări.
Radu Călin Cristea observă că, în aceste condiții, „redută după redută, puterea judecătorească s-a predat lui Băsescu, de obicei într-o capitulare exuberantă. Letală armă albă pentru zile negre, justiția a recrutat, dacă l-aș parafraza pe Eminescu, copii de suflet ai lui Băsescu și spahii” (I,p.109). S-a ajuns astfel la „un regim de natură absolutistă drapată într-un veșmânt democratic”(I,p.109). Cum ar spune Thomas Piketty, la „o autocrație postdemocratică”! Cu specificarea, desigur, că, în unele țări, autocrații au venit, totuși, după ceva realizări, precum relansarea economică, restabilirea dezvoltării, apărarea independenței. Neavând realizări, autocrații carpatici au apucat vârtos măciuca „justiției” și a serviciilor secrete.
„Regimul Băsescu va rămâne în istoria politică a României, deceniul urii și al conflictului” (p.199). Din păcate, lucrurile nu s-au oprit la el. Ceea ce în 2005 era o degradare în raport cu normalitatea, a devenit, după 2014, normalitatea de zi cu zi. Regimul actual din România duce înainte rătăcirile, doar că vrea să le dea polei cu alegeri și referendumuri grotești, făcute cu noua Securitate și „justiția” controlată.
Atunci, în 2005, comunismul a fost înlocuit cu Securitatea (I, p. 87). Acum, până și apropiații “președintelui” spun că de pe umerii decidenților sar firicele din stele. Iar ziariștii observau că membrii guvernului demis în februarie 2020 trecuseră pe la „academiile” serviciilor secrete. Nu mai vorbim de efortul de a readuce în roluri publice inșii prezenți cam în toate filmările cu protagoniștii Securității. Cu indicii de acest fel, România actuală devine cel mai securist stat al perioadei postdecembriste.
Reconstituind calea pe care justiția din România a fost aservită, nu pot să nu îmi amintesc de „hoții statului” din cartea pe care fostul șef al Statului Major american interarme, amiralul Mike Mullen, o recomanda drept „miez al strategiei SUA și al relațiilor și angajamentelor acestora”. Într-o analiză autorizată, autoarea (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security (W.W.Norton & Company, New York, London, 2015) cere să nu ne închipuim că ceea ce numim corupție nu este mai jos de vârfurile regimurilor și nu doar în țări din Asia și Africa (p.205). „Corupția sistemică”, care îi are ca actori chiar pe decidenții regimurilor, a proliferat și nu mai poate fi ignorată. Ea afectează mulțimea oamenilor simpli care-și duc cum pot viața de zi cu zi și plătesc, la urma urmelor, costurile. “Prezența americană”, continuă autoarea, nu vrea să fie, nu trebuie să fie și nu este substitut pentru autoritățile țării respective (p.196). Acele autorități au de dat seama poporului lor de ceea ce fac sau nu fac, iar acest popor, și nu altcineva, are dreptul să le judece.
Cu astfel de dare de seamă de către autorități, față de cetățeanul simplu care este fiecare cetățean al țării respective, ar începe justiția luată la propriu. Numai așa justiția ar înceta să fie privatizată și injustă și ar putea începe să devină veritabilă. (Din volumul Andrei Marga, Justiția și valorile, ediție extinsă, în curs de publicare)
<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>
Probabil că și nu fără MOTIVE,obsesia unora pentru desfiintarea unei sectii foarte importante,este mult mai puternică decât lupta pentru o justiție dreaptă.Oare dece se tem ”unii” ,puțini,dealtfel,care se fac,doar,că fac dreptate?
În sfârșit se spune adevărul despre derapajul justiției! Dacă cumva mai este justiție cu numirile lui Johannis! Foarte oportun apelul la excelenta carte Împăratul cu șapcă, a lui Radu Călin Cristea. O caret care ar trebui dezbătură, nu ignorată de intelectuali!
Iar o luam cu Basescu….”Dacă ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit!”(O scr. pierd. -Caragia.Stop) Iar nu aveti ce scrie…gargara sa treaca vremea..
Iar bații câmpii Jardane? Vezi că sunt fapte grave ce ating viața oamenilor, iar liberalii veștejiți de Caragiale le fac cu pohtă. Doare, mă jardane, dar ce să facem dcă asta-i situația.
Ceea ce nu spune domnul Marga si nici in cartea lui Cristea nu apare ,este ca totul s-a facut cu largul concurs al poporului.Cine l-a votat pe Basescu, Johannis ,cine a iesit in strada nu pentru drepturile sale ci pentru a o apara pe Kovesi,cine in loc sa strige vrem reforme si salarii decente ,striga de bucurie ca un Dragnea a fost bagat la bulau.Romanii au legitimat si legitimeaza aceste imposturi si derapaje.Si asta pentru ca nivelul culturii in aceasta tara e redus la birfele de birt, salivari la teancuri de bani , masini bengoase si fete siliconate( visul oricarui romanas verde, crescut la umbra dorintei intense de imbogatire rapida ,cu orice pret).Este si vina elitelor acestei tari care in loc sa incerce sa ridice stacheta ,s-au coborit si ei la nivelul plebei.In curind o sa constatan ca traim intr-o tara care nu ne mai apartine ,suntem doar tolerati pe aceste plaiuri ce au vost vindute la kilogram sau tona,altora.Ma intreb daca mai exista constiinta de tara ,de popor, sau totul se reduce la constiinta de gang , gasca, clan.Am vazut ura si disperarea romanilor ”din tara” fata de cei din Italia ,acum cu corona virusul, cind scuipau otrava impotriva lor, ”sa steie acolo ,ce sa vina sa ne dea noua virusul”.Oare nu le-o fi frica ca si banii greu munciti ,trimisi in tara pe la rude, or fi impregnati cu virus?Mentalitate de neandertalieni, de suflete mutilate de monstrii ascunsi acolo.
mult mai eficienta este automatizarea justitiei: bagi fisa si iese sentinta dorita…
premise:
(1) Suntem judecați de infractori?
(2) Ministerul Justiției nu are statistica REALĂ a INFRACTORILOR din system!
(3) Statistica generată de ECRIS este eronată și denaturează adevărata stare de fapt.
Statistica INFRACTORILOR CU ROBE de după 2013:
– în perioada 2013-2016 am centralizat un număr de 64 (1 decedat) condamnări definitive la pârnaie ( cu exe. sau susp.) ale căror pedepse însumează 212 ani și 5 luni de ocnă. (link) „Două Veacuri de Pârnaie” – reeditare parafrazată și funestă a romanului lui Garcia Marquez.
– în perioada 2017 –2019 s-au adunat un număr de 32 (1 decedat) INFRACTORI CU ROBE, ale căror pedepse blânde iarăși însumează (link) „Un Veac de Pârnaie”: 100 ani și 5 luni, plus 2 amenzi penale de 3.000 și 5.000 de lei.
Eliminându-i din calcul pe cei 2 decedați, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, pentru a intra exact pe definiția indicatorului „criminalitate = nr. de condamnări definitive raportat la eșantionul analitic”, statistica totală a perioadei anilor 2013 – 2019 centralizează 94 de condamnări definitive (63 +31).
(cu aportul „frenetic” al unor infractori repetitivi, având 2 sau chiar 3 condamnări de căciulă).
Total ani de ocnă: 312 de ani și 10 luni. (updates in progress). PESTE TREI VEACURI DE PÂRNAIE ÎN CÂRCA ”SLUJBAȘILOR” ADEVĂRULUI!
(și mai sunt încă vreo 20 de golănași cu robe care-și fac încălzirea pe tușă, cu dosarele în faze diferite ale procedurii: CP, fond, Apel sau suspendare până la pronunțarea CJUE)
Acum, acest număr 94 se poate împărți la cei 7 ani și se obține o medie de 13,42857 condamnări/an. Pentru o reală comparație, prin regula de trei simplă extrapolând cifra de 13,42857 condamnări raportat la numărul total al magistraților (undeva în jurul a 7.000, medie corespunzătoare perioadei 2013 – 2019) , atunci raportat la suta de mii acest indicator se situează undeva în jurul cifrei…191,8.
WOW!
Coeficientul de criminalitate din systemul SLUJBAȘILOR ADEVĂRULUI este SUPERIOR coeficientului criminalității publice din România anului 2017: 181 la suta de mii de locuitori (conform indicatorilor publicați de INS pentru anul 2017). 1,81 la mie este criminalitatea publică a TUTUROR celorlalte segmente sociale (genii și nebuni, culți și analfabeți, vlădică și opincă, milionari și boschetari…), iar criminalitatea unei ELITE cu studii de specialitate, cu misiunea socială de slujbași a Adevărului și ai Dreptății, este de 1,92 la mie!
O castă care prin însăși natura ei, ar trebui să dea doar un coeficient nesemnificativ de 0.05 ÷ 0,1 la mie, doar câteva cazuri acolo, izolate: accidente rutiere sau de conducere cu rachiul în cap:)
WOW, WOW, WOW!
Concluzie: SUNTEM URMĂRIȚI PENAL ȘI JUDECAȚI DE… INFRACTORI.
Pentru a ne lămuri asupra acestei surprinzătoare ipoteze, am solicitat informații de la cei îndrituiți cu organizarea și administrarea systemului: CSM și MJ.
27.02.2019
A sosit răspunsul de la MJ. Dar, statistica OFICIALĂ a MJ, bazată pe rezultatele centralizate ale adnotațiilor din sistemul ECRIS, este NEREALĂ!
MJ îmi precizează că nu are statistica anterioară anului 2016 (nu-i nimic, las că am Io*!) și îmi comunică un număr de 10 magistrați condamnați definitiv în 2016, 9 condamnați în 2017, 4 condamnați în 2018 și 7 condamnați în 2019.
Eronată statistică!
Dacă cei 10 condamnați din 2016 corespund datelor sintetizate de mine, din 2017 lucrurile încep s-o ia razna:
– în 2017 nu sunt doar 9 condamnați definitiv, ci sunt 11. Nu știu cum au ajuns cei de la MJ la cifra de 9.
Poate au ignorat-o pe Boloș Florița care, la cea de-a doua condamnare, s-au descontopit pedepsele din primul dosar, s-au individualizat, s-au adăugat cele din a doua condamnare și s-a stabilit o nouă pedeapsă rezultantă de 7 ani, în locul celei inițiale de 4 ani. Ori, vorbim despre fapte penale. O a doua condamnare definitivă a unui magistrat (aflat deja în pușcărie și liberat condiționat) este o infracțiune comisă de o persoană care la data comiterii faptelor avea calitatea de magistrat.
SISTEMUL DE STATISTICĂ REZULTAT DIN ECRIS DENATUREAZĂ ADEVĂRATA STARE DE FAPT!
Sau, nu ai cum să nu-l iei în considerare pe Puțura Ovidiu, care, deși la data comiterii faptelor era secretar de stat în MJ, ca profesie era judecător la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Iar fapta lui este cu referință la condamnarea Corinei Jianu. Deci și condamnarea lui Puțura este o condamnare definitivă a unui magistrat.
Mai grav stau lucrurile pentru 2018. MJ îmi comunică 4 magistrați condamnați definitiv, eu am în tabelele sinteză un număr de 9 magistrați. Se repetă aceeași situație cu Florica Mihalcea care, deja fiind condamnată la 3 ani de închisoare, primește o a doua condamnare în al doilea dosar, o contopește cu prima și rămâne tot la pedeapsa inițială de 3 ani. Dar, condamnarea definitivă din al doilea dosar constituie o infracțiune distinctă comisă de un magistrat (fost). Nu ai cum s-o ignori și s-o omiți dintr-o statistică obiectivă.
Cât despre anul 2019, răspunsul oficial al MJ precizează 7 condamnări definitive iar în tabelul meu, chiar cu decedatul Vasile Șelaru scos din calcul, tot rezultă un număr de 10 condamnări. deci, ca o concluzie: MJ spune 10 + 9 + 4 +7 = 30 de magistrați condamnați în perioada 2016 – 2019.
Io* – iscusit scouter prin plasa netului, spun 10 + 11 + 9 + 10 = 40 de condamnări în perioada 2016-2019. O medie 40 : 4 = 10 condamnări / an, corespunzând doar 2016 – 2020.
Extrapolăm procentul de 10 condamnări din 6500 de magistrați (4000 juzi și 2500 de procurori *) la indicatorul suta de mii de locuitori. 10 ….. 6.500; x ….. 100.000 deci x = 1.000.000 : 6.500 = 153,846 Coeficientul de infracționalitate în systemul judiciar, corespunzător ultimilo 4 ani – anilor 2016-2019 – este de aproximativ 1,54 la mia de locuitori.
ULUITOR!
TOT DE INFRACTORI SUNTEM JUDECAȚI !
—–
* Nota: din adresa-răspuns a MJ, reiese că numărul juzilor este sensibil în jurul cifrei de 4.000. Studiind în tabelele cu situația posturilor de procuror, de pe site-ul csm1909, rezultă că la nivelul lunii dec 2019 erau ocupate un număr de aproape 2.500 posturi de procuror, iar în luna ianuarie 2020 situația acestora însuma 2572 de procurori. Deci pentru un calcul empiric se poate utiliza cifra de referință 4.500 juzi + 2500 procurori = 6.500 magistrați.
Addendum după redactare: și totuși nu-mi dau seama care sunt toate vicleșugurile prin care operatorii sistemului ECRIS coafează statistica INFRACTORILOR CU ROBE.
Am impresia că ȘI CONDAMNĂRILE DEFINITIVE, care fac obiectul unei căi extraordinare de atac – recurs în anulare – bica, piciarca, bădescu – sunt bifate cumva ca să nu fie centralizate din punct de vedere statistic.
Altminteri nu-mi dau seama cum pentru perioada 2016-2019, 10 INFRACTORI cu robe, reprezentând 25% din numărul celor priponiți cu condamnări definitive, au fost omiși din statistica OFICIALĂ a MJ.
Mai aștept și răspunsul de la CSM după care voi redacta o informare oficială cu privire la starea faptică REALĂ și voi solicita CSM să ia măsuri pentru eliminarea disparității statistice din sistemul ECRIS.
Ca să fie limpezită definitiv această oglindă statistică ce ne oferă o concluzie șocantă: SUNTEM JUDECAȚI DE INFRACTORI.
Baza de date, detalii despre spețe, scanări de tabele centralizatoare, răspunsul MJ, toate le pun la dispoziție OPEN SOURCE. Cuvinte cheie de căutare în browser: ”timeo hominem unius libri” ; ”mic îndreptar de ticăloșie judiciară”; ”mic îndreptar de ticăloșie judiciară – partea a II-a”; „adevăr sau provocare”.
ESTE ACOLO SINTETIZATĂ O BAZĂ STATISTICĂ MULT MAI VERIDICĂ ȘI CREDIBILĂ DECÂT STATISTICILE COAFATE DIN BIFA ECRIS-ULUI, FURNIZATE DE FORURILE OFICIALE DIN MJ.
post-scriptum: aștept și răspunsul de la CSM după care formulez o cerere-informare pe masa CSM prin care solicit să fie pusă în analiza plenului CSM modul în care sistemul ECRIS denaturează starea infracționalității și a criminalității din sistemul judiciar.
Și, în subsidiar, să se analizeze dacă este firesc ca această gașcă de Semizei „cu școală multă și examene grele” să genereze coeficienți de criminalitate anuală egali sau sensibil mai mari decât coeficientul general de criminalitate publică!
Conceptul de justiție independentă a devenit perimat. Dacă am face referire la vremurile comuniste. am putea găsi multiple asemănări. Spre exemplu: Transformarea unui condamnat politic într-un „penal”-infractor de drept comun este la fel de uzitată azi ca și atunci, la fel de posibilă și cu aceiași ușurință și lejeritate cu care un infractor notoriu poate fi transformat în erou național și internațional, salvator al țării sau umanității, de una și aceeași justiție „independentă”. Cîtă vreme justiția nu-și va cere cu toată forța dreptul de a-și decide prin reprezentații săi legal aleși în CSM modul de organizare, funcționare și aplicare a legii. de la cei care astăzi o dețin în propriile mâini, independența ei rămâne o veritabilă iluzie. Tragedia e că la ora actuală nici Constituția nu mai este de partea lor. Au avut alții grijă să le ia independența. golind-o complet de conținut.
Romania in vremea lui Basescu: retrocedari fara numar (de 30 de ani – nu stim daca am retrocedat deja ASIA si AFRICA, cele 2 AMERICI, AUSTRALIA, Europa, ceva INSULE NU? )- , despagubiri enorme necunoscute cu smecheri asezati direct in fata la ANRP – vanzarea terenurilor catre straini – sa se capatuiasca unii cu banii… altfel… ce era dobandit ilegal si dovedit se intorcea la adevaratul proprietar ? – Fondul Proprietatea daca nu stim cate titluri si pentru ce ce suprafata totala s-au emis vreme de 30 de ani : platim haraci cumva ? – cele aproape 20 de miliarde de euro imprumutate de BOC-Basescu-Isarescu si rambursate din veniturile bancilor obtinute din creditele pentru case cu dobanzi uriase & taxele si impozitele natiei – nu stim cum s-au utilizat dar stim cum au creditat bancile multele afaceri si tranzactii cu garantii imobiliare pana cand – fara bani -mai era putin si deveneau agentii imobiliare… Noroc ca MAI (Blaga, David) imparateau peste Prefecti, Cadastru si Politie deodata…retrocedau-masurau-pazeau? iar despre retrocedari in exces peste suprafata tarii striga doar ministrul cu ANCPI -cadastrul – in subordine in 2011 dar LCK nu se autosesiza dar face Protocoale cu SRI: „NU DERANJATI” ? Foarte bune salarii si pensii la Justitie. Intamplator?
Ce va spune numele de :ANDRONEASCU ?= ABRAMBURICA -abrambureala invatamantului romanesc !;MOGA ?= MORGA invatamantului romanesc; POP ?= POPANDAUL din invatamantul romanesc -agramatul .Am dat o parte din groparii invatamantului romanesc care sub pretextul reformelor au distrus scoala romaneasca. NIVELUL SCOLII influienteaza direct :DEZVOLTAREA SOCIETATII;NIVELUL DE TRAI ;SIGURANTA INDIVIDULUI ;CONSTIINTA INDIVIDULUI;DEMNITATEA ;ONOAREA;RESPECTAREA LEGILOR .
„in Romania de azi degradarea sporeste ” AZI VEZI REZULTATUL A CEEA CE ATI FACUT 30 DE ANI PROFESORE MOGA ???.
CE SPECIALIST IN SOCIOLOGIE ESTI ??. ODATA CU INVATAMANTUL PRIVAT S-A PROSTITUAT SCOALA ,ASTA N-ATI ANTICIPAT-O ?;ADMITEREA PE BAZA DE DOSAR !!, CE-I ASTA -MOD DE A VA PASTRA SCAUNELE , CE-ATI GENERAT ??-ANALFABETI SI IDIOTI CU DIPLOMA DE VALOAREA UNEI HARTII IGENICE !!.
CAND ACEI NEFERICITI S-AU TREZIT CU DIPLOMA IN MANA -CUMPARATA (prin taxe)CA SI UN KG DE MERE LA TARABA UNIVERSITARA IN CAPUL LUI TOTUL SE EVALUEAZA FUNCTIE DE CAT A PLATIT EL !!.CAND TINERETUL N-ARE ETALOANE ,N-ARE REPERE EL RAMNE LA NIVELUL
LA CARE S-A EXPERIMENTAT PE EL NESIMTIREA ACELORA CARE AVEAU OBLIGATIA SA-I FORMEZE CA OAMENI ,CA SPECIALISTI .
JUSTITIA A AJUNS LA ACEST NIVEL DE DEGRADARE PRIN VOI CEI CARE NU V-ATI RESPECAT PE VOI INSIVA !!.”CAPRA SARE MASA <IADA SARE CASA ".
Vorbești la întâmplare, tovarășe andreeșanu. Amesteci capre cu verze și vrei să iasă ciulama! Marga nu a aprobat vreo universitate privată, căci erau înființate, ir dânsul considera că dacă nu sunt mai bune ca cele de stat nu au rost. Am fost adjunctul lui și știu bine. N-ar fi rău să ne informîm înainte de a grăi. altfel prostiile ies pe gură ca aerul. Cum se vede, tovarășe!
Stimate tovarășe Andreeșanu, educația este importantă, dar aci se vorbește de justiție, Fie, dacă vrei, educație, dar pe Băsescu, Kovesi, Macovei, Boc Emil și ceilalți care au distrus justiția care mai era, nu profesorii actuali, nici domnul Marga nu i-a educat. Erau educați sau i-au educat alții. Ar fi bine, dacă ai ceva mândrie, să te adresezi lor. Oricum, la citit băieți, că vine seara. Vai de capul satului!
Janos ,fii te rog un analist mai profund .
Cand vorbim de scoala vorbim de invatamantul de toate gradele.Cand esti ministru invatamantului nu esti ministru doar pentru invatamantul de stat!.Cand vezi putregaiul sau rahatul(din ivatamantul privat) nu treci mai departe si te faci ca nu vezi ba chiar ai ceva interese !,sau te speli pe maini ca PILAT DIN PONT !!.Cand din scoala ies semianalfabeti ,idivizi cu nivel de perceptie „ZERO” aceia pot fi manipulati ,indoctrinati,prostiti,inregimentati ,sunt mase de manevra,sunt vulnerabili ,usor de santajat. Oamenii prin educatie sunt constienti de valoarea lor ;au demnitate ;constiinta ;onoare;receptioneaza -compara cu ceea ce stiu si reactioneaza in cosecinta !;pun intrebari incomode;nu pot fi manipulati ;sunt putini vulnerabili,iar asta nu convine acelor gasti care se pretind partide . Justitia s-a dovedit „oarba ” niciodata independenta ;vulnerabila si lacoma ;
si dirijata politic prin compromisuri chiar cu incalcarea constitutiei.Justitia s-a compromis singura prin faptul ca nu si-a facut singura curat in ograda.Privatizarea justitiei este echivalenta cu privatizarea invatamantului.Proverbele romanesti au sensul lor ,totul este sa le intelegi sensul .Poti fi orcine si orce !, dar „daca ai intrat in troaca te mananca porcii” .Majoritatea celor care se pretind justitiari azi sunt produsul scolilor de dupa 89!.
Aveti posibilitatea sa verificati -CATI DINTRE CEI CARE AZI SUNT JUDECATORI,PROCURORI ,NOTARI ,AVOCATI,JURISTI IN ADMINISTATII SUNT FACUTI LA APELUL DE SEARA ?.
Azi pentru un mafiot parlamentar in proces intra cate 3-5 judecatori ce-i asta -fuga de raspundere ?.
Cand l-au „judecat” pe Ceausescu :judecator Popa si procuror Voinea ce-a fost ?-o mascarada !si l-au impuscat dupa un ceas !,asta nu-i crima cu premeditare ?.ASTA NU-I DOVADA ca justitia n-a fost si nu-i independenta !,de 30 de ani mortii din 89 nu-si gasesc linistea.
Nu doar ești pe arătură, stimate tovarășe andreeșanu, dar ești confuz. Amesteci trecutul cu prezentul și le faci varză. Popa și Voinea erau juriști cum erau, dar nu s-au format recent. Dacă vrei să discut cu mata formarea juriștilor, o pot face. numai că trebuie să citești. Domnul marga este singurul care a semnalat că pregătirea nu e în ordine. vezi de pildă cartea lui Justiția și valorile (2017), vezi ce a semnat ca ministru al educației naționale (volumul Anii reformei, 2002). El a spus că în România este cea ma scurtă durată a studiilor de drept, că acestea nu sunt bine structurate. A spus multe lucruri care se confirmă ceas de ceas. dar asta probleme nu se tratează cu lozincile matale, ci cu pricepere. Așa că nu te înșela singur răbufnind aiurea, ci citește și spuneți onest părarea. După citi, nu înainte, că este cum se vede.
Dom’Marga , nimic despre sorosista de frunte , basista entuziasta , ministra justitiei care a pus in opera schimbarile din justitie , nomina odiosa , Monica Macovei ?
Cine sunt si ce fac azi cei 9 magistraţi care au decis că o fetiţă de 11 ani poate consimţi sexul cu un bărbat de 52 de ani si ca fapta acestuia NU se cheama VIOL.
Oare cum dorm noaptea ?
Oare niciunul dintre acesti oameni nu a facut si a crescut copii? Nu stie niciunul ce discernamant sau forta fizica are un copil de 11 ani? Un copil de 11 ani, doamne sfinte!…cum sa iti inchipui ca poate accepta, in cunostiinta de cauza si nesilit, sa faca sex de bunavoie cu un individ care i-ar putea fi bunic si inca 5 persoane timp de luni de zile??!? La 11 ani, copiii cred inca in Mos Craciun, oameni buni!!! Si de la Mos Craciun vor cadouri nu SEX!
[…]
Şofan Dumitru, cel care a întocmit rechizitoriul, este acum procuror-şef Secţie Urmărire Penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Nicolae Paştiu, cel care a confirmat rechizitoriul, este procuror-şef Secţie Urmărire Penală la Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Draia Sanda Ionela, cea care a respins plângerea părinţilor fetiţei, lucrează şi azi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi este procuror-şef Secţie Judiciară.
Petronela Negrea Drucan, prima judecătoare care a decis că fata de 11 ani a consimţit actele sexuale la care a fost supusă, profesează la Tribunalul Hunedoara.
Jean Nicolae Uncheşelu, primul procuror de şedinţă care s-a opus schimbării încadrării faptei lui Jorj din act sexual cu un minor în viol, e procuror la DNA – Structura Centrală
Monica Felicia Farcaş, preşedinta completului de la Curtea de Apel Alba Iulia care a decis că fetiţa de 11 ani s-ar fi putut apăra, este azi preşedinta Judecătoriei Blaj.
Marius Aurel Motolea, judecător în completul condus de Farcaş, profesează acum la Secţia I Civilă a Curţii de Apel Alba Iulia.
Judecătoarea Sanda Trif, judecătoarea de la Curtea de Apel Alba a ieşit la pensie în ianuarie anul trecut,
Alina Oană este procuror DNA – ST Alba Iulia.
Daciane ,mai citeste odata ce-am scris .DEZASTRUL in care-i Romania de azi se datoreaza in primul rand acelora care s-au facut ca guverneaza ,acelora care s-au crezut ministri . Cati ministri a avut educatia in 30 de ani ?.Ce-a lasat in urma Moga ca ministru?. Eu am comentat ca dezastrul este in tot sistemul nu numai injustitie.
Vezi ca-i scris „cati din cei care au terminat dreptul au diplome de la universitati neacreditate si la CUCUIETII DIN DEAL
or la Casa de cultura a sindicatelor la apelul de seara ?. Zilnic justitia isi dovedeste puteziciunea si lipsa de raspundere ,iar povestea merge maideparte .Un ministru cand isi face treaba se duce cu propunerea de lege in parlament daca vrea sa faca ceva.Ce-a semnat Marga ca ministru ,a semnat ca primarul !.Intr-o carte scrii ce vrei sau ce stii ,aia nu schimba lumea sau legile.
Tovarășe andreeșanu, mă obligi să-și recomand bibliografie. ia notează teb org cărți ale lui Andrei Marga în care ai răspunsul: Anii reformei 1997-2000, Reforma universității clujene 1993-2012, Universitatea veritabilă (2015), cel mai recent volumul Educația responsabilă (2020). ne mai chinui, fără citit se spun prostii și edste păcat de timp. Dacă vrei îți dau și referințele internaționale, emise de persoane care știu despre ce este vorba.
Daciane ,ca si avocat pentru Moga poate iti meriti banii .Nu i-am contestatDlui Moga ce a scris si nu-s in specialitate sociolog.
TE INTREB IAR POATE GASESTI UN RASPUNS ACEPTABIL -CA MINISTRU CA OM POLITIC CE LEGE A PROMOVAT SI SUSTINUT IN PARLAMENT ,CE LEGE A INVATAMINTULUI ARE CA SI AUTOR PE Dl MOGA ??,LEGE CARE A ERADICAT FABRICILE SI TARABELE DE DIPLOME UNIVERSITARE.
ASTEPT CU INTERES.Chestia cu tovarase las-o mai moale ,o poti folosi cu incredere pentru Dl MOGA !!,fostul coleg a lui Cristoiu,iar daca esti curios am tot atatia ani cat Dl Moga ,dar sunt inginer si niciodata politruc .
@andreesanu: daca scrii ” ca si ” inseamna ca esti analfabet functional. Inginerul se aseamana cu un caine. Amandoi au privirea inteligenta, dar nu se pot exprima.
Tot tovarăș ai rămas, adreeșene. Nu te poți dezlipi de ignoranță – mata crezi că toți care nu sunt ingineri sunt politruci.
Dar fiindcă pui întrebări, sunt civilizat și răspund. Nu sunt avocat, domnul Marga nu m-a angajat, băbuiesc că nici nu are nevoie de avocați. Dar îți răspund la așa întrebare pe scurt (nici nu am altfel spațiu). Citește volumul Andrei Marga, Anii reformei 1997-2000 unde ai lista cu toate legile, hotărîrile, ordinele. Așa este cel mai corect – să vezi ce a semnat un om. Apoi, ia și Andrei Marga, Anii înnoirii. Reforma universității clujene. Unde ai tot ce a făcut la rector. Dacă mai vrei, îți mai dau surse de invormare. Ca să vorbim la obiect. Precis, inginerește, nu?