Între vechiul totalitarism, cel „de fier”, adus de comunism (marxism) în Rusia și de aici în Europa de Est, inclusiv la noi, în România, de care am scăpat, și noul totalitarism, cel „de mătase”, care vine, adus de progresism (neomarxism) în SUA, și de acolo în UE, inclusiv în România, diferențele nu sunt mari. Ele sunt percepute bine de oamenii care au trăit în comunism, ceilalți se zbat în ceață.
“Temelia totalitarismului este o ideologie alcătuită din minciuni. Și sistemul depinde, pentru însăși existența lui, de teama oamenilor de a tăgădui minciunile.”
Ce înseamnă pentru noi, azi, să nu trăim în minciună? Aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă Rod Dreher, jurnalist american de orientare conservatoare, în excelenta sa carte cu titlul “Să nu trăim în minciună!”, apărută la Editura CONTRA-MUNDUM, în 2021.
Cartea are la bază apelul cu acest titlu (în engleză Live not by lies) – prezentat integral în continuare – făcut de celebrul disident rus Alexandr Soljenițîn la 12 februarie 1974 (deci acum 50 de ani) către compatrioții săi în ziua cînd a fost arestat, pentru a fi expulzat a doua zi în Vest.
Și pentru că totalitarismul “de mătase” vine, “terenul a fost pregătit”, nu putem să rezistăm în fața lui dacă nu ne punem în ordine “viața spirituală”.
Să luăm aminte.
Să nu trăim în minciună
A fost o vreme cînd nu îndrăzneam nici un murmur, nici o șoaptă. Dar acum scriem și citim samizdaturi și, strângându-ne în locurile de fumat din institute de cercetare, ne plângem unul altuia cu foc despre talmeș-balmeșul pe care ei îl creează, despre lucrurile în care ei ne târăsc! Toată mândria aceea inutilă legată de realizările noastre în spațiul cosmic, pe fundalul sărăciei și ruinei de acasă; și susținerea unor regimuri sălbatice în țări îndepărtate; și ațâțarea de războaie civile; și susținerea necugetată a lui Mao Tze-Dun (pe socoteala noastră, în plus) – căci, pînă la urmă, noi vom fi cei trimiși împotriva lui, și ne vom duce, avem vreo altă opțiune? Și ei acuză pe cine vor, și-i declară bolnavi mintal pe cei sănătoși – și întotdeauna este vorba despre “ei”, în timp ce noi suntem neajutorați.
Ne apropiem de marginea prăpastiei; deja ne paște o renunțare spirituală universală; una fizică e pe cale să izbucnească și să ne învăluie, pe noi și pe copiii noștri, în timp ce noi continuăm să zîmbim prostește și să bâiguim:
„Dar ce putem face noi ca s-o oprim? Nu avem putere.”
Ne-am cedat umanitatea atât de lipsit de speranță încît, pentru pomenile modeste de astăzi, suntem gata să ne abandonăm toate principiile, sufletul nostru, toată truda înaintașilor noștri, toate perspectivele de viitor ale urmașilor noștri, – orice, doar ca să evităm perturbarea existenței noastre precare. Ne-am pierdut tăria, mândria, pasiunea. Nici măcar nu ne mai temem de o moarte nucleară comună, nu ne mai temem de un al treilea război mondial (poate ne vom ascunde undeva într-o gaură), ne e teamă doar să luăm o atitudine civică! Tot ce sperăm este să nu ne depărtăm de turmă, să nu pornim singuri la drum, și să riscăm dintr-o dată să trebuiască să ne descurcăm fără pâine albă, fără apă caldă, și fără permis de ședere în Moscova.
Ne-am însușit temeinic lecțiile băgate în cap de stat; suntem mulțumiți și liniștiți pentru totdeauna cu premizele lui: că nu putem scăpa de mediu, de condițiile sociale; ele ne modelează, „existența determină conștiința”. Ce-am putea face noi în privința asta? Nu putem face nimic.
Dar putem face – totul! – chiar dacă ne consolăm și ne mințim că nu e așa. Nu ei sunt cei vinovați pentru toate, ci noi înșine, doar noi!
Unii ne vor contrazice: Dar într-adevăr, nu se poate face nimic! Gurile noastre au căluș, nimeni nu ne aude, nimeni nu ne întreabă. Cum îi putem face pe ei să ne asculte?
Să-i facem să se răzgândească – e imposibil!
Lucrul cel mai firesc ar fi să nu-i realegem, dar nu există re-alegeri în țara noastră.
În Vest, au greve, marșuri de protest, dar noi suntem prea lași, prea speriați: Cum să-și lase cineva pur și simplu slujba și să iasă în stradă?
Toate celelalte mijloace fatidice la care s-a recurs în ultimul secol din istoria amară a Rusiei sunt și mai nepotrivite pentru noi astăzi – e adevărat, să nu mai recurgem la ele! Astăzi, cînd toate securile au retezat ceea ce ei au crestat, cînd tot ceea ce s-a plantat a dat rod, putem vedea cât de pierduți, cât de amețiți erau acei tineri încrezuți care au căutat ca, prin teroare, revolte sângeroase și război civil, să facă o țară dreaptă și mulțumită. Nu, mulțumim, părinți ai iluminismului! Știm acum că josnicia mijloacelor dă naștere josniciei rezultatului. Vrem ca mâinile noastre să fie curate!
Deci, s-a închis cercul? Deci, nu există într-adevăr nici o cale de scăpare? Deci, singurul lucru de făcut este să așteptăm inerți: Ce-ar fi dacă ceva s-ar întâmplă așa, de la sine?
Dar situația nu se va rezolva de la sine, dacă noi toți, zilnic, vom continua s-o confirmăm, s-o lăudăm, și s-o întărim, dacă nu ne îndepărtăm cel puțin de punctul ei cel mai vulnerabil.
De minciuni.
Cînd violența se năpustește asupra pașnicei condiții umane, are fața îmbujorată de îngâmfare, o flutură pe steagul ei și proclamă: „Eu sunt Violența! Dați-vă la o parte! Vă voi zdrobi!” Dar violența îmbătrânește repede, trec câțiva ani – și nu mai e sigură pe ea. Ca să se sprijine, să pară decentă, va apela fără îndoială la aliata ei – Minciuna. Căci violența nu se poate acoperi decât cu minciuni, iar minciunile nu pot rezista decât prin violență. Iar violența nu-și abate brațul greu nici în fiecare zi, și nici pe fiecare umăr: Ea cere din partea noastră doar să ne supunem minciunilor, o participare zilnică la amăgire – și aceasta este suficient pentru a ne demonstra loialitatea.
Și aici găsim, neglijată de noi, cheia cea mai simplă a eliberării noastre: o neparticipare personală la minciuni! Chiar dacă totul este învăluit în minciuni, chiar dacă totul e guvernat de ele, haideți să rezistăm în modul cel mai simplu: puterea lor să nu se exercite prin mine!
Și acesta e modul de a scăpa de înlănțuirea imaginară a inerției noastre, cea mai ușoară cale pentru noi și cea mai devastatoare pentru minciuni. Căci atunci cînd oamenii renunță la minciuni, minciunile încetează pur și simplu să existe. Precum paraziții, nu pot supraviețui decît atașați unei persoane.
Nu ni se cere să pășim în piață și să strigăm adevărul, să spunem în gura mare ce gândim – asta este înfricoșător, nu suntem pregătiți. Dar haideți să refuzăm cel puțin să spunem ceea ce nu credem!
Aceaste e calea, atunci, cea mai simplă și mai accesibilă pentru noi, dată fiind lașitatea noastră adâncă, organică, mult mai la îndemână decât (este înfricoșător chiar s-o pomenim) nesupunerea civilă în stilul lui Gandhi.
Calea noastră trebuie să fie: Să nu sprijinim niciodată în mod conștient minciunile! Din moment ce am înțeles unde încep minciunile (și mulți văd această linie în mod diferit) – îndepărtați-vă de marginea cangrenoasă! Haideți să nu mai lipim la loc solzii exfoliați ai Ideologiei, să nu mai strângem oasele-i sfărâmicioase, și nici să nu-i mai cârpim straiele descompuse, și ne vom mira singuri cât de repede și de fără speranță se vor prăbuși minciunile, și ceea ce este menit să apară gol (aluzie la sintagma împăratul este gol, n.n.), așa va fi arătat lumii.
Și astfel, depășindu-ne timiditatea, fiecare om să aleagă: Va rămîne un servitor conștient al minciunilor? (inutil să spunem, că nu din cauza vreunei predispoziții naturale, ci ca să-și întrețină familia, își va crește și copiii în spiritul minciunilor!) Sau a venit pentru el vremea să stea drept ca un om cinstit, demn de respectul copiilor săi și al contemporanilor? Și din acea zi încolo, el:
- Nu va scrie, semna ori publica în nici un fel, nici un rînd care ar distorsiona, pe cât își dă el seama, adevărul;
- Nu va rosti asemenea cuvinte în conversații private sau publice, nu le va citi de pe vreo fițuică, nu le va spune din poziția de educator, propagandist electoral, profesor, actor;
- Nu va descrie, sprijini sau emite, prin pictură, sculptură, fotografie, tehnologie sau muzică nici o singură idee falsă, nici o singură distorsionare a adevărului așa cum îl discerne el;
- Nu va cita, în scris sau verbal, nici un singur mesaj de mulțumire sau urare de succes în activitate, decît dacă împărtășește pe deplin ideea citată și crede că e potrivită în context;
- Nu se va lăsa forțat să participe la vreo demonstrație sau marș dacă este împotriva dorinței și voinței lui; nu va purta nici o pancartă sau lozincă în care nu crede pe deplin;
- Nu va ridica mâna ca să voteze o propunere pe care nu o sprijină cu sinceritate; nu va vota deschis sau în secret pentru un candidat pe care îl consideră dubios sau lipsit de merit;
- Nu se va lăsa silit să participe la o adunare în care se așteaptă să aibă loc o discuție forțată și distorsionată;
- Se va ridica și va pleca imediat dintr-o ședință, întâlnire, conferință, piesă de teatru sau film de îndată ce aude că vorbitorul spune o minciună, o aiureală ideologică, sau propagandă nerușinată;
- Nu se va abona și nu va cumpăra nici un ziar sau revistă care distorsionează sau ascunde fapte reale.
Aceasta nu este în nici un caz o listă exhaustivă a modurilor posibile și necesare de a evita minciunile. Dar cel care începe să se curețe pe sine va discerne, mai ușor, cu ochiul curățat, și alte oportunități.
Da, la început nu va fi ușor. Unii își vor pierde temporar slujba. Pentru tânărul care încearcă să trăiască în adevăr, aceasta la început îi va complica serios viața, căci testele și chestionarele sunt și ele pline de minciuni, și astfel va trebui să aleagă. Dar nu există portiță de scăpare pentru cel ce încearcă să trăiască onest: Nici măcar pentru o zi, nici măcar în cea mai sigură dintre ocupațiile tehnice, nu va putea evita nici una dintre alegerile din listă – de făcut între adevăr sau minciuni, între independența spirituală sau slugărnicia spirituală. Cât despre cel căruia îi lipsește curajul de a-și apăra chiar propriul suflet: Să nu se laude cu vederile lui progresiste, să nu se mândrească cu statutul lui de academician sau de artist recunoscut, sau de cetățean distins sau de general. Să-și spună cu sinceritate: sunt un laș, un animal de turmă, caut doar căldura și pântecul plin.
Pentru noi, cei care ne-am anchilozat cu timpul, nu va fi ușor să pornim pe calea acestei rezistențe, cât ar fi ea de moderată. E totuși o cale mult mai ușoară decât auto-incendierea sau o grevă a foamei: Flăcările nu-ți vor mistui trupul, ochii nu-ți vor sări din orbite de căldură, și familia ta va avea măcar o coajă de pîine neagră și un pahar cu apă curată.
Trădat și dezamăgit de noi, oare nu ne-a arătat un popor măreț, european – Cehoslovacii – cum se poate sta în fața tancurilor cu pieptul gol, când în acel piept bate o inimă vitează?
Nu va fi un drum ușor, tot ce se poate, dar e cel mai ușor dintre toate drumurile ce ne stau în față. Nu e o alegere ușoară pentru trup, dar e singura alegere pentru suflet. Nu, nu e o cale ușoară, dar avem deja printre noi oameni, cu zecile chiar, care trăiesc de ani de zile cu aceste reguli, care trăiesc în adevăr.
Deci: Nu va trebui să fim primii care alegem această cale, Noi doar ne vom alătura! Cu cât pornim mai mulți pe acest drum, cu cât rândurile noastre sunt mai dese, cu atât va fi drumul mai scurt și mai ușor pentru noi toți! Când vom fi cu miile – ei nu vor putea să ne facă față, nu ne vor putea atinge. Cînd vom ajunge la zeci de mii – vom avea o țară de nerecunoscut!
Dar dacă ne dăm deoparte, atunci să nu ne mai plângem că cineva nu ne lasă să respirăm – ne-o facem cu mâna noastră! Hai atunci să tremurăm și să ne ghemuim, în timp ce tovarășii noștri biologii aduc tot mai aproape ziua cînd gândurile noastre vor putea fi citite și genele noastre modificate.
Și dacă și de asta ne ferim, atunci suntem niște oameni de nimic, fără speranță, și despre noi vorbește cu dispreț Pușkin cînd spune:
„De ce să oferi turmelor eliberarea?
…
Moștenirea lor la fiecare generație
Doar jugul cu talangă și biciul.”
12 februarie 1974
Traducere din rusă în engleză de Yermolai Soljenițîn.
Traducere din engleză în romînă de Rodica Ceterchi și Afrodita Iorgulescu (textul în engleză este preluat de la adresa https://www.solzhenitsyncenter.org/live-not-by-lies).
*) Sublinierile cu italice aparțin originalului în engleză, cele îngroșate (bold) ne aparțin.
Romania este in plina dezintegrare , vecinii nostri deja isi fac planuri iar natiunea romaneasca doarme ….doarme …
CINE o trezeste ?
Si mai important : DE CE ??
O simpla rugaminte :nu mai urla la noi,cand nu ai nimic de spus!
Cu gargara treci si marea!
Duduia scrie ce nu cunoaste temeinic. Intre totalitarismul (?!) de atunci si cel ce se vrea introdus acum exista diferente uriase. Ala dinainte nu a reusit sa spele mai deloc capatanile romanilor, in schimb meseriasii de azi ai „sorosilor’ ii spala iremediabil pe cei tineri. Un exemplu excelent sunt trotinetistii.
Maisebi asa scrii de parca te-ai bucura de planurile vecinilor (alor tai).
Lupta este pentru pozitiile confortabile in ierarhia sociala(consecintele fiind politizarea si traseismul); evident, castiga cei asociati in grupuri de interese(partide , iar acum chiar clanuri), si mereu vor fi foarte multi care, de-a dreptul, se ofera sa fie cumparati(de fapt sunt chiar prea multi fata de cat e nevoie de ei, incat se face o triere , criteriul care are intaietate fiind rudenia, apartenenta la clan, abia dupa aceea vine loialitatea fata de partid. Istoricii i-au impartit pe oameni din vechime in doua categ.:culegatori si vanatori, culegatorii sunt legati de glie, pe cand vanatorii erau in avantaj, aveau mai multe libertati, sa fie doar o coincidenta ca o multime de lideri de-ai pesedeilor sunt vanatori?
Si Ceausescu, si unii din anturajul lui erau vanatori, restul erau oameni de rand sau membri de partid,activisti si aplaudaci.
…dap, ce pacat, totusi, ca nu se merge si la cauze…marea diferenta intre totalitarismul din trecut si cel prezent este data de educatie…regimul trecut a avut grija sa educe oamenii, sa-i destepte…din acest motiv marea majoritate a putut cantari avantaje versus dezavantaje…poate parea un paradox, nu poti spala pe creier un om educat, inteligent…in prezent le iese atat de bine intrucat, de 34 de ani, la noi, si de prin anii 70/80 la ei, a inceput marea operatiune de indobitocire a maselor prin coruperea educatiei…cele mai bune exemple se regasesc printre comentatorii de pe acest site…gandire de stup, preiau automat narativele rostogolite de presa vanduta-minciuna la care face referire articolul-si le propaga, incercand, foarte rar, sa le si argumenteze…nu reusesc!…de ce?…simplu: minciuna nu poate fi argumentata prin insasi natura ei…
Mulțumesc D-na Doc.Afrodita Iorgulescu!!!Acum o să urmeze aici comentariile „progresiștilor”ușor de recunoscut.
Nu mai avem totalitarismul comunist. Avem libertati kklau.
Cu libertatile astea Roimania a ajuns la 16 mil de locuitori si este in curs de despopulare.
Cu libertatile astea acum nu mai producem practic nimic al nostru, totul este vandut strainilor.
Cu libertatile astea au ajuns sa imparta dreptatea toate drogatele si maimutoii din magistratura.
Cu libertatile astea am ajuns sa nu mai ai nicio sigurantza nici in proprioa locuintza, iar la iesirea in oras poti sa-ti pierzi viata in multe feluri.
Cu libertatile astea traiul zilnic este tot mai scump.
si etc la nesfarsit. Suntem foarte fericiti si o ducem bine…..[Rumburak]
Sa fim seriosi! Macar, bolsevicii adusi de Stalin, NU erau Editat. Astia de acum, adusi de americani, sunt TOT BOLSEVICI, dar SI Editat!
De 2.000 de ani se traieste in minciuna, de frica. Omul, in frica lui de eternitatea mortii, isi doreste viata vesnica, fara probleme, in Paradis. Pe langa automintirea asta, „minciuna” dictatorilor este pistol cu apa. Dictatorii nu mint, fac exact ce spun, intocmai si la timp. Continuati, sa va mintiti bine, viata e ca-cafeaua: „neagra, scurta si amara” !
Una dintre cele mai uzitate metode de răspândirea marxismului este publicarea în avalanșă de texte obscure, gen ” Capitalul ” lui Marx : ” Când George Orwell a observat că acum era „normal să dai peste pasaje lungi care sunt aproape complet lipsite de sens”, cu siguranță nu a anticipat autorii care ar fi capabili să mențină neinteligibilitatea pentru aproape cinci sute de pagini.” Sunt SUTE, dacă nu chiar mii de asemenea autori, mulți dintre ei și în România, care produc asemenea cărți și scriu zeci de articole care se conformează regulii Orwell de mai sus. Neintelegand mai nimic din ” operele ” unor asemenea specimene, cititorii de rând le atribuie acestora calități intelectuale ieșite din comun. Pare paradoxal, dar din păcate nu este.
Conforma „obiectivei, independentei” prese capitaliste, TRANSEXUAL, BISEXUAL si alte d-astea sunt corecte si trebuie introduse in scoli, dar cand eu am scris despre BOLSEVICII ACTUALI ca sunt HOMOSEXUALI mi-au anulat HOMO si au bagat EDITAT.
CURAT MURDAR!
Sa fim optimisti. WW3 le va rezolva pe toate!
INALTELE CULMI ALE PROGRESISMULUI MARXIST , DIGITAL!!!L.am văzut în pseuodo Pandemia de Coronavirus (demascata de toți)Cu injectări forțate și Pașaport Sanitar Digital.Ia mai incercati încă odată să vedem cine dintre voi ăștia care impuneți,cinerămâne în viață!
…pt functionalii care tot dau vina pe capitalul lui marx, ceea ce numiti voi neocomunism acum nu are nici cea mai mica legatura cu ce a scris marx…dar, pentru a sti acest lucru trebuie intai sa citesti, sa intelegi ce citesti, si sa gandesti…vedeti voi, de-aia le merge, sunteti varza cu carne!…
Soljenițin a scris mai întâi cu voie de la stăpânire. A întins coarda, pojghița de omenie a regimului post-stalinist a crăpat si a fost expulzat din URSS. Alții, cei care l-au citit si care i-au diseminat ideile nu au avut traseul ăsta. A trăit 20 de ani în SUA, intr-o vreme incomparabilă cu ce se afla acum in viața sociala si ne-culturala americana. Supunerea bolnavă a rușilor fața de puterea totală a inceput sub Ivan cel Groaznic, pe la 1500. Au exersat îndelung. Ne-au dresat si pe noi după 1944. Uciderea lui Ceausescu nu a fost un act popular, al oamenilor din stradă, un linșaj, ci o crimă politică a celor care i-au luat locul, dorită și aprobată, e adevărat, de mulți dintre noi. Dar asta, uciderea despotului nu a însemnat deloc ca ne-am revenit din sclavia cu care ne-au învațat rușii. Tovarășii lui au continuat să conducă turma. De la vârsta școlii primare până la universitate erai silit să nu pui probleme, sa nu ieși in evidenta prin lipsă de conformism. Era mare rușine pentru ai tăi să fii pus în discuția colectivului de pioneri, uteciști, membri de partid. Atunci, prețul pentru supunere era păstrarea integritătății fizice, a ta si celor de care erai atașat. Nu conta demnitatea! Azi, prețul este supraviețuirea economică, chiar prosperitatea pentru cei mai orientați. La fel, nici azi nu contează demnitatea! Cine îi apreciază cu adevărat azi pe Coposu, Emil Constantinescu, Marius Oprea? Doar o mână de OAMENI! După marea majoritate a românilor, acești oameni nu au portretul unora care au reușit in viată. Mulți miniștri CDR au murit în aceleași locuințe pe care le aveau când au intrat în Guvern în 1996. Ion Diaconescu a murit la fel de sărac cum era înainte de 1989.
Niște pierzători, zice lumea.
Dispozitivul ideologic nu face doi bani in absenta dispozitivului de represiune. Iar acesta, nu consta doar in legi punitive asociate expresiei de constiinta, ci in legi care restring puterea oamenilor de a-si cistiga independent existenta. Fa exprimarea opiniilor legata de salariu, cum e cazul intregii aristocratii functionaresti, si nu vei auzi nici macar ‘psss’; sau legata de pensia de stat, cum e cazul majoritatii romanilor, sau de miriadele de itze care ii leaga pe oameni invizibil de stat. Cazul limita a fost numit in anii stalinismului ‘dictatura asupra nevoilor’ (Ferenc Feher) si acesta este reperul dupa care se evalueaza dependentele politice (fata de ‘sistem’, cum le place unora sa zica). Iar asta, e valabil _si_ pentru ‘stinga’ _si_ pentru ‘dreapta’. Imaginati-va o putere de stat alternativa, homofoba, fundamentalist-religioasa, ‘patriotica’ si ‘suveranista’: veti obtine acelasi rezultat, dar ideologic pe dos fata de azi.
Adevarul e ca ‘razboiul cultural’ a furat romanilor atentia asemeni unui pisoi pe care il tachinezi cu un spot de lumina. ‘Razboiul cultural’ a facut tuturor aspirantilor la putere viata usoara: nu e nevoie sa gindeasca ‘tare’ la probleme reale (precum a dependentelor romanilor fata de stat), ci doar sa declame lozincile, ‘memele’ de rigoare. De aceea spatiul discursiv public e atit de sarac, caci la atit se reduce, cu mai mult sau mai putina ‘eleganta stilistica’.
Pentru cei care au inteles asta, razboiul cultural s-a incheiat. Ramin doar Don Quijotii de opereta batindu-se in sabii fara tais intre ei.
Asta, ca tot vorbim de minciuni si de adevar. Asta, daca e ca titlul acela frumos sa si insemne ceva.
Vorbiti aiurea ! Ati avut detinuti politici in familie ? Tatal meu, profesor cu patru copii, fiu de taran, neinscris vreodata in nici un partid politic , a fost arestat de doua ori pe baza unor denunturi false ! Pe care nu s-a obosit nimeni sa le verifice… A stat doi ani inchis . Oradea, Gherla, Ghencea, Vacaresti…Va pun la dispozitie dosarul CNCAS.
Nu mai vorbiti prostii ! Nu mai faceti comparatii … incomparabile ! Sau chiar urmariti altceve ?
N-ati inteles. Doamna judecator ne spune sa nu ne ducem la vot, asta ne spune ! Este de gandit….
Care este „minciuna ” actuala ? Insistenta propagandeicare ne spune ca România este o democratie. De fapt „trăieşte într-un simulacru democratic – observat de altfel şi în alte ţări – un stat hibrid în care preşedintele trebuie să fie ales şi acceptat pentru a răspunde criteriilor impuse de partenerul strategic. Ceea ce se urmăreste este o formă de neo-colonialism supranaţional printr-un transfer de suveranitate a naţiunilor” Eiii? merita sa ne dam votul ? Poate da, poate nu….
Articol mincinos bazata exact pe minciunile pe care cica le combate. Daca l-ar citi Solgenitzin ar constata shi el asta. Minciuna este ca ar fi „Rushi” Stalin in retaliate Gruzin shi U-Krainienii Hrusciv, Brejnev, Cerneko shi Gorbaciov. Rushii au fost shi ei victime ca shi Romanii ale U-Krainienilor atat cand U-Krainienii erau comunishti cat shi azi cand U-Krainienii sunt nazishti. U-Krainianul Brejnev l-a deportat pe Rusul Soljenitzin shi U-Krainianka Nina Hrusciova ataca acum din SUA Rusia sperand sa ucida totzi Rushii inclusiv pe Soljenitzin. Tot U-Kraina cotropeshte shi azi pamanturile Romaneshti: Bucovina, Bugeacul, Maramureshul de nord shi Insula Sherpilor shi persecuta shi ucide Romanii de acolo. In Odesa scrie Basarabia e U-Kraina shi totzi stim bine ca Romanii Basarabeni vor fi exterminatzi daca Basarabia va fi U-Kraina.
și întotdeauna este vorba despre “ei”, în timp ce noi suntem neajutorați.
-cine sint „ei”?
-cei aproximativ 98-99% din populatie…..pana una alta raul trebuie sa aiba un suport material.
„nu va purta nici o pancartă sau lozincă în care nu crede pe deplin”
-vizionarul nostru se referă cumva la …mască?
nu vom sti niciodata,
mu-ha/ha!
@Razboiul cultural s-a incheiat
-mai draga
tu esti cu statistica bayesiana,nu?
Ce te-apuca, Fräulein Doktor?
@Razboiul cultural s-a incheiat
-s-a inchegat!
@Ileana Rollason
„gura care cerseste si nu spune o poveste nu primeste”
am mai auzit.
filozofic vorbind un lucru imbucurator …vinatorul de troli e aparent singurul care gindeste si are o perceptie obiectiva a realitatii…zic filozofic pentru ca ,cum se spune ,nu se face primavara doar cu o floare…romania 44 la suta analfabeti restul pupatori de moaste .
Pentru cine nu stie, sau a uitat, dictatura bolsevica a fost adusa pe tancurile rusesti de catre neamul ” ales ” si bagat pe gatul romanilor cu forta. Invalmasala din `89 a fost regizata tot de securitate, cu sprijinul evvreilor din SUA ( Pralong, Tismaneanu ) si al celor din Romania ( Iliescu, Brucan, Theodorrescu ). Poporul roman, imbecilizat de dictatura monstruoasa a lui Ceausescu, a privit cu neputiinta si n-a reactionat. Acum e prea tarziu! Ca sa va lamuriti, vizionati filmul ” Crucea de Piatra „.
https://www.youtube.com/watch?v=yPKGbxRoCd0
Ptr.Dr.Afrodita Iorgulescu: Cum vrei sa nu traim in minciuna atata timp cat ziarul sau chiar dvs. refuzatzi sa publicatzi comentariile mele? Pentru ca nu shtiu adevarul, va acord toata stima pentru articol, care ar vrea sa dea o sperantza de regenerare pe drumul cel bun shi vechi al romanilor.
O zi buna.
Con
P.S. Cenzura s-a desfiintzat, chibutzul PCR ca shi mascota lui tov.Ceashka nu mai sunt. Ce mai e nevoie ca sa fim o tzara normala ca pe vremea Regelui nostru…