Cînd Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, a anunţat „parteneriatul” instituţiei pe care o conduce cu DNA, mulţi au spus că uşa spre abuzurile Justiţiei a fost larg deschisă. La numai cîteva zile, Livia Stanciu a acuzat-o de şantaj pe Mariana Rarinca, aceasta fiind arestată preventiv 191 de zile. Joi, însă, a fost achitată!
Din păcate, aproape întreaga presă a ignorat acest caz, cu toate că el s-a derulat cam în acelaşi timp cu cazul lui Mircea Băsescu, în care cei din familia Isaurei ]i cereau fratelui lui Traian Băsescu returnarea banilor pe care i-au dat pentru eliberarea lui Bercea Mondialul. După cum se ştie, procurorii DNA au organizat un „frangran” şi l-au arestat pentru şantaj pe Băsică, soţul Isaurei, cu toate că filmuleţele difuzate de Antena 3 demonstrau că acesta spunea adevărul, însuşi Mircea Băsescu fiind apoi arestat.
Ancheta DNA a costat 110.000.000 lei vechi şi va fi plătită de noi toţi
Cazul „şantajului” la adresa Liviei Stanciu seamănă ca două picături de apă cu cazul Mircea Băsescu şi el arată că, la numai cîteva zile după anunţarea „parteneriatului” dintre ÎCCJ şi DNA, acesta începuse deja să funcţioneze!
Concret, în vara anului trecut, Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, a făcut o plîngere către DNA, sesizînd că Mariana Rarinca, fosta secretară a soţului său, o şantajează, cerînd suma de 20.000 euro pentru a nu da publicităţii fapte compromiţătoare despre familia ei. Chiar a doua zi, Marius Iacob, adjunctul Codruţei Kovesi la şefia DNA, desemnează doi procurori să se ocupe de caz şi, după o percheziţiei cu mascaţii, Mariana Rarinca a fost dusă la DNA, reţinută şi apoi arestată preventiv, stare păstrată timp de 191 de zile! De reţinut că Marius Iacob este acelaşi procuror care a făcut cercetarea în celebrul caz Elodia, dar şi în altele la fel de controversate, cum sînt Erbaşu, Angelescu sau „Brăţările dacice”.
În doar cîteva săptămîni, DNA încheie urmărirea penală şi trimite Rechizitoriul în instanţă, astfel încît în 18 decembrie 2014 Tribunalul Bucureşti pronunţă Sentinţa nr. 2973 (reprodusă de noi mai jos după luju.ro), prin care MARIANA RARINCA este condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare, dar şi la plata sumei de 12.500 RON, din care 11.000 RON reprezintă „cheltuieli judiciare stabilite la urmărirea penală”, justificate de faptul că „în cauză s-au efectuat percheziţii informatice, folosirea unui colaborator cu identitate diferită de cea reală, interceptări de comunicaţii la mai multe numere de telefon, supravegherea video, audio şi prin fotografiere a inculpatei etc, acte complexe care au necesitat resurse financiare importante”! Cine va plăti acum aceste sume, tot bugetul de stat, adică noi toţi?
Apelul formulat de Mariana Rarinca a fost judecat de un complet de doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti şi joi 21 mai 2015, printr-o Sentinţă istorică, MARIANA RARINCA A FOST ACHITATĂ DEFINITIV pe motivul că „fapta nu există”!
Cum au stat faptele în realitate?
Mariana Rarinca, în vîrstă de 56 de ani, a fost cîţiva ani secretară la cabinetul de avocatură din Galaţi al soţului Liviei Stanciu. După decesul acestuia, Mariana Rarinca a tot solicitat preşedintei ÎCCJ să i se achite restanţele salariale rămase care se ridicau la 2.000 euro. Toate aceste lucruri au fost susţinute de Mariana Rarinca şi în timpul procesului, însă permanent, aşa cum se vede şi în prima sentinţă de condamnare, nu s-a luat în considerare decît punctul de vedere al Liviei Stanciu, însuşit în totalitate de procurorii care au anchetat acest caz!
Iată un pasaj din Sentinţa Tribunalului Bucureşti: „S-a reţinut în esenţă că, în perioada august-septembrie 2013-03 iunie 2014 (ziua în care Livia Stanciu a depus plîngerea la DNA – n.n.), inculpata Rarinca Mariana a ameninţat-o pe persoana vătămată Stanciu Livia-Doina cu darea în vileag către presă a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru persoana vătămată şi pentru soţul acesteia dacă persoana vătămată nu îi remitea suma de 20.000 de euro, fapta fiind săvîrşită în scopul obţinerii de către inculpată în mod injust a unui folos patrimonial, constînd în suma solicitată”. Pentru a-şi demonstra teoria, procurorii s-au folosit, cum se spune chiar în Rechizitoriu, de un acoperit cu identitate protejată, care urma s-o provoace pe Mariana Rarinca să pronunţe suma de 20.000 euro, însă acesta nu a reuşit decît să producă un SMS de la inculpată în care Mariana Rarinca spune că nu e vorba nicidecum de această sumă! Documentul este la dosar şi a fost publicat de jurnalistul Răzvan Savaliuc pe luju.ro:
În mod normal, cu acest document, în care Mariana Rarinca spune explicit: „Nu am cerut 20 de mii euro”, dosarul trebuia să fie închis pe motiv că Livia Stanciu a minţit în plîngerea sa şi că că a formulat un „denunţ calomnios”. Cu toate acestea, instanţa de fond a preferat să justifice teoretic faptul că şi dacă Livia Stanciu ar fi avut o datorie de achitat către Mariana Rarinca, fapta de şantaj ar exista, deşi este greu de imaginat cum ar fi putut aceasta s-o „sperie” pe ditamai preşedinta ÎCCJ: „Deşi nu au relevanţă, cu privire la existenţa infracţiunii de şantaj (fapta existînd şi dacă pretinsa datorie a părţii vătămate ar fi reală), nu s-a putut stabili cu certitudine, în ciuda verificărilor făcute de către instanţă, mobilul săvîrşirii faptei, cu alte cuvinte, dacă exista sau nu vreo datorie a părţii vătămate Stanciu Livia Doina faţă de inculpată”. Concluzia la care ajunge judecătorul Malaliu Andi Mihai este demnă de un manual al absurdului: „Situaţia de fapt se dovedeşte în parte şi cu susţinerile inculpatei, care arată că procedînd cum a procedat, a urmărit să-şi recupereze datoria de la partea vătămată, recunoscînd astfel, implicit, că a ameninţat-o pe partea vătămată”!
Aşadar, dacă un om simplu spune că are o datorie de încasat de la preşedinta ÎCCJ, e nevoie de „certitudine”, iar dacă preşedinta ÎCCJ spune că a fost şantajată este nevoie doar de o „suspiciune”! În această Justiţie ni se cere să avem încredere orbeşte? Cum e posibil ca un judecător să scrie în sentinţă că un om care cere cuiva să-i înapoieze o datorie ar recunoaşte, implicit, că îl şantajează?
Şi, ca să urce pînă la capăt pe culmile absurdului, judecătorul mai consemnează în Sentinţa Tribunalului Bucureşti: „În aceste condiţii, întrucît inculpata a urmărit recuperarea sumei de 2000 euro pretins datorată de partea vătămată, fapta inculpatei este şantaj, iar nu ameninţare”! După logica acestui judecător, dacă o bancă îi cere cuiva să returneze creditul înseamnă că îl şantajează! Sentinţa Tribunalului Bucureşti, care a condamnat-o pe Mariana Rarinca, poate fi citită pe site-ul luju.ro.
Curtea de Apel Bucureşti a achitat-o pe Mariana Rarinca
Norocul doamnei Mariana Rarinca a fost că doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti s-au aplecat cu atenţie asupra probelor din dosar şi, în Apelul declarat de inculpată, au casat sentinţa Tribunalului Bucureşti şi AU ACHITAT-O pe Mariana Rarinca, după ce aceasta a fost ţinută în arest preventiv 191 de zile!
Problema care se pune acum este, desigur, cine plăteşte pentru deciziile absurde din acest caz şi, mai ales, pentru cele 191 de zile de arest abuziv ale Marianei Rarinca? La toate acestea se adaugă daunele daunele morale pentru suferinţele îndurate de un om nevinovat, care n-a făcut altceva decît să ceară de la preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o datorie legitimă!
Cazul acesta în care este implicată însăşi preşedinta ÎCCJ arată cum nu se poate mai limpede că au avut dreptate toţi cei care au susţinut în ultimele luni că prevederile noului Cod de Procedură penală trebuie modificate pentru ca arestarea preventivă să nu mai fie bazată doar pe „suspiciuni rezonabile”, ci pe „indicii temeinice”, astfel încît să se mai comită abuzuri. Şi, mai presus de orice, că arestarea preventivă trebuie să fie o măsură excepţională, nu metoda prin care procurorii şi judecătorii vor să-şi arate forţa în faţa unui cetăţean oarecare!
După această achitare, Livia Stanciu nu mai are ce să caute în fruntea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, demisia sa fiind un lucru iminent, căci a folosit influenţa funcţiei sale în interes personal, demonstrînd acea absurditate rostită chiar de dumneaei, potrivit căreia între ÎCCJ şi DNA ar exista un „parteneriat”. Iată care a fost rezultatul acestuia: arestarea abuzivă a unui om timp de 191 de zile şi o condamnare absurdă pentru o faptă inexistentă, cum se spune chiar în Sentinţa definitivă a Curţii de Apel Bucureşti!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.