Rețete și flacoane medicinale din Antichitate

Un articol de Alina Streinu, muzeograf, Muzeul George Severeanu MMB

Aproape toate plantele cunoscute puteau fi folosite în scop medicinal, fie singure, adesea în amestecuri, sub formă de fierturi și amestecate cu diferite uleiuri, aplicate pe corp sau ingerate. Din texte antice aflăm că doctorii își păstrau propriile preparate în recipiente din sticlă, cubice sau globulare, foloseau alambice tot din sticlă. Astfel, sticla și-a găsit utilitatea în lumea medicală antică cu multiple întrebuințări. Era folosită ca mojar, ca instrument de măsură pentru prepararea de pulberi, se folosea pentru tăierea cordonului ombilical și avea rol de cauterizare, atunci când se eliminau negii. Recipientele din sticlă mai erau utilizate și pentru sângerarea controlată, astfel folosindu-se cupe transparente care făceau mai ușoară monitorizarea cantității de lichid.

Comerțul cu substanțe medicinale a cunoscut o mare amploare în timpul imperiului, în special dinspre provinciile orientale de unde veneau cele mai multe uleiuri și plante, îmbuteliate în flacoane din sticlă. Utilizarea uleiului în rețete farmaceutice este cunoscută din cel mai vechi tratat de medicină aparținând civilizației sumeriene, fiind mai apoi utilizat în scopuri medicinale și de către egipteni. În epoca creștină era colectat uleiul din opaițele ce luminau criptele martirilor și sfinților, apoi depozitat în recipiente speciale, ampullae, considerat ca un remediu miraculos contra numeroaselor maladii. Unele lăcașuri de cult includeau printre anexe ateliere de extras ulei pentru a-și asigura necesarul iluminării spațiilor considerate sacre, primind chiar terenuri pentru cultivarea măslinilor.

Citind opera lui Plinius, s-ar părea că mare parte dintre unguente erau completate cu ulei de măsline, dar se foloseau și uleiuri obținute din alte plante cu diferite proprietăți, cel mai des menționat fiind cel din trandafiri. Remediile descrise de Pliniu ajutau la tratarea ulcerului, otrăvirii, colicilor, la scăderea febrei și durerilor abdominale. Un ameste de ulei cu ierburi sălbatice, selgiticum, era recomandat pentru tratarea durerilor de tendoane și nervi. Reamintim aici și utilizarea uleiului extras din șprot pentru amestecurile în scopuri medicinale.

Din textele autorilor antici s-au păstrat tratate și texte referitoare atât la prepararea rețetelor cometice, cât și despre unguentele medicinale, dar adesea fără a menționa și cantitățile necesare din fiecare ingredient. Uleiul era folosit și în scop profilactic și ca provocator de avort. Informația s-a păstrat de la doctorul Soranus, din Efes, care prescria ingestia de ulei învechit pentru a provoca o pierdere de sarcină. Un alt medic antic, Celsus, scrie că se folosea uleiul volatil de oregano pentru eliminarea unui fetus decedat. În medicina veterinară, drojdia obținută din uleiul de măsline se amesteca cu apă și prin porții mici se hrăneau vitele. În caz de indigestie se prepara un amestec de mastic cu măsline sălbatice, miere și apă. Râia se vindeca tot cu un amestec de maghiran, sulfur, amurca – reziduul după presarea uleiului de măsline, ulei și oțet. Celsus include în tratatul său o multitudine de rețete pentru diferite probleme medicale, majoritatea poțiunilor fiind menite unei aplicări externe și nu uzului intern, conținând o varietate de ingredinte : Absinthium, Acorus – trestie dulce, aloe, Ammoniacum thyamatum – un tip de chimen folosit pentru curățarea rănilor; antiseptice obținute din uleiuri esențiale de cedru, scorțișoară, pin, ienupăr, cimbru, cardamom din Malabar și Ceylon, cedru, ricin, calomfirul ca antidot pentru mușcături de șarpe, șofranul era îndeosebi popular, producea un ulei de culoare portocalie, cel mai bun era în Cilicia, folosit ca diuretic, unguent contra durerilor de cap, dezinfectant, pentru tratarea scabiei și pentru irațiile ochilor; chiparos- oleum cupressum, oleum cyprinum (henna) se folosea ca analgezic, tratament pentru tetanos, podagră și alte afecțiuni, emolient, sub formă de cenușă chiar; rucola; muștar – pentru o naștere ușoară; schinduf; floarea soarelui – uleiul prescris de Celsus pentru un unguent pentru mușcătura de scorpion; irisul producea o esență de violete sub formă de ulei folosit ca analgezic și deinfectant, la tratarea rănilor și alte unguente calde pentru ochi și dureri de cap; dafinul; liliacul alb (contraceptiv); in; scorțisoară indiană folosită în prepararea de antidoturi; ungurașul folosit în amestecuri cu miere pentru a trata tusea, în tratarea ulcerațiilor; smirnă; mirt – uleiul se obținea prin amestecul cu cel de măsline; mușețel; uleiul de trandafiri folosit ca emolient –oleum ex rosa; tot ca emolient era folosit și uleiul de sesam. Despre uleiul de scorțișoară aflăm și de la Marțial cum curgea dintr-un recipient din sticlă, după ce era agitat.

Un alt autor antic, din a doua jumătate a secolului II p. Chr., Dioscuride, scrie un tratat care include toate rețele pe care le cunoștea, pentru tratarea diferitelor probleme de sănătate. În prima parte a tratatului, Dioscuride enumeră și descrie plantele utile în prepararea poțiunilor farmaceutice, dar spre deosebire de alți autori care au tratat subiectul, în cazul anumitor rețete, ne oferă și gramajele recomandate pentru amestec. Un astfel de amestec este unguentul din trandafiri, deja am văzut că această floare se număra printre cele mai populare. În rețeta lui Dioscuride se recomandă cinci litrai și opt oungiai de lămâiță, 20 litrai și cinci oungiai de ulei de măsline, la care se adaugă 1000 de trandafiri.

Vasele de sticlă fac parte din colecția Maria și dr. George Severeanu, imaginea face parte din manuscrisul De materia medica, editat în secolul VI p. Ch. (cunoscut și ca Vienna Dioscurides) și îl redă pe medicul Galen (central-sus) înconjurat de alți doctori antici; în același manuscris apare și o imagine a medicului Dioscuride.

Bibliografie

Celsus De Med.: Celsus, De Medicina. With an English translation by W.G. Spencer, Vol. II, Loeb Classical Library, 1961.

Dioscuride, De mat. Med.: Pedanius Dioscurides, De materia medica, Translated by L. Y. Beck, Altertumswissenschaftliche Texte und Studien, band 38, 2005.

Marțial Ep.: Martial, Epigrams. With an English translation by W.C.A. Ker, vol. I-II Loeb Classical Library, 1919-1920.

Plinius NH.: Pliny, Natural History, In ten volumes, with an English translation by H. Rackham, Loeb Classical Library, 1967-1969.

Soranus Gynaecia: Soranus’ gynecology, translated with an introduction by Owsei Temkin; with the assistance of Nicholson J. Eastman, Ludwig Edelstein, and Alan F. Guttmacher, Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1991.

Alina Streinu, Vasele de sticlă din colecția Maria și dr. Georhe Severeanu, Cetatea de Scaun, 2019.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.