Politica românească e pe chituci dar nouă ne arde de cultură, de tabieturi și eseuri, de pupincurisme, zice Agameo Dandaneo, scăpat din peniță de IL Caragiale. El să fie? Uite-ne colo, eu și el, oameni de paie! Ne întâlnim, eu și cu Agameo fandaneu la Muzeul Colecțiilor, pe Calea Victoriei. Trebuie să fie un etaj mai sus, zic. El, nu, sau poate sunt două etaje. În mod sigur, două. Canalizarea a fost desfundată de curând. Un tunel duce direct la metrou, în Piața Victoriei.
Un alt tunel duce direct la Casa Poporului. Iar un tunel duce direct la Cotroceni. Tabloul prin care poți trece dintr-un univers într-altul este la etaj. În mod curios, putem face nebunia asta numai în ziua în care sunt alegeri prezidențiale. Așa stau lucrurile cuantice. Tabloul? O nebunie de tablou. Un Iser absolut fermecător. Peisaj la Balcic. Guașă și tempera. Parfum de epocă. Alexandru Mavrocordat ne-a deslușit secretul. Așa că așteptăm alegerile. Dacă rușii își trimit agenții la București, va fi tevatură pe străzi.
Agenții din NATO sunt aici, îi recunoaștem noi, nu ne-ncurcăm. Câmpul magnetic al spionilor poate destabiliza portalul nostru. Trebuie să ne luăm măsuri. O ambuscadă? O baricadă? Ceva vociferări? Poate o îmbulzeală pe Batiștei, așa de amorul artei? Sau o îmbrânceală la Teatrul Național? Dacă e luni, muzeul e închis. Trebuie să găsim un motiv plauzibil ca să-i facem să-l deschidă înainte de închiderea urnelor. Poate un scandal în colțul străzii. O alarmă de incendiu falsă. O efracție, ceva.
Tabloul lui Iser este în capătul coridorului. Floare la ureche. Portalul nostru se activează la șapte fix. În tot acest timp Pompiliu Stamatiade, consilierul pe probleme de securitate al Președintelui României, poate să ajungă prin tunel până la noi. La fel, senatorul Artvanian și ministrul Elefterie. Toți trei au cam fluierat în biserică. Mafia politică are de gând să-i omoare în doi timpi și trei mișcări. Așa că noi o să-i salvăm trimițându-i într-o altă epocă ceva mai liniștită. Ursăreasa lui Grigorescu o să vină și ea pe seară să ne ajute.
Și spălătoreasa lui Serafim vine, de jos, de la parter. Și vin și cele două fete ale lui Luchian de la galeriile Kretzulescu. Dar lasă pictorii, să vezi cu scriitorii în politica românească, ceva de speriat. Găştile literare din România au crezut că fac Istorie dar au nimerit în hagealâc, spuitorisme, şpriţoase şi alte alea. Nefiind găşcar literar, nu mă zbârcesc atunci când văd cum se sumeţesc la televizie unii, alţii, pe post de cocote literare. Una peste alta, primesc emailuri gomoase de le editori gomoşi. Mi-a scris unul acum câteva zile crezându-mă tomberonul lui de ştiri. Puţin îmi pasă că editura lui se screme să publice colecţia nu ştiu cărui mare scriitor francez. Să fie sănătoasă editura cu tot cu gaşca ei de cântăreţi literari. I-am zis chestia asta şi insul s-a oripilat ameninţându-mă că mă şterge din ceclistu editurii, loool. Frate, eu sunt scriitor pentru că aşa am eu chef. O să vă mai zic o poveste cu un academician, şi ăsta gomos. Academicianul trimite un email colectiv, bla, bla, bla în care ne invită pe toţi berbecii literari de pe listă să scriem în revista lui. Toate bune şi frumoase. Îl emailizez pe academician întrebându-l ce fel de eseuri vrea de la mine.
Academicianul, netămâiat de bufnil, ha, ha, ha, se oţărăşte la mine şi mă trimite pe siteu revistoidal să citesc instrucţiunile pentru luzării publicatori. Ridicol, nu?! În sfârşit, un găşcar mi-a zis, cândva, că sunt un scriitor bun. M-a bătut pe umăr, părinteşte, găşcarul. M-am uitat la el drept în ochi. Şi am negat. El nu şi nu, că-s un scriitor bun. Eu nu şi nu. La sfârşit i-am zis: omule nu-s un scriitor bun, sunt un mare scriitor. Găşcarul literar a rămas fără aer. Să-l fi văzut! Făcea toţi banii. Găştile literare din România s-au înghesuit la revoluţii, la cântări, la aplauze, la asociere civică augustă dar au eşuat în proiectele lor fără pic de grandoare. Să te iei la bătaie cu găşcarii literari e nasol dacă nu ai curaj, sictir şi viziune.
Eu am de toate, nu mă plâng. Acum, să vedem, ce fac găştile literare din România? Mai pe şleau se regulează cu utopiile literare. Pentru asta, găşcarii literari primesc măriri de la tot felul de preşedinţi de stat, de la tot felul de organizaţii oculte şi simandicoase, sunt editaţi în piele de ţap şi sunt chemaţi la televizie să ne zică cam cum stau treburile cu economia, cu PIB-ul, cu guvernarea, cu parlamentarismul, cu gastronomia şi timpul liber, cu sexul, cu învăţământul, cu geostrategiile, bla, bla, bla. Asta e, scriitorii din România au năvălit pe brânci în politica românească și se gudură și fac și desfac ceva de speriat.
„Găștile literare au năvălit în politică și fac si desfac”. Superb. Pana in 89′ se dădeau de ceasul morții ca opera lor nu poate fi publicata, ca zeci de romane, fireste cu șanse reale la Nobel, zac in sertare si privesc viitorul cu incredere. Si uite asa, viitorul s-a transformat în prezent si prezentul râde copios de ei si de viitorul operelor lor.
Ps. Timpul pandemie e un timp propice creațiilor. Acum poeții, scriitorii, pictorii au liniștea necesară sa creeze opere nemuritoare, deși mi-a spus un vultur ca nu liniștea, ci zbuciumul crează opere de valoare. Dar, tocmai ca acest perfid de virus gripal le-a oferit si zbuciumul interior si exterior de care aveau nevoie. Dar, poate gresesc. Trebuie sa fie vorba de un cu totul alt zbucium. O fi, zbuciumul urii plantat de # rezistentii lui Jhonny inima de beton armat si Navetistul cu neomarxism in suflet si pantaloni? In acest interval Cărtărescu, in loc sa-si termine opereta, care îi va aduce premiul mult visat, s-a înrolat în armata de mercenari, apărători ai lui Voiculescu si, de viteaz ce este plânge înăbușit sub geamul acestuia ca să nu-l audă Liiceanu, care cu trupa de truba-duri si truba-molatici ii face declarații de dragoste neomarxiste corect politic versificate, ca să nu creadă lumea de pe centura capitalei că lor li se adresează cântecul.
Apropoo: cum ii influențează pe marii creatori ai țării PIB si care este relația dintre acesta si tsunamiul de idei nemuritoare? Cum, necum dar ii influențează căci ei sunt PIBosensibili si PIBodependenti de circulația musonilor si a partidelor politice cu acces direct la buget. A, da uitasem. Neomarxistii nu cred în nemurire si deci orice operă, de tot rahatul sau de toata stima moare, fără ca sufletul ei sa se lase protejat de dragostea divinității nemuritoare care a ghidat generații după generații spre dragoste, frumos, adevar si dreptate.
Multi sclupteaza cu dalta-n hartie si isi creaza contuzii ce-i duc spre perfuzii literare, dar din care, literele de aur nu apar.
Giorofleti ce au scrijelit bancile prin parc, lansandu-si opera literara Diana + Carmol = Love Valetul de Otto, ling acum ecranele televiziunilor pigmentate cu rahat de musca si le prezinta drept mentosane culturale.
https://external-content.duckduckgo.com/iu/?u=https%3A%2F%2Ftse1.mm.bing.net%2Fth%3Fid%3DOIP.YHVSsVT9jmzwRYJTI8BjHAHaEK%26pid%3DApi&f=1
Va doresc Paste cu Lumina in Suflet si in Gand, Fericire alaturi de cei dragi! Va mai doresc pe langa toate acestea LIBERTATE! Multumesc pentru „cafelele” delicioase!
Sarbatori Fericite tuturor!