Completul de nouă judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a decis, în septembrie 2009, achitarea deputatului Ion Dumitru, fost director al Romsilva, şi-a motivat astăzi decizia prin faptul că “nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu”.
Direcţia Naţională Anticorupţie a cheltuit sume enorme pentru a întocmi un rechizitoriu cu un prejudiciu impresionant, pus în cârca lui Dumitru: 109.420.887.826 ROL. DNA a uitat însă să verifice care era legea care guverna funcţionarea Romsilva şi a încălcat dreptul inculpaţilor de a cere o contraexpertiză financiară. În instanţă, toate acuzaţiile au căzut.
Magistraţii au decis că “nu au fost administrate probe care să ateste că în exercitarea atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului ori prin dispoziţia directorului general, inculpaţii au săvârşit cu ştiinţă fapte care au avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu deosebit de grav patrimoniului Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva“.
Mai mult, judecătorii au precizat că “în cauză nu există prejudiciu aşa cum s-a stabilit prin actele depuse în dosar şi cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată ale cărei concluzii nu au fost combătute de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva”. În plus, judecătorii au criticat decizia DNA de a refuza cererea inculpaţilor să îşi numească un expert independent care să efectueze o expertiză, în contradictoriu cu expertiza tehnică realizată de specialistul DNA.
În faza de judecată, magistraţii i-au permis lui Dumitru să îşi numească un expert, care a contrazis spusele specialistului DNA. ”Evaluările făcute în raportul de constatare al specialistului DNA şi avute în vedere în rechizitoriu în sensul că unele materiale nu erau necesare şi că altele au fost achiziţionate cu preţuri prea mari au fost contrazise de expertiza contabilă efectuată în dosar, această probă cu caracter ştiinţific concluzionând în sensul că produsele achiziţionate au fost necesare, că nu există o dispoziţie legală care să limiteze preţurile şi că urmare a achiziţiei prin licitaţie a bunurilor ce au făcut obiectul celor 8 contracte nu s-a identificat un prejudiciu în evidenţa contabilă a regiei în exerciţiul anului 2004, în elementele sale definitorii respectiv certitudine, exigibilitate şi recunoaştere (înregistrare) în contabilitate”, se arată în motivarea instanţei supreme.
Instanţa supremă: Romsilva a acţionat ca un agent economic
Înalta Curte a constatat că, “pe plan subiectiv, inculpaţii au acţionat în derularea licitaţiilor şi a contractelor cu bună credinţă, neadministrându-se probe care să ateste că au fost angajaţi în practici corupte sau frauduloase în legătură cu participarea lor la procedura pentru atribuirea contractelor către ofertanţi”.
În plus, “din prevederile legale menţionate mai sus rezultă faptul că Romsilva nu era autoritate contractantă potrivit legislaţiei în vigoare la data încheierii contractelor în cauză, cu atât mai mult cu cât sursele fondurilor folosite pentru aceste achiziţii sunt proprii Romsilva, iar nu surse publice. Prin urmare, normele care reglementau achiziţiile publice, cu modificările ulterioare, nu erau obligatorii pentru Romsilva în ceea ce priveşte achiziţiile bazate pe surse proprii de finanţare, acest aspect fiind clarificat de Ministerul Finanţelor încă din 2002 prin adresa nr. 160172/01.02.2002.
Or, cum fondurile folosite pentru achiziţionarea bunurilor ce formează obiectul celor 8 contracte sunt din surse proprii, iar nu din surse bugetare, înseamnă că licitaţia putea fi organizată în condiţiile în care s-a desfăşurat. În speţă, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 1105/2003, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, în derularea licitaţiilor şi apoi a contractelor, s-a manifestat pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, ca un agent economic, care a urmărit satisfacerea unor necesităţi de aprovizionare cu produsele trebuincioase scopului pentru care a fost înfiinţată folosind fonduri proprii rezultate din activităţile cu specific silvic desfăşurate.
În stabilirea prețului final al unei operațiuni comerciale se ţine sema de mai multe criterii, cum ar fi: existența sau nu a unei exclusivități pe piață, calitatea tehnică a produselor, cantitatea produselor, urgența achiziționării produselor”.
ÎCCJ: Firma câştigătoare nu a fost favorizată
În cauză nu s-a dovedit că atât timp cât inculpatul Dumitru Ion a fost director general al Romsilva nu a deţinut date sau informaţii referitoare la eventuale nereguli în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea achiziţiilor de bunuri ce formează obiectul contractelor considerate de către Parchet ca fiind încheiate în mod nelegal.
Înalta Curte apreciază ca nefondată și critica Parchetului în sensul că a fost favorizată firma câştigătoare, întrucât nu s-a dovedit că ofertanţii ar fi influenţat comisia de evaluarea în procesul de examinare şi evaluare a ofertelor ori în decizia de stabilire a ofertei câştigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. 1 şi 2 din HG nr. 461/2001 dată în aplicarea OUG nr. 60/2001, acte normative pe care se fundamentează rechizitoriul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.