Când economia are cea mai mare scădere din UE în primul trimestru din 2020 (cand efectele izolării sociale încă nu s-au simțit), când datoria publică îți este depășită doar de Italia și Grecia și când partidul tău a pierdut majoritatea în Adunarea Națională iar tu, ca președinte, a trebuit să renunți la una dintre cele mai importante reforme propuse, este limpede că urmează sa spui lucruri extrem de importante atunci când devansezi data unui discurs în fața națiunii.
În această situație este președintele francez Emmanuel Macron. Palatul Elysee a anunțat că președintele se va adresa națiunii duminică, pe 14 iunie. Inițial, Macron anunțase că va avea un discurs televizat între al doilea tur al alegerilor locale (28 iunie) și Ziua Națională.
Președintele Macron ia în calcul să demsioneze, scrie Le Figaro. Acesta ar putea fi marele anunț. Ziarul francez scrie că Macron spus acest lucru în timpul unei videoconferințe cu donatorii pentru campania sa prezidențială din 2017. Nu, Macron nu renunță, ci vrea să speculeze o prevedere constituțională care îi este favorabilă acum – în cazul în care se vacantează funcția de președinte, alegerile prezidențiale trebuie organizate în cel mult 35 de zile. Este un interval extrem de scurt, iar Macron este convins că nu va apărea niciun rival în acest timp. Palatul Elysee a dezmințit informația de mai sus, însă Le Figaro consideră că președintele ia foarte serios în calcul să demisoneze.
Criză în partidul lui Macron
Criza provocată de pandemie a provocat o criză politică în Franța – aceasta ar putea fi explicația cea mai facilă. Este fals, o spun chiar și publicații extrem de favorabile lui Emmanuel Macron, precum The Economist. Criza politică din Franța nu tine de pandemie și nici de închiderea economiei vreme de două luni. Criza a fost provocată de însuși Emmanuel Macron și partidul său struțocămilă – La Republique En Marche, pentru că nici președintele, nici vehiculul său electoral încropit în câteva luni nu au deloc identitate politică.
Partidul prezidențial nu este nici de stânga, nici de dreapta. Inițiativa creării sale, ca un soi de vehicul al unei reînnoiri a Franței și pentru lupta împotriva populismului, a fost lăudată la vremea respectivă. Însă timpul a dovedit că un asemenea construct fără identitate, format din dezertori din partidele tradiționale, nu poate rezista. În luna mai, partidul a pierdut majoritatea în Adunarea Națională (acum guvernul se bazează pe voturile deputaților MoDem și pe voturile unui grup de deputați gaulliști). Un grup de 17 deputați cu orientări de stânga au părăsit partidul și au creat grupul ”Ecologie, Democrație, Solidaritate”. ”Partidul a pierdut majoritatea absolută și se îndreaptă spre un dezastru în alegerile locale. Președintele a căzut în sondaje”, scrie The Economist.
Acoperirea alegerile locale din Franța este dovada duplicității presei de mainstream. Marile publicații acuzau guvernul conservator din Polonia pentru inițiativa (abandonată deja) de a organiza alegerile prezidențiale la termen, în luna mai, adică în plină pandemie. Însă aceeași presă nu a suflat o vorbă despre organizarea primului tur al alegerilor locale din Franța pe 15 martie, la trei zile după ce însuși Macron a anunțat primele măsuri de izolare socială și cu câteva inainte de impunerea unora dintre cele mai drastice restricții de deplasare din Europa. Turul al doilea a fost amânat până pe 28 iunie. Partidul prezidențial a avut și promite să aibă o prestație dezamăgitoare. Candidata La Republique En Marche la Primăria Parisului s-a clasat abia pe poziția a treia, iar primărița socialistă Anne Hidalgo își va păstra, cel mai probabil, scaunul. Este un semnal alarmant pentru partidul lui Macron, câtă vreme, așa cum scrie The Economist ”partidul există doar în Paris”. Mai mult, fostul ministru de Interne al lui Macron, Gerard Collomb (primar la Lyon), a decis să se alieze cu Republicanii în turul al doilea al localelor, din nou un semnal grav pentru președinte.
În guvern, lucrurile arată la fel de rău pentru Macron. Disputele sale cu premierul Edouard Philippe, și el un politician de dreapta (care candidează acum pentru primaria din Le Havre), s-au înmulțit cât timp economia Franței a fost închisă. Exterm de important este că Macron a căzut în sondaje în perioada de izolare socială, în timp ce premierul Philippe a crescut în ochii opiniei publice. Premierul începe să fie perceput ca un rival al președintelui, iar presa din Hexagon sugerează de săptămâni bune că Macron are în vedere schimbarea guvernului și orientarea executivului către stânga, prin numirea unui premier cu o istorie socialistă în spate.
Virajul către stânga este necesar, spun analiștii, pentru ca Macron să nu se confrunte cu un mare val de proteste. În 2019, protestele l-au făcut pe președinte să renunțe la reforma pensiilor – introducerea punctului de pensie în Franța, o reforma liberală contestata imediat în stradă (o reformă similară s-a făcut in România în urma cu zece ani, dar, cu toate acestea, imaginea țărilor din Est în presa străină rămâne cea a unei lumi tributarea socialismului vetust). Reformele propuse de Macron și lăudate la Berlin si Londra au fost criticate însă în țară, iar sindicatele l-au comparat pe Macron cu Margaret Thatcher, temându-se că una dintre marile sale mize ar fi privatizarea sistemului de sănătate. Pe fondul acesta, criza covid19 și criticile aduse de medici președintelui din cauza subfinanțării sistemului nu au făcut decât să-l arunce și mai jos în sondaje pe Macron. Este unul din motivele pentru care președintele își dorește să revină la imaginea sa de stânga – până la urmă, Macron a fost ministru în guvernul socialist al președintelui Francois Hollande.
Teama extinderii protestelor
Și peste toate se adaugă valul de proteste al progresiștilor din SUA, care s-a extins deja în Marea Britanie. Contextul din Franța este diferit, scrie presa franceză, care consideră că țara nu este una rasistă, că violențele împotriva imigranților sunt foarte rare. În plus, scrie Valeurs Actuelles, în Franța nu există ”teama de polițiști”, ci exact opusul – o populație care îi umilește pe oamenii legii. Mai mult, ”puterea, care la noi este dechisă către progresism, caută mai degrabă adaptarea, nu înfruntarea. A dat multe exemple, în special în timpul izolării sociale, când a aplicat dubla măsură: o fermitate mergând până la prostie cu francezii get-beget și o înțelegere mergând până la laxitate totală în cartiere”, scrie Valeurs Actuelles.
Însă Emmanuel Macron are motive să se teamă de extinderea protestelor progresiștilor și minoritarilor, pentru că Franța, spre deosebire de SUA este un stat centralizat, fără barierele politice ale statelor federale, iar protestele izbucnite într-o regiune se pot răspândi mai repede. Iar la acesta se adaugă atitudinea amintită a autorităților față de cei de la periferia metropolelor, atitudine care ar putea mai degrabă să-i încurajeze pe protestatari decât să-i tempereze.
Și, având în vedere criza prin care trec partidul lui Macron și președintele însuși, guvernul ar trebui să reflecteze la cuvintele lui Soljenițîn: ”Revoluțiile nu se bazează pe revendicări puternice, ci pe guvernările slabe”. Prin urmare, Emmanuel Macron ar trebui să fie chiar mai îngrijorat decât Donald Trump, iar poziția lui Dacian Cioloș de lider al grupului din PE al mișcării Renew Europe, bazată în mare parte pe eurodeputații francezi ai lui Macron, are toate șansele să-și piardă din influență.
In bratele sotiei propri se va refugia macronul, tutorele miscarii renew europe ,locul unde ciolos de Romania ii va canta o elucubratie de melodie compusa de madama valerie (pentro oboi si orchestra se subintelege) cu versuri de grig bvolaru zis guru.
Bon appetit.
UN DEGENERAT..VOTAT DE DEGENERATI CA SI EL. FETITE CARE SE IMBRACA IN HAINE DE BAIETI SI BAIETI CARE SE IMBRACA IN HAINE DE FETITA. PE BUNE? ASTA VREA USR IN ROMANIA. AFARA CU VOI! #NO SOROS IN ROMANIA!
@ (I): Marchievici draga! Pentru Macron, „pandemia” asta a picat la vreme! Tipul instituind starea de asediu, în realitate, sub formula de „stare de urgenta sanitara”. „Sanitara”, pe dracu’! Tipul, ajuns presedinte prin frauda („votati-ma pe mine, nu pe Marine le Pen, care-i o gogoritza!” fiind singurul punct din program), abia dupa aia se etaleaza cu a-sa zisa lui „lege” a „pensiilor” (inutila si deloc necesara, ca mai toate „reformele” si „investitiile” socialistilor europeni, nu doar francezi!). Impotriva careia se ridicasera Vestele Galbene. Carora Macron le-a pus botnitza cu „starea” lui „de urgenta … sanitara” interzicând reuniunile publice, ba chiar si private. Si spectacolele. Si oprindu-si si industria. Aducându-si, adica, din PURA NEBUNIE, tara la faliment. Tipul neavând nimic a spune. Singurul lucru bun facut = retragerea legii pensiilor (deja votate! împotriva vointei unui popor întreg. Si cu model în legea pensiilor din SUA, fiindca Macron n-are idei, le copiaza pe-alea americane. Uitând, însa, ca pensiile-n SUA se platesc de catre fonduri – voia sa constituie si el unul, în Franta… tipul nefiind nici din gresela cu picioarele pe pamânt, mai ales ca Freddy Mac si Fanny Mae, celebrele fonduri americane, „modelul” tipului … au falimentat înca din 2002, la prima mare criza bancara mondiala de dupa 1992. ps „extinderea protestelor ‘progresistilor” : faci greseli, Marchievici: Macron însusi i-a inventat pe ‘progresisti” în Franta, care nu demonstreaza-mpotriva lui. DIMPOTRIVA, TOATA LUMEA DEMONSTREAZA ÎMPOTRIVA „PROGRESISTILOR”. Criza coronavirus (în care-a fost NUL. EL si TOATE INSTITUTIILE STATULUI FALIMENTAR) îi lipsea tipului. Numai ca, francezii, vorba lui de Gaule, „ca vitzeii”, s-ar putea sa-l revoteze . Daca tot n-au memorie si se tzin, în schimb, de idei putzine dar fixe si de slogane…
(II): Mitterand (cu dezagregarea si distrugerea marilor firme industriale franceze, de la Sanofi – medicamente, la Areva, industrie nucleara, SNCF (împartite-n doua: infrastructura si vagoanele, locomotivele fabricânbdu-se-n … Germania, Hollande (= distrugerea în continuare a SNCF + a santierelor navale de la Saint Nazare + a industriei nucleare franceze + a bancilor + a bugetului statului, prin asa-zisa lui „regionalizare”, artificiu pentru clientela politica, de platit din fondurile contribuabilului, pentru ca „regiunile” stufoase ca personal ca s-aiba „proiecte” si costisitoare, si oribile, si distructive, adica-mpotriva lui, la fel alora ale „metropolelor”, si-nainte, ale municipalitatilor avide sa betoneze, sa distruga viata, natura, frumosul, cu ghetto-uri de blocuri monstruoase si pubele-n locul parcurilor si spatiilor verzi) Macron (distrugerea industriei de aparare si bancilor) = Isarescu Mugur, cu inflatia-defalatia si Nastase Adrian, cu „legile” privatizarii si „restituirilor”, care-au distrus România. SUA : demonstratiile „progresistilor”?!!! asa se cheama acuma anarhistii, spargatorii, huliganii, hotii si tâlharii?
Cateva paranteze.
1. macron si miscarea lui au fost aduse la putere de „progresisti”, mai poti sa le spui si neomarxisti sau neoliberali. In realitate cand occidentul a „castigat” razboiul rece a pierdut complet lupta cu marxismul. Marxismul scolii de la Franckfurt se regaseste azi in politicile si „progresele” intregii uniuni europene si statelor occidentale. politically-corectul + drepturile alandala a tuturor minoritatilor posibile isi gac azi de cap peste tot in lume. Lungul mars institutional propus de unul din exponentii marxismului cultural al scolii de la franckfurt e pe „ultima suta de metri”. Printre progresistii de marca din spatele lui macron nu-i uitati pe atali si pe levy (oameni foarte apropiati de soros). Inclusiv participarea antifa la protestele vestelor galbene (numai din orasele mari) erau organizate pt a ajuta guvernul macron de a considera ca vestele galbene sunt violente. In realitate violenta era apanajul antifa si black box (o derivata a black lives mater).
2. vorbiti de slaba imagine a fostei ministre a sanatatii fortata repede sa devina candidata de primar. Nu e de uitat aici si faptul ca cel pe care „pseudo partidul” nascut progresist din vointa marxistilor si cu ajutorul presei de main stream franceze dar in acelasi timp si americane, engleze si germane, a fost dovedit de „un rus” ca fiind „labagiu”. S-a incercat datul vinei pe putin dar nu a prea tinut rusul respectiv fiind unul cautat activ de politia rusiei.
3. Ne-am batut joc de ani de zile sub atenta manipulare a marxismului, de termeni precum „reforma” sau „liberal”. Nici una din legile macroniste nu au fost „liberale”, oamenii de orice orientare stanga sau dreapta, centru sau fara uitand ce inseamna „liberal”.
4. la ora actuala dupa criza covid care a functionat ca un catalizator pt a demonstra aberatiile sustinute de marxism, respectivul „globalism” (marxismul este prin esenta international si globalist si a creat aceasta asa zisa „nevoie” globalista) promotorii globalismului aveau o adevarata problema cu constientizarea populatiilor despre adevarul globalist, trebuia accelerat marsul institutional marxist si gasirea altui subiect de polarizare care sa faca sa se uite globalismul. Contraatacul marxist a debutat cu george floyd. Tinta este nu atat institutiile europene care erau de multa vreme marxiste ci ultimele institutii non marxiste din tara cea mai puternica si exemplu pt altii. Tinta marxistilor prin miscarile „anti-rasiste” este pe deoparte instituirea „politiei mintilor” dar si daramarea CONSTITUTIEI statelor unite. In caz ca nu stiti majoritatea parintilor fondatori erau stapani de sclavi.
Personal sunt sceptic nu cred ca oamenii normali sa observe asta si sa nu puna botul la minciunile in cascada ale mediei marxiste. Ei se vor arunca la consumarea „anti-rasista” fara sa vada ca este absolut falsa. Rasismul va exista cat timp exista specia umana. Un procent de 10% dupa parerea mea din populatiile statelor sunt si vor ramane rasisti. In timpul asta „globalismul” de esenta marxist va dainui.
E mult de discutat de acest lung mars institutional marxist gandit de antonio gramsci si preluat de amicii sai din scoala de la frankfurt, despre cum au atacat in primul rand biserica(ani de-a randul), apoi familia (ani de-a randul), apoi traditiile, etc. E un lung drum si aproape l-au castigat. Iar cei care ar trebui sa le puna stavila nu se implica sau nu au sustinere si sunt maturati.
”Revoluțiile nu se bazează pe revendicări puternice, ci pe guvernările slabe”
SI PE FINANTARILE CUI TREBUIE!
N-a mai spus ca sa nu se repete… scrisese in „200 de ani impreuna”
E tradusa in romaneste?
@Shadow
Când idiotul de rumân a fost chemat la un anumit referendum, el, bobor „creștin”, a înțeles doar că e cazul să-i dea plăcuță suedeză lui ” Dragnia”. Ăi bătrâni ne-au lăsat o zicere cu pasărea și limba ei, dar era prea subtilă pentru posesorii de smartfoane. Cu trecerea timpului – în așa-zisa democrație, care se dorește de fapt a fi tirania minorităților favorizate de stăpâni – am ajuns să apreciez în mod special un adevărat drept al omului, dreptul la asociere.
@RENDS
Nu. „Idiotul” de roman majoritar nu a iesit la referendum nu pt a-i da o „placuta suedeza” lui dragnia ci pt ca media si „oamenii de bine” (acelasi concept ca si la mineriade) sustinuti din spate de vanduti precum serviciile noastre „secrete”, politicienii marxisti si binenteles cu largul concurs al marxismului cultural ii taxa de „neeuropeni” de „salbatici”, de populisti, de nationalisti, etc. Nu numai notiunile de „reforma” si de „liberalism” au fost schimbate de „marsul cultural institutional” marxist ajuns „puternic” ci si multe altele precum patriot, iubitor de tara si de neam, reforma, evolutie, involutie, etc, etc. Si am scris cu tristete in final ca cei care ar trebui sa puna stavila nu se implica de frica de a fi tratati de „anormali” ai societatii omenesti iar cei care o fac nu au sustinere de la cei speriati de „anormalitatea” pe care marxistii le-o impun ca eticheta. Dupa cum vezi acestia nu se asociaza si nu ies in strada, considera ca isi vor putea pastra „traditiile”, „credintele” si ceea ce este mai important pt ei in ascuns. E o greseala pt ca in paralel marxistii le educa copii „political corect”. Proprii lor copii ii vor judeca ca fiind „anormali” putin mai tarziu si atunci vor intelege intredevar de ce si cum au devenit cu adevarat anormali. Va fi prea tarziu.