Protocoalele secrete

CCR a fost sesizată să spună în ce măsură Ministerul Public a intrat în conflict constituțional cu Parlamentul atunci când a semnat protocoalele secrete cu SRI. CCR a admis că Ministerul Public a fost în acest conflict constituțional, dar și-a extins judecata în afara materiei în care a fost sesizată: și Parlamentul, spune motivația CCR, a fost în culpă prin pasivitatea Comisiei de control al SRI.

Iar printr-o opinie separată, Daniel Morar extinde și mai mult materia sesizării și spune: și judecătorii au fost în culpă față de Constituție atunci când n-au respins probele ce fuseseră constituite prin încălcarea legii.

Observația lui Daniel Morar este capitală: mult mai mult decât Parlamentul, judecătorii ar fi putut stopa catastrofa, dar n-au făcut-o.

În cazul Parlamentului, putem vorbi de complicitatea clasei politice la catastrofă.

În cazul judecătorilor care au admis probe ilegal constituite, avem a vorbi chiar din epicentrul catastrofei; este vorba despre o foarte gravă trădare a misiunii judecătorești. În mod normal, acei judecători ar trebui să fie eliminați din magistratură.

Vor avea loc aceste eliminări? Câtă vreme și CSM-ul și ÎCCJ au avut protocoale secrete cu SRI, e greu să ne așteptăm la restaurarea completă a dreptății.

Dar avem, acum, după motivarea deciziei CCR, un tablou complet al catastrofei ce a avut loc în Justiția românească: în România de după 2009 a avut loc o lovitură de stat dată de SRI, cu complicitatea CSM, a ÎCCJ, a Ministerului Public și a Parlamentului, o lovitură prin care ordinea constituțională democratică a fost preschimbată într-o ordine nedemocratică.

Cum a fost posibil? Parlamentul e compus din incompetenți și șantajabili. Dar numărul șantajabililor competenți din CSM și ÎCCJ (în baza informațiilor SIPA) era, se pare, mult mai mare decât ne-am fi putut închipui.

După 2009, puterea președintelui Băsescu era mult diminuată de propriile sale slăbiciuni față de SRI. Ceruse generalului Coldea să implice Serviciul în prea multe chestiuni de interes politic personal.

Reacția generalului, după 2009, a dovedit, iată, că pofta de putere a acestui mic Napoleon secret era chiar mai mare decât pofta prezidențială (care s-a rezumat la acte de răzbunare oarbă).

Uluitoare rămâne, în continuare, pasivitatea liderilor europeni față de catastrofa românească din Justiție, ceea ce n-ar putea fi explicat decât prin acoperirea pe care generalul și-a format-o în Germania, promițând (și ținându-se de cuvânt) că, după Băsescu, noul președinte al României va fi un mare prieten al Germaniei.

Estimp. George Maior reușea să convingă intelligence-ul din SUA că forța de control a SRI asupra societății românești n-are cum să nu convină intereselor americane (democrate, la ora aceea, așadar extrem de serviabile cu interesele globaliștilor).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.