Ştie toată lumea că în România corupţia bate orice record. După cum bat orice record şi permisivitatea oficială, y compris a întregului sistem legislativ, precum şi cea neoficială, faţă de fenomen. De atâta vreme nu se mai miră nimeni că premierul are dosar penal, iar de câteva zile, când a explodat ştirea cu trimiterea lui în judecată, nimeni nu mişcă un deget pentru scoaterea lui pe uşa din dos a guvernului şi a vieţii publice. În alte ţări, propriul partid i-ar trage un şut în părţile moi, iar, dacă nu, s-ar mobiliza sute de mii, dacă nu milioane de oameni în manifestaţii uriaşe de stradă şi ar urla televiziunile şi alte instituţii mass-media. La noi, tăcere totală. Înghiţim cu toţii găluşca, nici măcar preşedintele Iohannis nu se agită prea mult, cerându-i, doar cu o jumătate de gură şi fără a rosti vorba ingrată, demisia.
Un alt vârf al autorităţii publice, primarul general al Capitalei, a dovedit de asemenea că nu prea le are cu onestitatea şi îşi aşteaptă cuminte, în arest, procesul. Aici măcar legea e clară şi nu permite vreo tergiversare. Dar, gândindu-ne câţi parlamentari cu dosare grele au fost salvaţi de o legislaţie îndoielnică şi interpretabilă până în pânzele albe, mai că ne apucă amocul.
Un alt premier, care nu se mai află de ani buni în funcţie, deşi e catalogat ca unul dintre cei mai mari corupţi ai României, şi ghiciţi fără nicio dificultate că e vorba de Bombonel, prim-ministrul din anii 2000-2004, cunoscut şi sub numele de Adrian Năstase, a stat în două rânduri câteva luni la răcoare, de unde a ieşit, ca mulţi alţi beneficiari ai legilor extrem de blânde, cu mult înainte de vreme, doar pentru că a scremut nişte cărticele de doi bani, stârnind cu ele respectul înmărmurit al judecătorilor. Printre marii autori de asemenea capodopere nu putem să nu ni-l reamintim pe cărturarul nostru de elită Gigi Becali, alături de alţii câţiva de acelaşi calibru, care au beneficiat de judecători copleşiţi de monumentalele lor performanţe editoriale, încât nici nu au mai stat să se gândească dacă plagiatul are sau nu vreun rol în elaborarea acestora. Căci, dacă nu suntem noi ţara plagiatorilor, atunci ce mai suntem? Deci, mucles! Plagiaţi, copii, cât mai mult, vă aşteaptă nu numai eliberarea înainte de termen, dar şi funcţii pe măsură, începând cu aceea de prim-ministru.
Lăsând la o parte acest mic amănunt, să ne întoarcem însă la cuplul prim-ministerial Năstase-Ponta, în ordinea înscăunării lor. Despre ambii se cam bănuieşte că şi-au umflat zdravăn conturile, nu cu mici găinării ca termopanele şi banii încasaţi fără vreo activitate desfăşurată, ci cu afaceri uriaşe precum vânzarea pe nimic a Petrom, odată cu resursele naturale ale subsolului ţării, sau, în acelaşi domeniu, iertarea de datorii a Rompetrolului, cândva dinupatrician şi trecut cam pe şest în proprietatea unui stat străin, prin KazMunayGas.
Demn urmaş al lui Bombonel, micul Titulescu mai are pe conştiinţă şi alte probleme, chiar mai grave, despre care se vorbeşte doar în şoaptă, adică în postări ale unora şi altora pe internet şi de care mă abţin să vorbesc. Oricum, dosarul procurorului Panait aşteaptă undeva bine ascuns, până când cei care ţin în mână justiţia, din motive doar de ei ştiute, îl vor scoate la lumină. Lucru extrem de dificil, dacă avem în vedere că e vorba despre acoperiţi care au acţionat probabil chiar cu de la ei dezlegare.
Între timp, pentru că tot vorbim de servicii şi tot am amintit de preşedintele Iohannis, chiar dacă deja nu-mi mai vine la îndemână să-i spun preşedinte, gândul se întoarce la alegerile prezidenţiale desfăşurate anul trecut când, cu mare entuziasm, îl votam împreună cu milioanele de internauţi din ţară şi din diaspora, plini de speranţă că neamţul va da de pământ cu toată corupţia, începând cu premierul al cărui proces ar fi trebuit deja să înceapă. Nu bănuiam că omul se va răs-suci ca atitudine, nu doar în faţa marilor puteri, dar şi în faţa acestor servicii, numind în fruntea lor nişte oameni de paie şi trimiţându-l pe altul, de aceeaşi categorie, să ne reprezinte la Washington.
Căci, din păcate, avem din aceştia peste tot, câte paie pe mirişte…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.