De ce nu cad partidele la o Înțelegere ca în martie 1907? Pentru că nu se confruntă cu pericolul numit Răscoala din 1907, scrie publicistul Ion Cristoiu într-un editorial publicat pe cristoiublog.ro, pe care îl redăm și noi.
„Celebrul pamflet semnat de nu mai puțin celebrul I.L. Caragiale, 1907. Din primăvară pînă-n toamnă, surprinde la un moment dat prin crunta ironizare a scenelor din Parlament menite a exprima Înțelegerea dintre Conservatori și Liberali, cele două mari partide pînă atunci în dușmănie gen pe viață și pe moarte:
„Cum au izbucnit primele flăcări, guvernul conservator (sub barba căruia, pe-ndelete, încă din vara anului trecut 1906, pe vremea Expoziției jubiliare, se organizase mișcarea maselor țărănești) s-a declarat cu toată candoarea incapabil să țină piept elementului dezlănțuit Regele, firește, adînc îngrijat și bănuind, cu drept cuvînt, El care-și cunoaște bine oamenii, că liberalii nu erau atât de ignoranți în privința evenimentelor, a făcut apel la patriotismul șefului lor. Acesta a primit zdrobitoarea sarcină a puterii numai cu condiția ca facțiunea conservatoare și majoritățile ei să-i promită concursul fără nici o rezervă; iar conservatorii, rușinați și îngroziți de moștenirea ce lăsau, s-au plecat învoielii.
Au urmat, în Camere, duioase scene teatrale… În publicitatea românească, foarte înclinată, la ocaziuni mari, către nota sentimentală, astfel de exhibițiuni se numesc «scene înălțătoare». Toată lumea a plîns, miniștri de azi, miniștri de ieri, deputați, senatori, publiciști, raportori și tribunale publice; și-n fața lumii acesteia atît de emoționate, doi mari între mari fruntași, un conservator și un liberal, s-au strîns în brațe cu efuziune și s-au sărutat solemn, spălînd cu lacrimi fierbinți tot trecutul – care, ce-i drept, cam avea nevoie de spălat: în căldura luptelor de pînă ieri a celor două facțiuni, primul nu numea pe al doilea decît «trădător de neam», iar acesta pe acela «fiul lui Belzebut». Răscoalele făceau deci o minune: trădătorul de neam de pînă ieri se preschimba în salvator al patriei; iar fiului lui Belzebut îi crescuseră peste noapte aripi de heruvim În fața primejdiei, pentru amîndouă egal de amenințătoare, facțiunile de guvernămînt dușmane își dau mîna spre restabilirea ordinii. Care va să zică, un guvern incapabil, deși dispune de majorități formidabile, cade; vine altul la putere declarîndu-se și el dintru început incapabil dacă incapabilul căzut nu-i dă, fără nici o rezervă, concursul – tocmai după principiul gramatical că două negațiuni fac o afirmațiune: două incapacități mărturisite dau o capacitate netăgăduită.”
Despre ce Înțelegere e vorba?
Despre cea dintre Partidul Național Liberal și Partidul Conservator din martie 1907 pentru a soluționa Criza devastatoare, periculoasă pentru existența României ca stat, numită Răscoala de la 1907.
Ce spun documentele?
Răscoala a izbucnit în 21 februarie 1907 în satul Flămînzi și s-a extins cu repeziciune și pe fondul impotenței funciare a guvernului Conservator condus de George Gr. Cantacuzino, premier și ministru de Interne. Semnele Crizei ajung în Parlament. Întreaga clasă politică o vîră pe mînecă. Bugetul pe 1907 – 1908 e votat fără probleme. Take Ionescu, șeful Grupării takiste din Partidul Conservator, îi dă regelui sfatul să-i aducă pe Liberali la putere, deși Take Ionescu e ministrul Finanțelor în Guvernul Conservator. Pe 11 martie 1907, Guvernul Cantacuzino demisionează. Pe 12 martie 1907, vine la Putere Partidul Național Liberal, pînă atunci în Opoziție. Guvernul Liberal se bucură, potrivit înțelegerii, de sprijinul Conservatorilor:
Premier Dimitrie A. Sturdza. La Interne e Ionel Brătianu. La ministerul de Război, generalul Averescu.
Evenimentele scăpaseră de sub control. Pentru a le face față se cerea un Guvern forte, sprijinit în acțiunea sa de Opoziție. Și Opoziția, alcătuită din foștii guvernanți, au sprijinit represiunea, singura soluție de moment pentru controlarea situației.
În pamflet, desigur, I.L. Caragiale își bate joc de demagogia tipică politicianismului român. Între noi fie vorba, se putea încheia și respecta o Înțelegere și fără scenele de teatru de prost gust din Parlament. Nu-mi dau seama dacă I.L. Caragiale a luat în tăbarcă Înțelegerea. Văzută din perspectiva a ce s-a întîmplat după Înțelegere între cele două partide care au trecut astfel peste decenii de luptă oarbă, pentru a salva țara, Înțelegerea e o dovadă că politicienii pot ajunge la un moment dat la un Acord.
Evident, de Răscoală erau responsabili politicienii, Conservatorii îndeosebi. Deși erau semnale că țăranilor le-a ajuns cuțitul la os, politicienii își vedeau mai departe de tarantelele lor politicianiste. Numai că la 12 martie 1907 nu mai era timp de jocuri politice. Situația țărănimii urma să fie analizată și soluționată mai tîrziu.
De ce au renunțat, în martie 1907 politicienii români la jocurile politicianiste, la orgoliile ieftine, la încercarea de a cîștiga, luptînd cu ghearele și cu dinții, o bucată mai mare din friptura resurselor bugetare?
Pentru că Răscoala, o dată începută, luase o asemenea amploare încît toți simțeau în ceafă suflul fierbinte al conacelor în flăcări.
De ceva timp, românii lui 2021 sînt martorii unei Tarantele gureșe pe care o joacă toată partidele. Inutil să mai trec în revistă, întîlnirile eșuate, declarațiile demagogice, suspiciunile reciproce. E limpede că nici un partid n-are vreun gînd serios de a pica la o Înțelegere cu alte partide pentru ca în România să se încheie Criza politică majoră care, iată, împlinește în curînd două luni.
De ce nu ajung partidele la o Înțelegere precum cea din martie 1907?
Răspunsul e simplu:
Pentru că politicienii nu se confruntă cu pericolul Răscoalei din 1907.
Șirurile de morți din cauza proastei administrări a Pandemiei, balamucul deciziilor privind restricțiile, oamenii care merg la spital pentru a se vindeca și mor arși din neglijență, conștiința statului eșuat, amenințarea crizei energetice ar fi trebuit să provoace o Tulburare de stradă uriașă, amenințînd dărîmarea scenei politice pe care se joacă de două luni și ceva telenovela ciorovăielii dintre partide.
Atunci politicienii de azi simțind cum li se clatină scena sub picioare ar fi ajuns rapid la o înțelegere ca în 1907.
Nu s-a întîmplat însă nimic.
Nu s-a întîmplat nu o Răscoală ca în 1907, nu o Revoltă ca în decembrie 1989, nu s-a întîmplat nici măcar o bolboroseală.
Cum să nu joace mai departe Lapte gros politicienii noștri?”
Păi bre,ba..buin,. Zi bre, care dintre politicieni de azi știe de Martie 1907 ?? Poate știe de ”flămânzi”…din poza lui Băncilă, azi necunoscut..Și pentru astfel de cunoștințe ai nevoie de școală bre,.nu doar de interese de gașcă pe pielea ursului din pădure. Mai ai ceva speranțe de la politica dâmbovițeană ?? Incearcă doar să rămâi in viață..
Chiar credeti ca e vorba de vreo intelegere intre partide?!Nici vorba, este o lupta intre diverse grupari mafiote compuse din membri ai serviciilor secrete si agenti economici (acoperiti sau nu) din sfera lor de interese.Miza nu este una politica (asta e doar mijlocul) , ci una economica , cu bataie in energie , sanatate si fonduri publice!Credeti ca ii intereseaza ca mor mii de romani in fiecare saptamana din lipsa de medicamente si dotari in spitale?!Nici vorba, ei se tin de glumite si smecherii de doi lei!Uitati-va la Ciolacu, cu ditamai partidul, care in loc sa ceara guvernarea se milogeste pentru firimituri la imparteala posturilor si banilor!Da, ne-ar trebui un 1907, dar nu partea cu intelegerea , ci aia cu coasele si furcile!
stefan/cum le dovedesti cu Editat pe cele 120.000 de capete de organe ce activeaza in cele 6-7 servicii secrete ce mananca anual peste 3 miliarde de euro de la bugetul statului???
Cenzorul din tura asta de la Cotidianul este securist sub acoperire. A lasat sa treaca poanta ca politicienii sa fie dovediti cu coase si furci din postarea lui stefan. Pe cand la intrebarea mea cum ii dovedesti pe securisti cu coase si furci mi-a cenzurat coasele si furcile??? Cenzore sa ai zile bune de acum in colo-n viata dupa cat nu esti securist sub acoperire la Cotidianul.
Politicienii nu mai pot cădea azi la nici o înțelegere,pentru ca exista unu’Câtu.Cine si de ce a plantat un psihopat în fruntea guvernului (dacă admitem ca Președintele a acționat sub presiune),rămâne de presupus.Ca,de știut nu se va ști vreodată.Ramane sub peceta tainei.
De ce nu cad partidele la o Înțelegere ca în martie 1907?
Raspunsul nostru este ca liderii partidelor scoliti la National College of Defence a Ciorilor ‘Carol I’ nu au studiat benzile inregistrate cu Imparatul Winnetou Traian si regele Decebal von Hohenzollern, in al doilea razboi daco-roman din martie 106
Cum isi iroseste ‘maestrul’ bruma lasata azi noapte, in texte produse de anticorpii defecti:))
Maestrul se preface ca nu stie sau poate chiar nu a auzit de securitate. In 1907 nu exista, acum exista si partea nasoala este ca-i impartita.
Catu este de decor ca si Johanis de altfel. Te uiti prea des la A3. Niciodata ortacii lui domn Profesor nu vor pronunta cuvantul securitate.
Iar își dă importanta Cristoiu…
Face pe intelectualul citit…
Ce legătură alta decât forțată ar exista intre situația de atuncimsi cea de azi!?
Niciuna.
Deci in 10 ani serviciile de securitate din tara asta au papat spre indestularea lor 30 miliarde de euro pe putin fara sa produca macar 1 euro plus valoare. Cate spitale sau km de autostrada se puteau construi in cei 10 ani daca s-ar fi folosit 5 miliarde euro pentru spitale si 25 miliarde euro pentru autostrazi???
Dar DE CE sa CREADA ???
Pt că noi avem memoria scurtă,
Acum nu e „monstruoasa coalitie”,ci „monstruoasa adunatura”;dar nu mai e nici Caragiale…
pentru ca atunci pamanturile trebuiau luate de la Biserica si date pe mana lu Mochi Fischer….ca sa le dea 300 de kile de grau la hectar-azi asta e cota!
Nu se poate intampla asa ceva,pentru ca nici Catzu nu e Take Ionescu – adevaratul lider al Guvernului Conservator Cantacuzino,nici Ciolacu nu e Mitita Sturdza,in umbra caruia se afla Ionel Bratianu.Cum sa compari elita politicii romanesti din acele vremuri,cu asa zisii politicieni de azi.Cu toare ironiile de atunci,atat liberalii,cat si conservatorii stiau ce inseamna interesul national,in fata caruia batalia politica nu avea intaietate.Si exista un adevarat arbitru,cu un prestigiu deosebit.,poate nu totdeauna impartial pe deantregul,avea si el preferintele lui,dar unanim respectat,care era Regele Carol I.Consider ca masuri radicale luate de marii nostri politicieni de atunci e greu sa apara azi,pe vremuri de ciolaniada si impostura ce domina lumea noastra de azi.