Nimeni nu s-a gândit că se termină banii. În toamnă, când băncile americane cădeau ca bolovanii, noi angajam pe rupte. Prefecţii au fost promovaţi inspectori guvernamentali cu salarii de 50 de milioane şi alţii le-au luat locul.În serviciile secrete au fost readuşi pensionarii, trecuţii în rezervă şi servitorii politici. Unii, mai practici, şi-au adus cumnaţi, soacre, veri şi nepoţi. Prima mare economie din serviciile secrete s-ar putea face prin măturarea rudelor şi a acoliţilor. Apoi din celelalte instituţii ale statului. De la Guvern la Preşedinţie, de la SPP la televiziune şi radio. Sutele de mii de funcţionari publici trebuie în sfârşit luaţi la puricat. Târziu, pe fugă, sub presiunea FMI, nu a logicii. Dacă am fi avut cap, am fi început operaţiunea de îndată ce s-a declanşat criza. Acum Traian Băsescu, după ce şi-a făcut încă un număr faţă de presă, vine şi ne anunţă povestea cu reducerile. Sigur, să se scurteze cei mici. Boul refuză egalitatea cu viţelul şi rămâne suveran. Nu vrea să suporte şi el aceleaşi sacrificii. E patriotic pentru toţi să reducă, pentru el nu. Şi, cu toate acestea, reducerile anunţate de el (mă întreb de ce nu de Guvern!) sunt corecte.
Ei bine, presa şi partidele politice, în loc să salute operaţiunea şi să ceară pregătirea reinserţiei sociale pentru cei care vor părăsi zona bugetară, se tânguie. Cum să plece bieţii oameni, aşa, pe neaşteptate. De ce n-au fost anunţaţi, de ce nu se caută soluţii. PSD chiar încearcă să câştige capital şi din asta. Deşi n-are nici o soluţie pentru plata armatei de funcţionari publici, încearcă să adune voturi hrănind unora iluzia că mulţi ar putea rămâne pe posturi.
Vine un ger salarial cumplit pe o vreme în care Guvernul a lăsat toate uşile deschise. Se ceartă în bucătărie cu nevasta şi cu soacra. Iar Traian Băsescu încearcă să transforme o operaţiune de chirurgie socială într-o iniţiativă prezidenţială ce nu se aplică exact instituţiei pe care o conduce. Pericolul cel mare stă într-o restructurare făcută pe dos. Să tăiem multe posturi de la sănătate şi de la educaţie şi să lăsăm mii şi mii, zecii de mii la SPP (cu frizeri, bucătari, agenţi de urmărire, ospătari şi croitori), la SRI (unde sute de ofiţeri se ocupă numai de citirea presei!), la SIE şi la TVR sau la Radiodifuziunea Română. O asemenea atitudine ar îngreuna viaţa cetăţeanului, ducând-o la rangul de infern şi ar uşura viaţa preşedintelui şi a miniştrilor, a parlamentarilor şi a altor agenţii de băgători de seamă. N-am continua decât să trăim într-o logică a măsurilor absurde, cele care vor demola bietele instituţii ale statului român.
Post Scriptum: Dintr-o ţâfnă de doi lei, cineva din redacţia Cotidianul a transmis confraţilor că am comis un act de cenzură prin scoaterea unui articol despre poetul şi editorul Petre Romoşan. Neînţelegerea este enormă şi, în ciuda isteriei create, mă simt obligat să-i trimit pe cei care mă acuză la cuvântul „cenzură“ la DEX. Un articol amânat sau respins din raţiuni redacţionale sau profesionale nu intră într-o asemenea categorie. Cât priveşte cazul Romoşan, vom reveni pe larg în zilele următoare, cu tot materialul, deşi multora le-ar fi convenit doar o selecţie întunecată.
Din acest moment, în ziarul pe care îl conduc nimeni nu va fi „îngropat“ fără dreptul său elementar la apărare!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.