România produce circa 10,5 miliarde de metri cubi de gaze (în comunism, erau circa 18 miliarde) și mai importă 1,5 miliarde de metri cubi. Consumul actual este în scădere accentuată față de perioada antecriză financiară (2008 – 2009) – 18 miliarde mc, ca să nu mai vorbim de comunism, când consumam aproape 24 de miliarde de mc. Explicația vine din declinul industriei chimice și petrochimice, de departe cel mai mare consumator de gaze.
România are rezerve de gaze naturale dovedite de 100 miliarde metri cubi. Cea mai mare parte a resurselor de gaze naturale ale României sunt situate în Transilvania (aproximativ 75%, în special, în judeţele Mureş şi Sibiu), Moldova, Muntenia şi Marea Neagră. În prezent, România are a doua rezervă de gaze din Uniunea Europeană, imediat după Olanda. Luând în calcul producţia anuală de gaze, de circa 10,5 miliarde de metri cubi, şi consumul, rezervele României se vor termina în circa 10 ani. În 3-4 ani însă, este de aşteptat ca Petrom împreună cu, posibil, Romgaz, să înceapă exploatarea rezervelor de gaz din Marea Neagră, estimate la 80 de miliarde de metri cubi, deci producţia locală de gaze ar putea să se extindă cu încă un deceniu. Totodată, din această toamnă, Black Sea Oil&Gas va începe extracția gazelor din perimetrul concesionat în Marea Neagră, cu rezerve estimate de 10 miliarde mc. aducând încă 500 de milioane până la 1 miliard de mc anual în Sistemul Național de Transport.
Producţia locală de gaz este împărţită, în mod egal, între Petrom şi Romgaz. Din Marea Neagră, Petrom extrage deja cantități de gaze, însă, nu foarte mult.
Pe uscat, extracția tuturor gazelor se face, în proporție de 90%, de către Romgaz, companie de stat, și Petrom, companie deținută de austriecii de la OMV. Producători mai mici de gaze sunt Amromco, Stratum Energy și Raffles.
Activitatea de productie gaze naturale din cadrul Romgaz se desfășoară în cadrul a două sucursale de producție, cu sediile la Mediaș si Tg. Mureș, care exploatează împreună un număr de peste 140 zăcăminte comerciale, amplasate în Transilvania, Moldova, Oltenia si Muntenia. Sucursalele de productie din cadrul Romgaz sunt organizate in 14 secții de productie: Filitelnic, Delenii, Mediaș, Roman, Daneș, Agnita, Cristur (sucursala Mediaș) si Sângiorgiu de Mures, Sărmășel, Grebeniș, Sângiorgiu de Pădure, Țaga, Muntenia și Oltenia (sucursala Tg. Mureș).
Exploatarea tuturor acestor zacaminte se face prin intermediul a cca. 3.240 sonde si a unei infrastructuri complexe de suprafata, compusa din conducte de aductie, conducte colectoare, incalzitoare de gaze, separatoare de impuritati, compresoare, statii de uscare si panouri de masurare a gazelor. Romgaz are acum în exploatare și cea mai mare descoperire de uscat din ultimii 50 de ani, este vorba de Caragele, de lângă Buzău, cu rezerve estimate de circa 30 de miliarde de mc.
Romgaz a trecut recent în fața Petrom la producția de gaze. Austriecii exploatează și ei zeci de zăcăminte, unul dintre cele mai importante fiind chiar unul recent pus în funcțiune: Totea, în Oltenia.
Avem nevoie de consum mai mare
În ceea ce privește consumul, sectorul industrial acontează 2/3 din total cantități. Atât cât mai e, chimia și petrochimia sunt responsabile, singure, de peste 3 miliarde de mc. Termocentralele mai acontează încă 1,5 miliarde. Segmentul casnic consumă circa 3 miliarde mc, potențialul fiind mult diminuat pentru că doar una din 3 gospodării are branșament la gaze. Spre exemplu, la vecinii unguri, 90% din gospodării sunt branșate. Guvernul are însă în derulare un program multianual de înființare de rețele de distribuție în toată țara, cu precădere în mediul rural și orașe mici. Acesta va fi socializat, adică toți consumatorii de gaz îl vor susține, pe modelul certitifcatelor „verzi” din industria regenerabilelor. În parte însă, aici vor fi folosite și fonduri europene, accesarea lor rămânând în seama autorităților locale. Recent, director Transgaz, Ion Sterian, aprecia că , în orizontul 2025, consumul de gaz al Româniaie ar urma să ajungă la circa 17 miliarde mc.
Cotidianul.ro organizează, în 27 mai, conferința „România – Hub Energetic European”, unde oficialități, invitați străini și actori locali vor dezbate perspectivele Energiei românești în contextul geopolitic local și al noilor oportunități și provocări legate de orientarea UE, din ce în ce mai mult, către soluții puțin poluante Romania – Hub Energetic European
Cum vă lămuriți că producția este la jumate față de 1989? Dacă cineva vine cu „epuizarea zăcămintelor”, cum de s-a potrivit cu actul teatral numit Revoluție?
Asemănarea dintre procentul de gaze importate cu UDMR este bătătoare la ochi; fără acele procente nu se poate. Ce împiedică Transgaz și Petrom să scoată un miliard de m3 pe an mai mult?
Nu uitați!
Hidrocarburile, așadar și gazul metan, sînt anorganice, abiotice adică nu sînt organice, biologice, vin din adîncul pămîntului, sînt inepuizabile.
Puțuri de gaze sau petrol odată secate se reumplu peste cîțiva ani.
Teoria oficială cum că acestea sînt din putrefacția materiei vi este sprijinită de puterea din umbră prin industria hidrocarburilor. Au tot interesu să pretindă că sînt pe terminate, că sînt puține, că vin din țări instabile, pt a ține de preț și a ne ține-n frîu.
Că „rezervele României se vor termina în circa 10 ani” nu este greșeală de calcul, nici predicție, este sperietoare și acoperire pt „importăm de la ruși”. Cu New Green Deal s-ar putea să fie chiar plan și în zece ani să mintă că nu mai sînt.
Dacă ar ține doar 10 ani gazele, de ce să tragă gaz în cele mai îndepărtate sate unde, de multe ori, pădurea cade peste oameni? Dacă ar fi așa s-ar ține cu dinții de rezerve, nu s-ar mai încuraja nici termocentrale pe gaze, nici ind petrochimică. Mai mult s-ar importa pt a nu se atinge de rezerve.