„Cu mult înainte ca anticorupţia să aducă primul peşte gras la arestul Capitalei, interceptările ilegale şi-au făcut de cap după pofta inimii”, scrie jurnalistul Doru Buşcu într-un articol în Caţavencii.
„Drepturile şi libertăţile individuale au dus un trai de nevastă brutalizată, dar asta s-a petrecut în secret, fără ştirea vecinilor şi a legii, fiindcă soţul beţiv şi fioros se ocupa cu securitatea naţională.
A fost nevoie de doi infractori din Orientul Apropiat şi de un avocat pus în temă pentru ca interceptarea convorbirilor telefonice să capete, prin vocea Curţii Constituţionale, un halou neconstituţional. Supravegherea tehnică practicată de SRI în speţele penale a fost declarată – cu jumătate de gură, dar suficient de clar – în afara Constituţiei. Asta înseamnă, în traducere, “în afara legii” – adică ilegale.
Există o istorie bine consemnată a acestei ilegalităţi, o poveste jurnalistică ce vorbeşte despre fondul ei legislativ. Am depănat aceste fapte în Caţavencii de-a lungul anilor şi le reiau acum telegrafic, doar ca moment publicitar: Serviciul Român de Informaţii ascultă convorbirile telefonice ale cetăţenilor prin puterea dată de hotărîri, nu de legi. El restrînge drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de lege în Constituţia României, fără să aibă acoperirea unei legi de putere egală, votată în Parlament. Practic, abuzul se petrece pe seama unei hotărîri secrete a CSAT şi a unei hotărîri ANCOM. Și CSAT, şi ANCOM sînt instituţii necalificate să emită legi, dar nimănui nu i-a păsat vreodată de aşa ceva.
În februarie, umblînd pe o cărare diferită, Curtea Constituţională a dat peste această ilegalitate. Ea a fost calificată abia acum, dar există – în speţele penale – de peste zece ani. Asta înseamnă că, de cel puţin zece ani, SRI a operat pe sub lege fără ca instituţiile statului să-şi arate îngrijorarea şi să-şi exercite responsabilitatea. Fără ca Parchetul General, de exemplu, să se autosesizeze în legătură cu comiterea unei infracţiuni. Fără ca DNA să se oprească din a opera supravegherea tehnică într-o conjunctură nelegală. Fără ca Curtea de Conturi să reclame finanţarea de la bugetul de stat a unor operaţiuni de interceptare ilegale. Fără ca CSM, garantul independenţei Justiţiei, să atragă atenţia asupra influenţării unor sentinţe prin colectarea neconstituţională a unor probe. Fără ca fostul preşedinte Băsescu, îngrijorat azi de încălcarea unor drepturi şi libertăţi individuale, să-şi fi întrerupt plăcerea de a asculta fragmente audio cu adversarii săi, culese neconstituţional. Aceste instituţii, aceşti oameni şi mulţi alţii chemaţi să vegheze asupra respectării legii sînt, la rigoare, complici în formă continuată. Dar să lăsăm rigoarea la o parte şi să considerăm că ultimele rînduri au fost o glumă.
Să încercăm în cele ce urmează să limpezim cititorului ceea ce ordonanţa Ralucăi Prună a reuşit să încîlcească: cum ascultau şi cum vor asculta de acum înainte ofiţerii SRI? Cum procedau procurorii, pînă unde le era îngăduit să meargă şi cum vor proceda de azi încolo?
Păi, aşa cum a observat şi fostul preşedinte Băsescu, SRI interceptează prin intermediul Centrului Naţional pentru Interceptarea Comunicatiilor. CNIC e o platformă, adică un complex de echipamente, cabluri şi soft-uri care stau pe teritoriul SRI, adică pe un pămînt aflat în proprietate militară.
Operatorii de telefonie – atît cei de la noi, cît şi cei din restul lumii – au obiceiul să îşi pună laolaltă echipamente pentru interconectare, pentru ca mesajele noastre să poată trece dintr-o reţea în alta automat. Aceste spaţii există fizic, se numesc sedii de colocare, sînt sută la sută private şi civile. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie. În sediile de colocare s-au mufat, însă, începînd cu anul 2008, fibrele optice ale SRI, care transportă informaţia în timp real în CNIC.”
Citiţi articolul integral în Caţavencii
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.