Se pune în scenă audierea miniștrilor

Miniștrii viitorului Cabinet Dăncilă trebuie să treacă, cel puțin oficial, prin niște furci caudine ale comisiilor parlamentare. Audierile viitorilor miniștri în aceste foruri s-au dovedit a fi în ultimii ani doar simple formalități. Fie s-a decis ad-hoc ca pentru un candidat sau altul să se țină ședințele cu ușile închise, departe de ochii și urechile presei, fie s-a mers ca pe bandă rulantă, în ciuda bâlbelor sau a lipsei cunoștințelor elementare pentru anumiți demnitari.

Consensul politic dintre putere și opoziție în cazuri punctuale, cum s-a întâmplat cu o parte din miniștrii tehnocrați, a redus și mai mult din importanța acestei etape premergătoare, necesare pentru configurarea oricărui executiv. Modul heirupist în care s-au ținut majoritatea audierilor de miniștri desemnați nu caracterizează doar asemenea evenimente, ci și activitatea curentă a acestor comisii. Din acest motiv au ajuns în derizoriu și unele subiecte importante pentru România. Închisorile CIA sau problema irigațiilor sunt printre temele tratate cu dezinteres sau împinse spre hilar în cadrul forurilor speciale de anchetă.

Microfonul, leacul pentru limbariță și curiozitate

Audierea unui candidat la funcția de ministru este o etapă fundamentală în procedura de numire și durează de obicei mai bine de o oră. Numai că, atât la instalarea cabinetului Grindeanu, cât și la cea a lui Tudose procedurile au fost parcurse doar de fațadă. Senatorii și deputații nu au avut timp să pună întrebări, candidații nu au avut nici ei timp să dea răspunsurile cerute și nici să își facă publice programele. Conform procedurilor, candidații trebuie să își prezinte proiectele, iar parlamentarii puterii și cei ai opoziției au dreptul să pună întrebări, ca să afle cât de pricepuți sunt cei care le cer votul. O astfel de punere în scenă, regizată de cei doi lideri ai coaliției, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, se repetă și cu miniștrii Vioricăi Dăncilă. După ce au tras de timp cu negocierile privind componența guvernului, s-a constatat, ca de fiecare dată, că nu prea mai e suficientă vreme pentru audieri. Astfel, s-a decis să se meargă val-vartej și acum. În acest fel orice răspuns ambiguu sau greșit nu prea ar mai avea cum să se producă. Iar în cel mai rău caz, se aplică leacul ajuns celebru pentru astfel de situații- se taie microfonul. La aceeași formă de cenzură se apelează și în cazul în care opoziția nu și-a tratat corespunzător limbarița și curiozitatea. Strategiile de acest fel nu se aplică doar la audierile miniștrilor, ci au fost patentate după 1990 și probate de toate legislaturile în desfășurarea activității lor curente de legiferare.

S-au făcut că cercetează

Fără rezultate notabile nici în activitatea lor curentă și nici cu atribuții speciale, în ciuda unor erori apărute pe proiectele de acte normative și neobservate de nimeni până la votul din plen, comisiile din Parlament au reușit însă să facă „pui“. Din 1990 până în prezent, au funcţionat 28 de comisii parlamentare de anchetă, pe lângă forurile de specialitate. Deputații au votat de-a lungul timpului pentru constituirea a nouă comisii de cercetare, iar Senatul pentru alte trei. Parlamentarii au constituit 16 astfel de organe de anchetă comune pentru unele subiecte mai complexe. La numai câteva zile după terminarea mineriadei din iunie 1990, Parlamentul a înfiinţat prima sa comisie de cercetare. Numai că FSN avea o majoritate clară și nu s-a lămurit nimic privind amploarea evenimentelor. S-au mai constituit comisii privind cazul FNI, pentru verificarea legalităţii interceptărilor, ca urmare a declaraţiilor făcute de fostul director SIE, Claudiu Săftoiu, comisia pentru cercetarea legalităţii privatizării Petrom din 2006 ori o comisie privind starea sistemului de irigaţii, care aproape că nu mai există. Comisia privind alegerile prezidenţiale din 2009, cunoscută şi sub numele de Comisia „Sufrageria lui Oprea“, nu a clarificat mai nimic. La fel s-a întâmplat și cu comisia constituită împotriva fostului ministru social-democrat Nicolae Nemirschi sau cu cea privind existența centrelor de detenţie ale CIA în România.

Ridzi executată, Udrea iertată

Din cele 28 de comisii parlamentare speciale se poate spune că doar una s-a lăsat cu urmări notabile. Este vorba de comisia care a anchetat-o pe Monica Iacob-Ridzi, pentru cheltuieli făcute la Ministerul Turismului. Comisia a fost înfiinţată în iunie 2009, pornind de la o anchetă jurnalistică. Cercetările aleșilor au condus la demisia ministrului, acest gest fiind urmat de un proces la capătul căruia Iacob-Ridzi a fost condamnată la cinci ani de închisoare cu executare. Tot în 2009, ministrul Turismului Elena Udrea a fost anchetată de o comisie condusă de Ludovic Orban, însă fără niciun rezultat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.