Muzica datează din paleoliticul mijlociu, atunci când oamenii încercau să scoată diferite sunete cu ajutorul pietrelor sau al bețelor de lemn pe care le izbeau, concepând chiar imnuri diverse și dansuri care acum par ciudate. În timp, s-a dezvoltat tot mai mult, omul devenind chiar un creator de artă. Instrumentele muzicale au apărut imediat ce omul a învățat să cânte, dar originea lor exactă rămâne incertă. Despre instrumentele muzicale s-au scris multe cărți, însă astăzi vă vom prezenta unul dintre acestea- VIOLINA DE ALUMINIU și pe inventatorul ei orăștianul Ioan Andrescu.
În revista ilustrată săptămânală „Cosinzeana” din 11 Septemvrie 1913, Anul III Nr. 35-36, ce apărea la Orăștie, avându-l ca redactor de doctorul în științe (filologie) Sebastian Bornemisa, la rubrica „Rânduri mărunte”, cititorul găsea următoarele rânduri:
„Dl Ioan Andrescu, constructor de violine în Orăștie, a reușit după încercări de ani de zile, să construiască o violină de aluminiu. La aparență și pentru laici, această invenție nu oferă ceva deosebit, pe când pentru pricepătorii cari s’au exprimat deja asupra acestei invenții, succesul dlui Andrescu, este epoca!. Iată de ce. Importanța invenției nu constă într’atâta în ideea de a construi o violină din aluminiu, ci în aceea, că dl Andrescu, care este și un chemician priceput, a descoperit mijlocul probat de a lipi aluminiul, ceea ce până aci nu i-a succes nimănui, deoarece toate productele cari s’au pus în vânzare sub acest nume, s’au dovedit rele. De aceea în industria de aluminiu de până aci se poate observa, că obiectele nu sunt lipite, ci la caz de lipsă, nituite. Că ce desăvârșit este mijlocul de lipit al dlui Andrescu, o dovedește mai bine violină dsale de . aluminiu, deoarece păreții violinei lipiți cu acest mijloc trebue să reziste la încordarea celor 4 coarde ce corespunde la o presiune calculată de ’ 470 funți.
După cum aflăm, dl Andrescu s’a pus în legătură cu mai multe firme mari, ca să-și valorizeze productul muncei sale, Ia ce îi dorim izbândă deplină.”
Câteva date despre lutierul, chimist, pictor, antreprenor Andrescu Ioan
S-a născut în 1868 la Orăștie/Broos/ Szászváros. Absolvent al Colegiului Reformat Kún din Orăștie, viitorul lutier învățat să facă viori luând lecții particulare, apoi s-a perfecționat la Viena ca mai apoi să se stabilească la Orăștie, în casa părintească.
În 1888, își creează propria companie deschizând la Orăștie un atelier în care lucra viori și violine.
„El folosește, în general, tehnica de construcție a viorilor „Stradivarius” ca model, el alege doar o curbură mai puternică. Ca finisaj folosește lacul spirit, o rețetă vieneză, și își lipește ștampila companiei cu data și semnătura de mână pe viori.” Johann Andrescu din Orăștie, Broos, Szäszväros, (fiind în Ungaria acelei vremi) avea certificat de producător de viori tipărit.
La expoziția industrială română din Sibiu, în 2-9 octombrie 1892, a participat și Ioan Andrescu, „măiastru frizeur” în Orăștie, cu trei obiecte, care l-au impus în atenția juriului, în al cărui raport se notează: „Ca un deosebit semn de talent, înregistrăm la locul acesta instrumentele muzicale, două vioare expuse de domnul Ioan Andrescu… care ca lucrări de diletanți trebuie să uimească prin corectitatea construcției și sunetului”. În virtutea acestui fapt, i se va acorda premiul II (un galben de aur). Concluziile juriului sunt, de altfel, favorabile la adresa întregii expoziții, ele scoțând în evidentă emulația care exista în sânul meseriașilor, stimulați pe această cale: „Juriul constată cu vie satisfacție că meseriașii români, prin această expoziție, au arătat nu numai destoinicia lor în exercitarea meseriilor profesionale, ci totodată și un deosebit zel și o lăudabilă emolaţiune de a produce viori.
Andrescu a confecționat, pentru prima dată, violina din aluminiu, realizând un fapt artistic nou, dar și unul tehnic – lipirea aluminiului.
La viorile din lemn, cordarul și limba erau făcute din os, nu de puține ori sculptat. El a asociat artei de confecționare a viorilor (ca fapt divers una dintre viorile sale a fost alcătuită din chibrituri) și pe cea din desen sau grafică în care materialul este părul și sticla, nu hârtia și tușul, deșii era și un bun desenator.
A primit premii la Budapesta, Viena, Sibiu, Brașov, etc.
Ca antreprenor avem cunoștință din presa vremii despre „Salonul de frisat, ras și; tuns, întemeiat la anul 1868 în Orăștie prin Ioan Andrescu (Strada între târguri, nr. 6 lângă Magistratul, orășenesc), care’ s’a. bucurat de atunci și până-acum de cel mai bun renume, se recomandă onoratului public, ca SALON DE FEISAT, RAS ŞI TUNS HISIENIO DE I-ul EANG!
Reconstruit și arangeat cu totul din nou, în care se lucrează după referințele higienice de acum, cu aparate de desinfectare parisiene și ustensilei antiseptice de clasa primă parisiene, apoi după metodul modern de acum cu privire la îngrijirea perului și a bărbii etc.
A trecut în veșnicie la Orăștie.
Referințe:
Rubrica „Rânduri mărunte” Revista „Cosinzeana”, Nr. 35-36, Anul III, din 11 Septemvrie 1913, Orăștie;
„Făcătorii de viori și lăută din Evul Mediu până în prezent” – Din surse și broșuri editate de Willibald Leo Frh-v-Lütgendorff, a treia ediție extinsă, Volumul II, Frankfurt am Main, 1922;
Iliescu Ion, Istrate Tiberiu, Orăștie 750 de ani, volumul editat de Casa județeană a corpului didactic, Deva 1974;
Wenley, William: Dicționarul universal al producătorilor de vioară și arcuri, Amati publishing, 1973;
Dr. Anton E. Domer, dr. Vasile lonaş, dr. Ioachim Lazăr, Mihai Căstăian, „Orăștie 775”, ed. Omnia,
Deva, 1999;
https://books.google.ro/books/about/De_ce_m_am_%C3%AEntors_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia.html?id=MO5qDAAAQBAJ&printsec=frontcover.
„Călindaru’ Foii Interesante”, coordonat de Dan Orghici și Adrian Ioan B. Secui, în curs de apariție.
Felicitări! Habar nu aveam. Absolut remarcabil! Sudura aluminiului a fost inventata abia în 1944, și e o tehnologie tare complexă. Iar contemporanii îl știau drept friseur și perukkquer (hazlia grafie a epocii).